4,111 matches
-
audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi lucrurile! mi-a spuns mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă aduceți acasă! -Drac mort, cine a văzut?! mi-a intervenit tanti Oala. Am înjurat-o în gând că intră în discuție fără să o întrebe nimeni și am grăbit pasul, convinsă că, indiferent de ce aș fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume. Resemnată
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
să o întrebe nimeni și am grăbit pasul, convinsă că, indiferent de ce aș fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume. Resemnată, după ce am trecut prin brațele mamei și ale lui tanti Oala, m-am urcat în autobuzul plin de copii gălăgioși și cu o căldare de lacrimi, care se înodau în gât, le-am făcut semn cu mâna când ușile autobuzului s-au închis și după câteva pocnituri la eșapament, s-a
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
trebuia să o ascult orbește. Acasă succesul meu a fost sărbătorit așa cum se cuvenea. Mami îmi cumpărase mingea roșie cu buline albe, pe care i-o cerusem în prima carte poștală pe care o scrisesem în viața mea, iar tanti Oala cu prăjitura mea preferată,”cremă de zahăr ars”. După trei săptămâni petrecute printre străini mă întorceam acasă cu gustul dulceag al reușitei, dar cu certitudinea că “nicăieri nu este mai bine decât la tine”. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI VIII / Mihaela
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
el în America și venise acasă, la nevastă. Sebeșencele noastre purtau pe cap un acoperământ tradițional, numit păstură. Într-o zi, pe când făcea de mâncare i-a căzut femeii un ac cu care își prindea păstura pe cap, chiar în oala cu mămăligă. Bărbatul n-a băgat de seamă că avea în farfurie acul și în timp ce mânca, acesta i s-a înfipt în gură, lăsându-l cu ea deschisă; doar medicul din sat a reușit să i-l scoată bietului om
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
de la țară. Cum erau prin casă mai multe vechituri din lână, a hotărât să-i facă, în iarna aceea și lui Cartuș o vestă, care să-i înconjoare burta și spatele. În fiecare seară deșiram la lână, ajutată de tanti Oala, pe care tata-mare o făcea ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cum au plecat cei trei “trubaduri” jerpeliți, cât de furioși erau și cum îl amenințau cu moartea pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta capul de la unul la altul și în întunericul de afară, ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în noaptea
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
și cu ghetele cu șireturile desfăcute. Numai căciula îi era undeva pe ceafă. La fel de repede a intrat și a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul veterinar, destul de departe de casa noastră, cu speranța că doctorul, dacă ajungeau la timp, avea să-l salveze pe Cartuș. Când intram în casă, am auzit-o pe tanti Oala: -Cine crezi, Ionele, că ne-a făcut-o? -Vagabonzii de aseară! i-a răspuns tăticu în clipa când mă ridica în brațe. Abia în casă am realizat că îl pierdusem pe Cartuș, pe prietenul meu mai mare, cum îi spuneam
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
vin în fața noastră. Tataie părea tot neliniștit și înainte să adorm, l-am auzit șoptindu-i mamaiei: -Prima dată în viața mea când mă simt un hoț. -De, Gogule, trebuia să-ți termini vinul încet astă iarnă. Tu bei cu oala, cu aia mare de pământ și când ai tras câte un gât din vinul lui Ionel, a fost cam larg gâtul tău! Ce vină are băiatul? Vrea și el să facă un ban. Fără să-l mai sculte, mamaie s-
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
câteva seri ne-am trezit cu tăticu. Venise cu un prieten într-un camion. După ce m-a luat în brațe și m-a pupat, i-a spus lui tataie: -Tăticule ne e foame și adu bre și matale vreo două oale mari din vinul meu. Mamaia a alergat să aprindă focul și a pus de mămăligă. Tataie se învârtea agitat prin curte cu felinarul în mână, se ducea și se întorcea și nu găsea oala. Mamaie mesteca mămăliga și se uita
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
adu bre și matale vreo două oale mari din vinul meu. Mamaia a alergat să aprindă focul și a pus de mămăligă. Tataie se învârtea agitat prin curte cu felinarul în mână, se ducea și se întorcea și nu găsea oala. Mamaie mesteca mămăliga și se uita după tataie cu milă. Ouăle și brânza erau pe masă și vinul tot nu mai ajungea. Tăticu vorbea cu un mustăcios despre pământ. Nu înțelegeam nimic, moțăiam rezemată de perete, așteptam vinul și eu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
să-mi facă să se distreze pe socoteala mea. Dacă îi făceam semn că am “încasat ceva”, devenea nervos și începea să certe “muierile”care au un singur copil în curte și îl bat fără motiv, Cel mai adesea tanti Oala sărea cu gura pe el “că se amestecă în educația mea, el care nu știa cât era de greu să educi un copil!” Numai mami îi zâmbea în ambele situații și îi amintea că “bătaia este ruptă din rai”. Prima
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
la covor nu bătuse niciodată cu atâta forță, cum bătea la fundul meu. Tăticu nu era acasă, iar tata-mare se culcase devreme, așa că, toate ajutoarele mele erau absente. Într-o secundă am realizat în ce situație grea mă aflam. Tanti Oala, după ce a scos capul pe ușă și a aflat motivul, a închis-o la fel de repede, dar nu înainte să-și dea cu părerea: -Trage-i bine, să se învețe minte! Știi proverbul: ”Ai carte, ai parte!” Chiar așa, să alerge mai
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
cale, am început să șchiopătez și să mă vaiet. -Să știi că am să mor! am început să strig. Când vine tăticu am să-i spun! Strigam pe un ton amenințător. Mami nu mi-a dat nicio importanță, numai tanti Oala, când mi-a ridicat fusta, a fluierat a pagubă. Seara i-am povestit lui tata-mare despre bătaie și de neglijența mea. Dacă el râdea cu lacrimi, eu rânjeam ca un cățel care nu îndrăznea să-și arate colții, dar care
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nu se dezlipea de lângă zid. Ne întrebam toți cum de știa că era în pat?! De câteva ori pe zi tata-mare trebuia să facă un effort dureros, să-l asigure pe bietul Cartuș că totul era în ordine. Adesea tanti Oala îl certa și îi arătă cotețul, dar Cartuș, fidel în iubirea lui, nu se mișca, ci numai își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra și fericită, îi povesteam pe șoptite lui tata-mare că, în sfârșit, există cineva pe lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe a lui dintr-o
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
doua cană prietenește cu el. Dacă se îmbăta Cartuș sau nu, nu știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că însemna Cartuș pentru el, o strigă pe mami înainte
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
intre în casă și îi spunea: -Marioara, cine nu are un câine să-și cumpere! Numai câinele te iubește și îți este devotat! Nici prietenii, nici nevasta, nici bărbatu, îi spunea tata-mare. Mami îi zâmbea și de frica lui tanti Oala, nu îndrăznea să-i răpsundă, așa că tata-mare, convins că avea dreptate, intra în casă mulțumit că își marcase punctual de vedere; cel puțin în fața ei, căci mai departe i-ar fi lipsit curajul. Capitolul XVIII ASCUNZĂTOAREA DE DUPĂ SOBĂ Dacă în
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
să iei un borcan de untură, să ungi toate colțurile școlii. În câteva zile câinii or să o mănânce. Mă privea serios, fără să clipească, pentru care în prima clipă m-a derutat și m-a pus pe gânduri. Tanti Oala, care tocmai intra în casă, a găsit de cuviință să-i întărească sfatul: -Vezi să nu știe maică-ta! Să iei untura din borcanul adus de la țară, unde sunt și jumări, să nu li se aplece câinilor numai de untură
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
să întârzie începerea școlii. În ziua în care uitasem povestea cu untura și cu câinii, am auzit-o pe mami plângându-se că nu găsise nici măcar o lingură de untura în borcanul care era de presupus să fie plin. Tanti Oala, care uitase de sfatul pe care mi-l dăduse cu două săptămâni în urmă, privea borcanul curioasă, dar și vexată în același timp: -Marioara, să nu crezi că ți-am luat eu untura, Doamne-ferește, îți jur pe ce am mai
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
în același timp: -Marioara, să nu crezi că ți-am luat eu untura, Doamne-ferește, îți jur pe ce am mai scump! -Doamne-ferește! Se scuză mămica intrigată de imprudența pe care o făcuse. -Poate aveți șoareci în bucătărie! a continuat tanti Oala interesată să găsească o explicație dispariției misterioase a unturii. -Dacă aveam șoareci și ar fi mâncat toată untura îi găseam morți! i-a răspuns mami convinsă că altul ar fi adevărul. Toată ziua tanti Oala îi oferea și alte posibiltăți
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
în bucătărie! a continuat tanti Oala interesată să găsească o explicație dispariției misterioase a unturii. -Dacă aveam șoareci și ar fi mâncat toată untura îi găseam morți! i-a răspuns mami convinsă că altul ar fi adevărul. Toată ziua tanti Oala îi oferea și alte posibiltăți de evaporare a unturii, dar mami le refuza cu încăpățânare. Spre seară l-au găsit vinovat pe tataie Gogu, care ar fi adus un borcan gol în loc de unul plin. Am respirat ușurată când am auzit
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
închis; scăpasem ușor de data aceasta, numai că, într-o seară, din vorbă în vorbă, la masa din curte, tata-mare a auzit povestea cu borcanul gol de untură adus de tataie de la țară. Din ce mami povestea, ajutată de tanti Oala, pentru a-l convinge pe tata-mare ce zi grea avuseseră, acesta mă privea și mai insistent, mângâindu-și mustanța și zâmbindu-mi cu complicitate. “Dacă mă spune după toate emoțiile pe care le-am trăit datorită lui, am să-l
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-i placă la școală! Parcă o văd mâine poimâine ceva „mare” și ce o să ne mândrim! Mă uitam la ei cu milă. Nici nu intrasem la școală și voiau să ajung ceva „mare”. Tataie visa să-i fac injecții; tanti Oala mă vedea artistă, pentru că îi plăcea cum recitam poeziile; mami să învăț limbi străine; tata tot vorbea de un avocat pe care-l cunoștea. De un singur lucru mă bucuram: nu era prea mare anturajul din jurul meu, pentru că ar fi
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]