1,712 matches
-
arbori arși, cadavre și ele arse, câte o dată în poziții bizare, pentru că oamenii fuseseră încinerați instantaneu în timp ce-și vedeau de îndeletnicirile lor. Case nelocuite în care se mai găsesc, nu se știe de ce, provizii de alimente, reprezintă puținele oaze care le amână moartea prin inaniție. Orice om viu zărit face parte, mai mult ca sigur, dintre „băieții răi", cei care subzistă prin antropofagie și care caută alți oameni pentru a-i mânca imediat sau după ce-i vor fi folosit
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
sunt câteva elemente decorative la care dacă mai adăugăm o fântână arteziană și punctul de atracție constituit de crabii japonezi multicolori, plus cele două bazine de înot (unul pentru adulți și unul pentru copii) vă puteți crea o imagine despre oaza de relaxare pe care o aveți la dispoziție aici pentru petrecerea timpului liber. Pe terasa-restaurant, amenajată după modelul „patio“-ului spaniol, puteți servi preparate de carmangerie la minut, cafea, înghețată, băuturi răcoritoare și alcoolice. Se vor organiza petreceri în aer
Agenda2003-30-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281281_a_282610]
-
atâtea condiții inconturnabile ale unei profesii, și ea, aproape dispărută: a devotatului secretar de redacție. Dar Mama Baciu era, și nu tocmai, un exemplu tipic pentru categoria amintită. Devotamentul lui nesmintit însemna solidarizarea cu cei cărora le datora refugiul în oaza numită Secolul 20. S-a dovedit însă absolut de neclintit când i s-a cerut, ca și lui Doinaș, să devină membru PCR. Refuzul lor vehement le-a atras amândurora "mazilirea" din funcțiile pe care le ocupau, apoi, pentru o
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Bucureștenii pot admira, începând de astăzi, noua imagine a Parcului Opera. Specialiștii Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement, instituție subordonată Primăriei Municipiului București, au reamenajat și regândit această oază de verdeață în așa fel încât clădirea Operei Române și cele două statui din interiorul parcului să fie puse în valoare. „Este păcat să nu scoatem în evidență imaginea clădirilor care au o valoare arhitectonica inestimabila cu care ar trebui
Parcul Operei are acum un nou design () [Corola-journal/Journalistic/68649_a_69974]
-
totuși, există în Despre eroi și morminte și altfel de spații citadine, nedemonizate, care se sustrag pervertirii: parcurile, de pildă (în speță Lezama și Retiro) sunt zone de suflu despovărat, libere de constrângere, în afară străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe malul fluviului). Întinse pe suprafețe relativ incontrolabile, ele se opun străzilor supravegheate (parcurse de fapturi somnambule) ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
de lemn vopsite în albas tru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate din Sicilia. Aveam și o orgă de pe tim pul lui Mozart. În ansamblu, în tot acel domeniu, Sergiu fă cuse să renască o oază de românitate: bisericuța, icoa nele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se ocupau de îngrijirea și înmulțirea sortimentelor de flori, acesta fiind un motiv de mândrie și un criteriu de apreciere a vredniciei lor. Adunau semințe, pregăteau răsaduri primăvara timpuriu, făceau schimburi de soiuri cu suratele lor pentru a da acestei oaze de frumusețe o înfățișare cât mai plăcută și mai atractivă. Când seara târziu se întorceau de la muncile câmpului, gospodinele și tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng nostalgic sau urlă la lună. Asta în vreme ce arhitecții
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
facă umbră porcului" sau "fasolii" (cu consolarea că tot dădea mâna peste pruni, așa că țuică s-a ănlocuit - orice, dar nu poate lipsi, acolo, "tăria"! - cu extrase din borhoturi mortale); iar puținele vaci rămase sau orătăniile ași caută cu disperare oaze de iarbă pe marginea prăfuita a străzilor amenajate, prin haotice lucrări "edilitare" - dar independente de edili! -, cu gropi, pietroaie, mal rămas "de la inundații". Chiar dacă vechiul context era mai ănverzit decât astăzi, totuși ămpătimitilor de "munte" și, oricum, doritorilor de intens
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
și din lefurile de belferi universitari, tânjeam de dorul brazilor din jurul "moștenirii" de la munte. Am adus, de la o pepiniera, șapte (ca an balade!) brazi canadieni, care, plantați de-a lungul gardului și udați, multă vreme, cu stropitoarea, au devenit o oază miraculoasă. Cel mai voinic, ca un staroste (fusese mai aproape de cișmea), țâșnea cu modestă fala pe vreo 20 de metri ănăltime și ași răsfira crengile monumentale, de căte 7-8 metri, ăntrecându-se cu mesteacănul argintiu, sădit an spatele lui. O singură
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
din insulele Méroé (Sudan), siturile palafitice preistorice din jurul Alpilor (Elveția, Austria, Franța, Germania, Italia, Slovenia), orașele antice din nordul Siriei, moscheea Selimiye (Turcia), reședința mitropoliților Bucovinei și Dalmației (Ucraina), siturile culturale din Al Aïn - Hafit, Hili, Bidaa Bint Saud și oazele (Emiratele Arabe Unite), citadela dinastiei Hô (Vietnam). Pe de altă parte, opera arhitecturală a lui Le Corbusier, o contribuție excepțională la modernizarea arhitecturii, propusă de Franța, Argentina, Belgia, Germania, Japonia și Elveția și reprezentând 19 monumente din 18 orașe semnate de arhitectul
Patrimoniul Mondial UNESCO are 25 de noi situri () [Corola-journal/Journalistic/69631_a_70956]
-
constata că materia cenușie nu s-a evaporat din România cu totul. E inimaginabil câte idei și câtă ingeniozitate practică poți descoperi citind conversațiile ciberspațiale dintre tinerii români din țară și din străinătate. Inutil să spun că frecventarea acestor veritabile oaze de inteligență și bun-simț are un pronunțat aer de irealitate: cum, îți vine să exclami, dacă tinerii români sunt atât de patetici în dorința lor de schimbare, de ce nu-i ia nimeni în seamă? Și iar ne întoarcem la păcatul
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
prin interzicerea avorturilor, fapt urmărit în consecințele lui dramatice și de filmul lui Cristian Mungiu, 4,3,2 (2007). Alexandru Solomon în Război pe calea undelor (2007) realizează un scurt istoric al Europei Libere, postul care a întreținut o mică oază de libertate într-un regim dictatorial sufocant, regizorul venind cu o vedere din interior cu o certă valoare testimonială, cu o petite histoire semnificativă. Filmul lui Thomas Ciulei, Podul de flori, vizează un alt lieux de memoire, de care ne
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
Westroot” a avut concerte live la Hard Rock Café, Club A, Clubul Muzeului Țăranului Român, Underworld Club, The Address, Ageless Club, Why Not, Big Mamou sau Londophone, în Piața Universității (Poiana Urbană) și a fost invitată la Radio România Cultural (”Oaza de muzică”) și Radio România 3Net ”Florian Pittiș” (”Sala de Repetiții”)
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
ești în gravă pană de imagine nu înseamnă decât a te prăbuși mai adânc în grotesc. Sătul de anormalitatea în care se scufundă periodic (și anume, când ia condeiul în mână) precum într-un hârdău cu zoaie, jurnalistul visează la oaze de normalitate și liniște. De ani de zile, tânjesc după un subiect despre care să scriu cu drag - și acel subiect să nu fie o carte sau o țară pe care am vizitat-o. Mi-ar plăcea să scriu despre
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
emisiuni din care răzbătea libertatea filmului în Epoca de Aur. Pentru cei foarte tineri cărora întreaga lume a ficțiunii cinematografice le stă acum la picioare și de cele mai multe ori acolo și rămâne este greu de înțeles ce însemna această mică oază de bucurie pură în deșertul de cenușă al inepțiilor politice ale anilor ’80. Iar criticul de film Viorica Bucur făcea oficiile de gazdă la intrarea în Țara Minunilor. Până și numele ei intră în rezonanță cu lumea magică a bucuriei
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
Bega-Jungs - la finele anilor 1960. A urmat cursurile Facultății de Muzică din orașul natal, nu înainte de a se lansa alături de sora sa Helga într-o intensă activitate concertistică. American All Stars în concert l Pregătirea Facultății „Richard Oschanitzky“ O adevărată oază de jazz în deșertica viață culturală a verii timișorene se anunță a fi concertul-eveniment pe care sâmbătă, 2 iulie, de la ora 19, în sala Colegiului „I. Vidu“, American All Stars Band îl va susține împreună cu Big Band-ul studenților Universității
Agenda2005-27-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283884_a_285213]
-
pe un ton stăpînit. O să te duc la o ieșire de urgență. O să te las la poalele muntelui, și după aia o să te descurci tu prin lume. Pe vremuri oamenii obișnuiau să-și găsească un cămin în acest mod, părăsind oazele sigure sau peștera familiară și traversînd deșerturi pentru a-și ridica locuințe în teritorii necunoscute. Dar, bineînțeles, oamenii ăia știau lucruri pe care tu nu le cunoști. Puteau cultiva pămîntul, ucide animale, puteau îndura chinuri care te scot din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu toate astea, guvernele pot trimite în spațiu structuri imense! — Da. E profitabil. — Pentru cine? De ce nu poate fi folosită bogăția pentru a-i ajuta pe cei de azi? — îi ajutăm, dar dîndu-le mai puțin decît luăm de la ei. Mărim oaza extinzînd deșertul. Asta e știința timpului și bunei gospodăriri. Unii o numesc economie. — Vrei să-mi spui că oamenilor le lipsește decența și priceperea de a fi buni cu ceilalți? — Deloc! Oamenii au avut întotdeauna acea decență și pricepere. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cernite gânduri se aștern Peste dorințe însingurate, Ducând cu ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
lui Lee era exact cum mi-l aminteam, la fel de umbros, de gol, lucind de curățenie ca întotdeauna. Era ca o cutie albă plină cu crom, cu sticlă și fier. Fără plante, fără tablouri, fără fotografii. Cândva îmi dădea senzația unei oaze de calm, echivalentul unui duș răcoritor într-o zi cu zăpușeală. Acum, în mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar și aici, în acest paradis al basmelor, lui Marius îi este greu să uite coșmarul imensului masacru la care el fusese martor și participant. Psihicul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sap singură o ieșire în zid. Oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs în față dacă i-aș fi spus că lumea îmi devenise deodată neîncăpătoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și în casă era liniște și abia apucam să-mi încheg câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a închiderii coridorului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prin poezie, conceptele de bine și de rău au devenit deodată superflue. Toate cărțile despre spiritualitate, puse odinioară în cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]