2,130 matches
-
și faptelor care urmează. Este fiul - singurul fiu - al lui Peleu și al lui Tetis, care l-a născut în adâncul mării, în palatul tatălui ei, Nereu, Bătrânul mării. Peleu este un muritor, însă nu orice muritor, ci unul de obârșie divină și mult iubit de zei: are drept tată pe Eac, fiu al lui Zeus, și a fost, cât a trăit, rege peste neamul său, mirmidonii, locuitori al Ftiei, ținut mănos care se întinde de-a lungul râului Sperheu până la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care era, în clipa aceea a lumii, cea mai frumoasă femeie a ei. Atât de frumoasă, încât Afrodita n-a știut să-i dăruiască ceva mai de preț lui Paris, în schimbul unui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fiul râului-zeu Sperheu din Tesalia, îi era lui Ahile chiar nepot, născut fiind de sora lui după tată, Polidora. În timp ce Patrocles și Foinix nu aveau nici un zeu în ascendența lor și nici nu erau - cum nu era nici Automedon - de obârșie foarte aleasă. Automedon, fiul unui obscur Diores, este cel care conduce caii lui Ahile în luptă, dar, în viața lor zilnică de lângă Troia, îl ajută și într-altfel, având statutul unui intim al eroului. Cu prilejul soliei aheene la Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit de Ahile mai adesea decât de toți ceilalți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului, latent în prezența și în structura lor, trebuie făcut explicit, iar gândul nostru este dator să caute formele din adânc care stau la obârșia preeminenței lor. Nu există operă mare care să nu reziste la această analiză, și doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și pentru a evita „poreclirea“ colectivă a locuito rilor); înlăturarea confuziilor omonimice (două localități omonime, Petrești, și-au schimbat denumirea în Tîrgu Bengăi, respectiv Petreștii Scurtului); stabilirea în zonă a unor populații imigrate din altă parte (nume ca Hobița, Ohaba, Obîrșia, Gureni, Peșteana, Suseni etc. sunt aduse cu ei, în Gorj, de locuitorii din localitățile omonime ale Țării Hațegului, imigrați peste Carpați). Unele toponime, îndeosebi nume de localități, dar nu numai dintre ele, nu dispar de bunăvoie sau pe cale „pașnică“, ci
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se înfățișează sub un hotărât aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii fino-ugrice, de ce aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică bulgaro-turc” (p. 14 urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și faptele hunilor ca primus egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
faptele hunilor ca primus egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub numele de ungri, ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub numele de ungri, ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela, relatarea din cronica vechilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a domniei formele vel(ik) și bol(earin) > boeare > bare „boieri”; comp. rom. mare, măre (ca adresare), de unde bre!, bă!, măi!, alb. moré „bă, măi”, morí „mulțime, grămadă”. Alte forme românești dezvoltate pe aceeași bază: buric, grămadă, a holba, morman, obârșie, oblic, a obliga, oblu, a obrinti, vârf, vraf, a urca și a se aburca, vârcă etc. Dezvăluirea sensului supraetnic al cuvintelor alani, huni, anți, inzi, avari etc. simplifică istoria antică și medievală sub raportul structurilor etnolingvistice. În condițiile în care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și grecilor (așa cum se amestecă și astăzi în graiul nostru) și astfel, în lungul timpului, au stricat și au umplut de greșeli limba latină curată pe care o aduseseră cu ei, rămânând totuși latină ea însăși în cheagul și în obârșia ei adevărată” (DMN, p. 65). Note etimologice Erudit de ținută enciclopedică, Dimitrie Cantemir era pătruns de importanța cuvântului pentru descifrarea istoriei. De aceea el a și început DM cu capitolul Despre numele vechi și cele de astăzi ale Moldovei. Împins
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
chiar veche germană, pentru ca în ultimul capitol (p. 555570) să vorbească de „învățăturile trase din istoria formelor limbii române pentru originea românilor”. Prin aceasta el ajunge din nou la încheierea că fonetica, formele și cuvintele limbii române indică „locul de obârșie al poporului român” care este „teritoriul romanizat din peninsula balcanică”. Cea mai mare greutate în rotunjirea, cum necum, a concepției sale o reprezintă pentru Philippide limba albaneză, principala piedică a limitării spațiului romanizat în favoarea grecizării. Urmărind un scop anume, el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
thracii, și limba albanejilor, deosebiri pornite de la baza de articulație și de la cea psihologică, sânt prea mari pentru ca să putem admite la amândouă popoarele același fond etnic. Illyri iarăși nu pot fi, căci caracterele fonologice specifice grupului illyro-romanic, care-și au obârșia în baza de articulație illyră, lipsesc limbii albaneze, iar apropierile pe baza cuvintelor sânt contrabalansate de apropieri analoage dintre limbile albaneză și thracă... Dacă nu sânt nici thraci, nici illyiri, nu pot fi altceva decât panoni. Poate chiar portul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reprezintă pentru Scraba o contradicție, el rămânând ferm în metafizică: „Din ori ce punct de vedere ar fi privite popoarele și limbile pe care acestea le vorbesc: psihologie, logic, ori istoric, se poate lesne vedea că ele au o veche obârșie” (Ib.). Toate contradicțiile sunt în realitate, nu în sfera noțiunilor. De aceea el nu se simte obligat să explice începutul separat al popoarelor-limbi. Din contra, el reduce totul la o unitate primară, arătând că „înrudirea limbii românești cu cea italiană
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Mureș, 57 a musti, 53 musulman, 74 Mușa, 57 Mușat, 137 Mușata, 57 Mușatin, 74 Mușca, 57 nalt, 186 natră, 195 nămol, 141 nedeie, 56 Negru, 137 nesăbuit, 242 a nimeri, 104 norod, 51 Oasele, 57 oaste, 74 Oaș, 57 obârșie, 69 oblăduire, 137 oblic, 69 a obliga, 69 oblu, 69 a obrinti, 69 a obține, 222 Ocea, 57 ochi, 44 ogar, 135 ogradă, 43 olat, 47 Olimp, 53 Olt, 54 Oltenia, 54 Oradea, 57 oraș, 57 Orșova, 57 os, 99
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al confruntării doctrinelor medicale, provinciile românești hărțuite de trei imperii: otoman, habsburgic și țarist, caută să nu se izoleze de spiritul continental, dezvoltă relații comerciale, religioase, culturale și medicale cu Occidentul, cu Orientul — prin Constantinopol —, cu vecinii, afirmând unitatea de obârșie, limbă, credință și ideal: libertate, prosperitate, unire națională. Acestea sunt, de fapt, componentele crezului european luminist. Dar, pentru provinciile românești condițiile sunt diferite și nevoia de cadre medicale stringentă. De aceea, tineri capabili, cu burse și fără burse, încep să
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ximenei nu satisface "conveniența", căci ea este în contradicție cu rangul eroinei. Faptul că Ximena acceptă să-l primească pe Rodrigo la ea în apartamente, după uciderea tatălui său, este taxat ca neverosimil. Este imposibil ca o fată tânără de obârșie nobilă, care a primit cea mai perfectă educație, și care este prezentată drept plină de virtuți la începutul piesei, să ia în căsătorie pe ucigașul tatălui său. Un asemenea comportament face dovada unei incoerențe, unei "inegalități" a moravurilor inadmisibile pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este altceva decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac mai periculoase și mai capabile să pătrundă în sufletele de cea mai nobilă obârșie, iar imitarea acestor pasiuni nu ne place, decât pentru că fondul corupției noastre face să apară în noi în același timp o mișcare asemănătoare, care ne transformă într-un fel de forță, și ne face să pătrundem în pasiunea ce ne
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cunoaștem natura, crezând că ea are nevoie de titluri pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a-l pune în serviciul agitației politice, mai ales atunci când este vorba de satira unui personaj. Cât despre "jocul inversat", termen pe care îl califică drept având "un aspect industrial care provine din inversarea curentului electric", îi precizează astfel obârșia: "Este un aparteu: încetând deodată de a-și reprezenta personajul, actorul interpelează publicul în mod direct, pentru a-i aminti că nu face decât să joace și că în realitate spectatorul și cu el sunt "complici"". Pentru ca spectatorul să participe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o unitate națională fără a fi fost una istorică etc.).330 Este extrem de interesantă răsturnarea arsenalului în mitologia originilor din discursul naționalist: dacă la origini actele fondatoare erau opera celor din afara grupului autohton, de regulă cu o clară și vehementă obârșie mitică ilustră (biblică, greco-romană), cuceririle nefiind blamate ca acte criminale ci considerate eforturi de civilizare, ulterior se resimte nevoia aportului maselor și al localnicilor: "creație a modernității, creație a unei elite, națiunea își renegă originile recente și elitiste, ancorându-se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 18. Istoricul propune o relectură a poveștilor medievale deoarece "folclorul și literatura medievală își au originea în același ansamblu cultural care nu este, de data aceasta, nici grec, nici roman, ci celtic. [...] Unele teme celtice și arthuriene își au obârșia în antice tradiții religioase druidice, care, într-o perioadă târzie, s-au cristalizat în jurul personajului probabil jumătate istoric, jumătate legendar al regelui Arthur. În perspectiva unei durate lungi, vechile povestiri epico-cosmogonice care, în cadrul religiei druidice, propuneau o explicație coerentă a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai fi poate, hârtii cetluite, vechi; zapise, hotărnicii, hrisoave, în sat, dar răzeșii le țin ascunse, căci pe lângă procesele cu marii proprietari care le încălcau moșiile, ei s-au războit între dânșii. Aproape de Șuletea, se aflau altădată Siliștenii, sat dispărut, obârșia lui Constantin, Antioh și Dimitrie Cantemir, și ei răzeși de neam. Aproape sunt și Epurenii, sau „Fântâna lui Epure“, cum i se zicea pe vremea lui Ștefan cel Mare, vatră a Cantemireștilor. Marea moșie de peste 3000 de fălci a boierilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de sus, sat străvechi răzeșesc. Era unul din pâlcul de sate înșirate colo și colo, pe dealurile Fălciului, acoperite cu păduri nesfârșite de fag și gorun... „...Aproape de Brăițeni, povestește ea, se aflau altădată, demult, Tăcuța, Siliștenii sat trecut în uitare, obârșia lui Constantin-Vodă<footnote Constantin Vodă Cantemir, vezi 12. footnote>. Și feciorii lui, Antioh<footnote Cantemir, Antioh (1708-l744), fiul lui Dimitrie Cantemir. În anii 1732-1744 a deținut funcția de ambasador al Rusiei în Anglia și Franța. footnote> și Dimitrie<footnote Cantemir
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]