6,670 matches
-
și au activat mari personalități din istoria și cultura românilor. ieniceri - soldați pedeștri în armata otomană, corpul cel mai important, cel mai numeros, format din băieți, luați de mici de la populațiile creștine cucerite; erau educați în spiritul devotamentului față de sultan, obligați să adopte religia islamică. Ileana, prințesa României (1909-1991) - fiica reginei Maria (vezi Maria, regina României) și a regelui Ferdinand I (vezi Ferdinand I, regele României), căsătorită cu principele Anton de Habsburg. Iliescu Ion (1930 -) - politician român, căzut în dizgrația regimului
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Locuința însă, hai, recunoaște, te surprinde. Te așteptai să găsești aici nichel, mochetă roșie și ororile acelea de la fondul plastic, și când colo dai peste un interior destul de rafinat. Asta înseamnă că perspicacitatea ta lasă uneori de dorit și sânt obligată să-ți dau o notă proastă. Cel mult minus trei! Aveam de gând să-ți ofer o bomboană, uite, era pregătită, dar nimic nu mă va convinge că o și meriți!" Înghiți în sec și lăsă paltonul să-i alunece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui Panaitescu. Nevastă-sa fiind plecată în străinătate, luaseră pe seama lor formalitățile legate de deces. Dezagreabil desigur, dar între oameni care conviețuiesc de atâția ani se nasc raporturi de altă factură și uneori chiar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care îl imortalizează Fenimore Cooper), viitorii ameri cani sunt legați încă de îndepărtata lor patrie de peste mări. O patrie de care se simt însă din ce în ce mai străini. Aruncați de destin în aceste spații pe care și le dispută cu indienii, obligați să-și inventeze o rațiune de a fi și un mod de a se înscrie în ordinea ciudată a noului lor cămin, americanii se îndreaptă către un viitor încă nesigur. Icoana Republicii este departe, iar realitatea cotidiană este aceea a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat că vroiam să merg la administratorul azilului, care mă chemase acolo. Arhivarul rămase pe gânduri. Credeam că va
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
profesional Anton. Da, a înnebunit", a răspuns Arhivarul ținîndu-se cu mâinile de burtă. " Ai avut coșmare, domnule sculptor?", m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: "Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigînd". I-am răspuns sec: "Se poate". După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
erau aruncate în gropi. Nici nu se rostogoleau bine că lopețile de var se și sfărâmau pe fețele lor, iar pământul îi acoperea într-un fel anonim în gropi săpate din ce în ce mai adânc. Ceva mai târziu, totuși, administrația s-a văzut obligată să caute loc în altă parte și să mai lărgească spațiul. O hotărâre a prefecturii i-a expropriat pe cei care ocupau unele locuri de veci și resturile exhumate au luat drumul spre crematoriu. Curând a fost nevoie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ei, ce facem acum, unde mergem, că agricultura nu se face la umbră și în curtea copilăriei lui... Tot Măria-Sa, tânărul matur, hotărăște, că vrea la Facultate, însă e nevoie de pregătire intensă, ca să reziste concurenței. E ajutat, meditat, obligat oarecum la efort, la muncă. Părinții lui îl trimit la București cu tot ceea ce trebuie pentru înscrierea la concursul de admitere, plus o gazdă pe cinste, care-i asigura aproape același confort ca cel oferit de părinți. Trece perioada de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai mult de o oră? — Nu mai e prea caldă. — Atunci ieși din cadă! — De ce insiști atâta să ies din baie? Zău, mamă, că nu te înțeleg. Nu există nici un alt lucru pe care tu, ca gospodină, să te simți obligată să-l faci în momentul acesta? Am observat azi-dimineață că în hol s-au adunat niște cocoloașe de praf de mărimea unor mingi de baseball. Curăță casa! Telefonează să afli ora exactă! Fă ceva! Culcă-te și trage un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fie torturat de rege. Așa se spunea în prefață. În timp ce tipul scria toate acestea, urma ca la sfârșit să o termine cu ceva ce îi va fi înfipt în cap. Agentului Mancuso îi era milă de autor și se simțea obligat să citească ce a scris. Până în momentul acela ajunsese doar la pagina douăzeci și începuse să se întrebe dacă Boetius ăla nu era un fel de jucător de noroc. Vorbea tot timpul despre soartă, șanse și roata norocului. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
altă boală. Oamenii care se alăturau marșurilor de protest, cei care mergeau la meciuri sportive, care căutau situații în cere să fie înconjurați de alte persoane cu idei similare - o potențială afecțiune genetică. Apoi, mai erau cei care se simțeau obligați să fie de acord cu cei din jur, indiferent ce spuneau aceștia - o altă boală. Și cum rămâne cu persoanele cărora le este frică să gândească singure? Teama de independență față de grupul înconjurător? — Să fim sinceri, asta înseamnă o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
colege de serviciu, care treceau ca să-i aducă niște documente. Sau prietene mai vechi, venite pentru un pupic și o scurtă prezentare. Câteva urmau să fie alte cliente din restaurant, admiratoare ale marelui investitor, atât de copleșite încât se simțiseră obligate să vină să-l cunoască. Nimic din toate acestea nu-l păcăleau pe Barton Williams, dar îl amuzau și se aștepta ca partenerul lui de afaceri să se agite puțin pentru el. Când valorezi zece milioane de dolari, oamenii fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mult mai credibilă dacă nu ar fi susținut de asemenea că, chiar dacă ar fi băut numai apă, corpul ei ar fi transformat-o și pe aceasta În grăsime și, de aceea, nu putea fi făcută răspunzătoare pentru kilogramele ei sau obligată să țină regim. — Ghicește ce avem În seara asta la cină! a continuat veselă Banu, fluturându-și degetul spre Zeliha Înainte de a apuca o altă aripioară de pui. Ardei umpluți! Probabil că asta e ziua mea norocoasă! a spus Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i văd inteligența aservită unei morale creștine care Îi diminua cele mai bune articole. În critica pe care o adusese unui roman În care o tînără femeie se căsătorește cu un bărbat, deși este Îndrăgostită de un altul, se crezuse obligat să scrie: “Cartea e alcătuită pe o schemă ce ar putea fi sordidă. Cu toate astea, datele nu au fost niciodată exploatate În ce au ele nesănătos“. Folosirea adjectivelor „sordid“ și „nesănătos“ nu mi se părea necesară În cazul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat că vroiam să merg la administratorul azilului, care mă chemase acolo. Arhivarul rămase pe gânduri. Credeam că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Anton. „Da, a înnebunit”, a răspuns Arhivarul ținându-se cu mâinile de burtă. „Ai avut coșmare, domnule sculptor?”, m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: „Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigând”. I-am răspuns sec: „Se poate”. După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui era neașteptat de șovăitor. — Aproape că mă așteptam să răspundă robotul. Ar fi trebuit să te întreb după-amiaza asta, dar n-am avut curajul. S-ar putea să ți se pară oarecum nepotrivit și te rog, nu te simți obligată să accepți, asta n-o să schimbe nimic - Fran se simți cuprinsă de speranță -, dar mă întrebam dacă n-ai vrea să luăm cina împreună cândva? Fran renunță la perioada obișnuită de ezitare. — Da. Mi-ar plăcea foarte mult. — Bine. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsau de școală și era în stare să-ți vândă un kilogram de insecticid și un ferăstrău cu lanț fără să clipească. Fata nici măcar nu ridică privirea în timp ce scana codul de bare la casă. Chiar și așa, Fran se simți obligată să dea o explicație. — Îmi trebuie doar în scopuri de cercetare. Sunt ziaristă, înțelegeți. De data asta fata ridică ochii, în care neîncrederea se lupta cu dezinteresul, care învinse în cele din urmă. Fran strânse geanta la piept și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ferm, dar liniștitor, al cuiva care vorbea cu un copil încăpățânat, e foarte puțin probabil ca Jack Allen să fie tatăl. Vreau să spun, te-ai culcat o singură dată cu el. — De două ori, o corectă Fran, simțindu-se obligată, ca ziarist, să respecte faptele. Asta nu mi-ai spus. În tot cazul, continuă Henrietta, refuzând să se dea bătută, dacă a fost în aceeași zi, nu se pune. E o șansă de unu la un milion. Doar că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o luăm pe rând: în primul rând, mi s-ar tăia tot ce-am executat. Și nu e ușor. Dar s-o luăm altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lua, se suia în mașină, le futea, deci, făcea treaba cu ele. Și eu, un timp, pentru treaba asta lucram. Ăștia mi-a amendat casa. A-nceput să-l bată pe tata, a-nceput să amendeze - trebuia să dea banul obligat, câte două milioane, trei; a dat lucrurile din casă, a dat tot ce era mai bun. Stai așa, că nu merge! Și am început și eu. Ei lua de la mine, eu furam seara de la ei. Ei lua ziua de la mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am terminat gimnastica, m-am despărțit de gașcă. A început să ne bată, vrei performanță, ia-ți altul, eu atâta pot. Da, acum regret. Era și altă mentalitate, era pe timpul lui Ceaușescu și vroiau performanțe, dar nu puteai face performanțe obligat. În ’90 am ajuns la școala de corecție... Eram solitar, făceam ce mă tăia capul, numai nenorociri, spargeri, tâlhării. Mai multă fibră, forță, nu masă musculară, ci mobilitate, alte caracteristici care alții practic nu le aveau, și am folosit calitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mă Îngrozesc la auzul propriilor mele cuvinte. Ce clișeu. Întreaga scenă, această... Întîlnire, e un clișeu. Eram atît de sigură că vremea În care-mi dădeam Întîlniri era demult apusă, atît de fericită că nu mai aveam să fiu vreodată obligată să trec prin asta. Și acum... uitați-vă la mine. Respir adînc și duc cele două pahare de vin În camera de zi, unde Îl găsesc pe Charlie stînd În picioare În fața bibliotecii, examinînd cărțile. Se Întoarce spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a alungat, oare, pe farisei din templu? ― Nu-i același lucru. Iar Dumnezeu nu are nevoie de gardă pretoriană. ― De acord, Galilei. Tocmai de aceea vreau să rămân la ce zice lumea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
considere că mersesem prea departe, îmi susținusem prea zgomotos ideile, provocând Inchiziția să nu poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]