5,043 matches
-
în schimbul obligației de a păzi hotarul de la răsărit expus deselor incursiuni tătărăști. Ca urmare a accentuării dominației otomane, sarcinile militare ale curtenilor și slujitorilor s-au diminuat, Poarta dorind anihilarea forțelor combative interne, garantând în schimb apărarea țărilor române cu oștile sultanului. De-a lungul secolului XVII, privilegiile fiscale ale curtenilor s-au restrâns progresiv, silindu-i pe unii dintre aceștia să prefere plata cislei țărănești 21. Gheorghe Duca, interesat în sporirea numărului contribuabililor, le-a agravat situația, introducând pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o pedeapsă divină, pentru că nu-și respectase cuvântul, dat rușilor, de a observa un armistițiu de trei zile, ci i-a atacat prin surprindere înainte de expirarea termenului. Rușii și-au revenit, totuși, de pe urma șocului și i-au învins. Astfel că „oastea lui ea vestită și neînfrântă și în toate țările lăudată de vitejia lor au pierit cu totul“ (s. Ven. C.)27. La originea tuturor nenorocirilor • Cf. Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod 1688-1714, ediție critică de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atât, observase cronicarul, în toate actele oficiale el se intitula „leu nebiruitu“ (s. Ven. C.), care a fost pus, totuși, în cele din urmă, cu „botul pe labe“ de Dumnezeu, prin intermediul lui Petru I, împotriva căruia „s-au sculat cu oaste... socotind că-l va birui și pre acesta“ (s. Ven. C.)32. În schimb, simpatia cronicarului a fost câștigată, fără rezerve, de soldații regelui care fuseseră încartiruiți în Moldova. Deoarece aceștia, aflând despre atacul întreprins de turci și de tătari
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
eu chiar cred, venind de data aceasta cu argumente pe care mi le dă literatura, că tragicul trece adesea prin derizoriu și că poate fi văzut mai bine În scenele mici, nu neapărat acolo unde se Întâlnesc două căpetenii de oști, ci și În momentul În care unul cade de pe cal sau este cutremurat de frică. Cred că o a doua extindere interesantă a domeniului istoriei pe care o propui tu aici, Ovidiu, este În termeni temporali, adică istoria se Întinde
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1975, Destin și simbol, București, 1978; Örkény István, Gloria. Jocul de-a pisica. Familia Tot, București, 1976; Horváth István, La zidul alb, București, 1979; Salomon Ernö, Pilda copacului de rezonanță, București, 1979; Csiki László, Bunicul vândut, București, 1989; Király László, Oastea uitată, București, 1981; Kányády Sándor, Monolog interior cu ușa deschisă, București, 1982; Deák Tamás, Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986; Faraonul, București, 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin Pavlovski, Duva, București, 1977, Western Australia, București, 1981 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul roșu, Chișinău, 1990; Petar Njegos, Cununa munților, București, 1978; Kocio Ratin, Zorile dalbe, București
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce va marca însă dramatic ultima perioadă a existenței sale. Expediția eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș de partea polonilor, este nevoit să se retragă și el odată cu oștile regelui, ce părăsesc la 15 septembrie capitala Moldovei, incendiată. La plecare, lua cu sine, poate din ordinul regelui polon, moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, precum și tezaurul și arhiva Mitropoliei. Deși în Polonia D. le asigura, precaut, printr-un
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cusururi omenești, inadecvarea vorbelor cu fapta, ca în Rața și rățuștele, piesă pentru care autorul a avut de suferit în momentul apariției. M. a semnat multe povești versificate pentru copii și a tradus cu ingeniozitate bâlinele rusești și Cântec despre oastea lui Igor (1987), precum și din N.V. Gogol, F. M. Dostoievski, A.N. Tolstoi, L. Simionov. SCRIERI: Interior cosmic, Chișinău, 1939; Imaginea în artă, Chișinău, 1940; Cântecul zorilor, Chișinău, 1948; În august, Chișinău, 1951; Poezii, Chișinău, 1954; Balade și sonete, Chișinău, 1955
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
mult pentru cariera sa militară pentru care a fost răsplătit pe măsură cu titlurile de vir spectabilis și de comes sacri consistorii (membru al consiliului imperial); a fost poetul care i-a închinat versuri lui Aetius, ultimul mare conducător de oști roman, învingătorul lui Attila; i-a fost ridicată o statuie în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apolinarie. Despre activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri și într-o manieră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creației sale literare. În perioada preelectorală din 1946 semnează în „Dreptatea”, cu pseudonimul Zadig, poezii satirice. Licențiat în filosofie și filologie modernă al Universității din București (1948), urmează, o vreme, cursurile Institutului Teologic din capitală și activează în organizația ortodoxă Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul religios al românilor. Organizația fiind desființată oficial în 1949, G. este, ca și ceilalți membri, hărțuit de Securitate. În 1959 este arestat, anchetat și condamnat la doisprezece ani de temniță
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Argeș - 21.I.1966, București), prozator și publicist. Este al șaselea dintre cei opt copii ai Zamfirei (n. Cojanu; provine dintr-o familie de preoți de lângă Brașov) și ai lui Ion Lungianu, preot (fiu al preotului Ion Lungu, luptător în oastea lui Avram Iancu). Face două clase primare în satul natal, apoi învață la o școală din Câmpulung. Încheie ca bursier Seminarul „Nifon” din București și în 1902 își pregătește examenul de bacalaureat, funcționând în același timp ca pedagog la Institutul
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea „trascău” cu notabilitățile rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
cunoscut mai mult pentru cariera sa militară, pentru care a fost răsplătit cu titlurile de vir spectabilis și de comes sacri consistorii (membru al consiliului imperial); a fost poetul care i-a închinat versuri lui Aetius, ultimul mare conducător de oști roman, învingătorul lui Attila; i-a fost ridicată o statuie în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apollinaris. Despre activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri, și într-o manieră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
domnitori, de-ar fi știut ei în ce bătălii le va fi târât numele, probabil că ar fi lăsat testamente peste testamente că nici ei, nici urmașii urmașilor lor nu sunt nici securiști, nici comuniști, ci niște bieți comandanți de oști feudali care urmăreau, ca tot războinicul, să mai acapareze o moșie, un râu, un ram! Cât despre Eminescu, probabil că nimic nu l-ar scârbi mai mult decât să se vadă eroul unui cult deșănțat, irațional și dospind de motive
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
ascunde în deșert, unde „are loc pregătit de Dumnezeu pentru ca acolo s‑o hrănească [timp de] o mie două sute și șaizeci de zile” (12,6), cifră întâlnită deja în capitolul 11. În acest timp, în cer, are loc lupta dintre oastea balaurului și oastea arhanghelului Mihail. Balaurul - numit de asemenea „șarpele cel de demult”, diavol și Satan - este învins, temporar, și exilat pe pământ împreună cu ceilalți îngeri (ai întunericului) din jurul său. Versetele 10‑12 alcătuiesc un imn de slavă înălțat de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unde „are loc pregătit de Dumnezeu pentru ca acolo s‑o hrănească [timp de] o mie două sute și șaizeci de zile” (12,6), cifră întâlnită deja în capitolul 11. În acest timp, în cer, are loc lupta dintre oastea balaurului și oastea arhanghelului Mihail. Balaurul - numit de asemenea „șarpele cel de demult”, diavol și Satan - este învins, temporar, și exilat pe pământ împreună cu ceilalți îngeri (ai întunericului) din jurul său. Versetele 10‑12 alcătuiesc un imn de slavă înălțat de îngerii din cer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
singur profet trimis de Dumnezeu pentru a‑i aduce la credință pe necredincioși și apostați (profetul nu este totuși numit în nici un fel în Inst.); doi tirani succesivi, primul venit din provinciile septentrionale, al doilea din Orient; lupta finală între oastea credincioșilor, condusă de Christus‑Imperator, și tiranul asiatic (Anticristul). Pe lângă aceste elemente comune găsim de asemenea diferențe destul de clare, dintre care cea mai importantă pentru demersul nostru este absența creditului acordat legendei lui Nero rediuiuus, fundamentală, în cazul lui Commodian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dar el se grăbește să vină în apărarea mamei înlănțuite./ De cum îl aude venind, nelegiuitul rege care o ține în puterea‑i,/ Își caută ascunziș în pământurile Boreei și și‑i adună pe ai săi./ Dar când se lovește de oastea lui Dumnezeu,/ O mânie cerească îi zdrobește pe ostașii săi,/ El însuși este prins dimpreună cu profetul său mincinos și cumplit;/ Din porunca Domnului sunt aruncați de vii [în focul] gheenei./ Nobilii și generalii sunt făcuți sclavi./ Atunci sfinții vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii sclipitori, prapurii lui Ștefan poartă chipul Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. Trilogia prinde în pânza ei epică viața sătească, negustorească, meșteșugărească și de curte din Moldova mijlocului
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pânza ei epică viața sătească, negustorească, meșteșugărească și de curte din Moldova mijlocului de secol al XV-lea. E o lume pictată cu exactitate istorică și stilizare discretă, aducând aminte de zugrăvelile murale voronețene. Observația socială (reazemul puterii domnești e oastea de țară, mai cu seamă componenta ei răzeșească), aerul misterios (animale fabuloase, schimnici clarvăzători, tărâmuri infernale), gesta eroică sunt amalgamate fără cusur, făcând din Frații Jderi o culme a romanului istoric românesc. Autorul a reluat, la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
românesc. Autorul a reluat, la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe trama narativă gogoliană a vechiului roman, Nicoară Potcoavă, o operă inedită, de mari rafinamente stilistice. Pentru motive circumstanțiale sunt îngroșate aici conflictele societății feudale și înnobilat ajutorul acordat domnului moldovean de oștile căzăcești. Totodată, din răzbunătorul lui Ion Vodă, trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
-său Mircii vodă [Ciobanul]”; „După ce s-au așezat Alixandru vodă [Lăpușneanu] al doilea rând de domnie în scaun, au trimis de și-au adus pe doamnă-sa și coconii din țara Muntenească, că acolo o așezase într-acele turburări de oaste”; „că le trimisese [oștile] la Făgăraș să scoată pe doamnă-sa [a lui Mihai Viteazul] și pe coconii, carii îi închisese Chiachi Iștfan...”; „Iar el [Radu Șerban], cu puțini ce au scăpat, s-au dus la Suciavă unde era și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
După ce s-au așezat Alixandru vodă [Lăpușneanu] al doilea rând de domnie în scaun, au trimis de și-au adus pe doamnă-sa și coconii din țara Muntenească, că acolo o așezase într-acele turburări de oaste”; „că le trimisese [oștile] la Făgăraș să scoată pe doamnă-sa [a lui Mihai Viteazul] și pe coconii, carii îi închisese Chiachi Iștfan...”; „Iar el [Radu Șerban], cu puțini ce au scăpat, s-au dus la Suciavă unde era și doamnă-sa și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dominat viața politică a țării („Auzind doamna Irimii vodă de pierzarea fie-său și de robirea gineri-său și altor boieri și norod, mai avea și alt ginere Leaf mare, Corețchi, pe nume, cu care sfătuindu-se și strângând oști...”), fixându-se în memoria colectivă („la [Elisabeta Movilă] ticăită s-au încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-au mazilit împăratul, căci se încuscrise cu leașii...”), îndeplinind de cele mai multe ori gândurile părinților în privința căsătoriilor (stare ce le prilejuiește evocării indirecte în cronici: „pă Radul de la Afumați, carele zic să fie fost ginere lui Neagoe vodă”; „au strâns oști [Constantin Movilă] și cu bani și i-au dat și cumnatu-său Potoțchi hatmanul, fiind om mare în țara Leșească și era ginere Irinii vodă”), înscriindu-se între „personajele” scenelor în care gesturile extreme atingeau colectivități întregi (într-o „istorisire” despre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]