17,360 matches
-
și veți avea de pătimit că ați slobozit în lume asemenea făptură!.. Luați aminte că mai aveți încă multe de învățat pe lumea asta!.. Nu cumva voi sunteți aceia, care, demult, v-ați omorât între voi pentru o turmă de oi și câțiva câini-bărbați? * * * Câtă vreme a trăit bătrânul Linzmaier, tot familionul lui de țipțeri erau niște vecini minunați, că niciun fel de stricăciune ori de atingere în vreun fel a proprietății Morărenilor de-alături nu s-a întâmplat vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despre șuruburi și fierăraie, ce să mai vorbim! Știau să bată fierul cât era cald. Și toate lucrurile le făceau la marele fix și fără grabă. Adică, langsam aber siher! Erau neîntrecuți la prepararea șuncii, slăninii și cârnaților. Dar la oi nu se pricepeau prea bine și-și angajau ciobani băștinași. Dădeau cu plăcere tot felul de rețete pentru oricine era interesat! Cei mai mulți dintre ei și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ce mai, un Gheo pe cinste, un Gheo și jumătate, fost lipit pământului din cauza bogătanilor hrăperți. Și-apoi, câte un hartan se va mai putea dosi pentru acasă, că doar carnea de cal abatorizat îi mai bună decât cea de oaie pierită de gălbează pe la oamenii din sat. Oricum, măi Gheo-tată, suntem la un singur pas de belșugul făgăduit, și-a zis grăjdarul, salivând cu gândul la fripturi și la tocane aburinde, bine mirositoare, și la mulțumirea sufletească pentru răzbunarea împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cea mijlocie tot mai mult cu ai voștri se potrivește... Numai Paraschiva îi din neamul meu așa, cinstită încă de coptilă... Vinovată-nevinovată, destul că Ionela a devenit ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea mare pentru că întreaga lor atenție a fost orientată către pregătirea pentru viață a nu mai puțin de douăsprezece generații de școlari fiecare. Așa că n-au ținut cornute și nici animale de tracțiune, ci doar grăsuni pentru carne, păsări felurite, oi și capre pentru stână, pești în heleșteu, albine în stupină. În schimb, cuibul lor era inegalabil, exemplar, dotat cu toate utilitățile moderne și tradiționale trebuincioase, lucrat cu gust până la cel din urmă detaliu, din interioare și de la anexe, grădină, livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Simina! Vezi să n-o trezești, i-a atras atenția bunica-bica. Bunica! Să știi că mi-a mirosit a tocinei cu smântânică când ai deschis ușa de la bucătărie... Dar mănânci și un mic cârnăcior cu puțină grăsime și brânză de oi cu mămăliguță caldă ca să te căptușești pe dinăuntru și să fii rezistentă la frig... Ca o fetiță cuminte ce ești... ca o prințesă cum zici că ai vrea să fii... Că-i un frig afară, de crapă pietrele... Vreme numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de îngrijitor la grajdul de vaci cu lapte, pontat la maxim. Ca îngrijitor mai poți să fii și supraveghetor de noapte cu niște puncte în plus. Cred că și pentru nevastă-ta s-ar găsi o trebușoară la saivanul de oi, că au început fătările, iar ciobanul a refuzat să le supravegheze pe timp de noapte și să aplece mieii nou-fătați... El zice că asta nu intră în norma lui, că are nevastă tânără și n-o lasă noaptea de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci oi, căruța, sania, sănciile și uneltele agricole. I-a spus Mariei că se duce să le pregătească pe toate și să mai stea la taifas cu animalele lui, că din toate rămâne cu o singură vacă, doi godăcei, care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spus Mariei că se duce să le pregătească pe toate și să mai stea la taifas cu animalele lui, că din toate rămâne cu o singură vacă, doi godăcei, care l-au înlocuit pe grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și atunci când eram pus la zid din cauza criticilor învățătoarei, care credea că maniera mea personală de caligrafiere era din cale-afară de păguboasă pentru estetică. Nineta, dimpotrivă, mă lauda, spunea că am stil, personalitate, că nu trebuie să scriem toți precum oile, oficial, standard, că ne-am plictisi de mama-focului, dacă doamnele ar primi de la toți amanții scrisori de amor însăilate cu litere scrise identic, precum cele din abecedar. Ea credea că originalitatea trebuie cultivată. În plus, nu înțelegea de ce nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe mine, în felul său drăgăstos, ca atunci când se jura că n-o să mai folosească decât în scopuri pașnice cureaua de la pantaloni, era clar că a venit momentul sponsorului petrecerii. Trebuia să cânt voce și instrument "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Nici nu ajungeam bine la " Când vii și treci cu turma pe la noi", că tata era tot numai o lacrimă. Dar lăcrima ca un bărbat, cu demnitate. Când ajungeam la final, un final din care nu prea înțelegeam nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și încă ce apropiată! Îmi amintesc cum o dată a lipsit o lună întreagă, atunci când aveam eu 15 ani. L-am așteptat clipă de clipă și mi s-a părut că am fost despărțiți ani de zile. Și iată că, într-oi zi, a venit. Era amiază și soarele bătea puternic, însă curtea și casa noastră păreau să se bucure de el ca de niște mângâieri. Iarba și copacii se legănau, plini de vitalitate, grațios, ori de câte ori întâlneam câte o adiere de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a propus Gelu. Îl ducem la apartament? Nu, că de acolo poate pleca și nu vezi cum arată? Îl ducem la el acasă. Așa au și făcut. Tibi când l-a văzut , l-a și primit cu: —O făcuși de oaie, frate. Trebuie să-l înțelegem, au fost de acord părinții. În timpul acesta, Cecilia îl aștepta. Se făcuse seară și el nu mai venea s-o vadă. Pe cine întreba nimeni n-a vrut s-o necăjească spunându-i adevărul. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la o mare încercare, o mare durere, o adevărată dramă. Se întâlniseră odată, la un picnic, cu avocatul Sebastian Avramescu și cu prietena acestuia, Camelia Dinu, cu care au mâncat împreună. Cei doi aduseseră, printre altele, și niște brânză de oi delicioasă. De unde aveți brânza asta așa de bună?l-a întrebat Cecilia pe colegul ei, Sebastian. De la un cioban pe care îl cunoaștem de foarte multă vreme. Tot de la el cumpărăm. —E de prin zonă?era curios Matei. —La vreo
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
masă ne așteaptă și pe noi și pe voi să ridicăm brânza. Bun, îți mulțumesc. —Cecilia!îmi dădu telefon colegul tău Sebastian că mâine după masă mergem împreună să luăm brânza de la cioban, o anunță Matei. —Așa repede? Probabil are oi multe, lapte-n prostie și face brânză în cantități mari. Le va plăcea și copiilor. —Mai ales Florinei. Ce faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Până într-atât pare guvernat acest bărbat ancestral de utilitarism, încât chiar ideea de frumusețe este redată nu prin reprezentarea unei grațioase fete tinere, gata să vă prindă în mreje cu farmecele ei, ci da, nu vă mirați printr-o oaie mare și grasă! Principalele ideograme folosite pentru a desemna soția 婦 ne arată o femeie 女 cu mâna pe mătură 帚, în curs de a-și îndeplini muncile casnice (aici cred, cu mâna pe inimă, că mulți compatrioți "masculi" ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau rezervați și obosiți de atâta drum privind marea sărbătoare. S-au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
URIEȘII Pe locul numit URIEȘ situat între Cristinești și Dragulea, în vreme de mult apusă a trăit comunitatea Urieșilor. Această comunitate se ocupa cu agricultura, cultivând pentru consumul propriu, în principal grâul, porumbul și cânepa. Creșteau păsări, cai, vite și oi. Surplusul de produse îl dădeau la schimb comunității de Cristeni, numiți și oamenii crestelor care ocupau teritoriul de peste râul Hatti. Aceștia se bucurau de libertate în adevăratul sens al cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fost elementul demn de majestatea lui Dumnezeu pe care l-au ales Cain și Abel pentru consumarea jertfei aduse divinității. Se știe din Sf. Scriptură că jertfa adusă de Cain consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime", aceasta însemna, că jertfa este bine primită. Sângele animalului sacrificat reprezenta sufletul, iar carnea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor atari sacrificii, înseamnă că ei își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sa, iartă păcatul și sfințește pe cel păcătos. Ca să dea posibilitate ispășirii de păcate și omului, cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră pentru păcatul lui, două turturele sau doi pui de porumbei, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere de tot" (Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22), iar "dacă nu poate, să aducă pentru păcatul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]