13,698 matches
-
Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca o flamură În bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gimnastă pricepută, pe masa de ședință, la umbra unei farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un șervețel uitat acolo. Brusc, din motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bine rampa de montaj a uzinei din Wolfsburg și devenise feblețea tuturor. Era o mașină ca toate celelalte, supusă acțiunii ruginii și a hârtoapelor dătătoare de bătăi În articulații, diferită totuși cumva de rudele sale teutone. De unde acele gropițe În obrajii carosați, de unde acea alungire imperceptibilă a grilei de radiator? Să fi trecut, În momentul concepției sale, o adiere prin matrițe? Dar mai ales, de unde acel misterios cal-putere pe care-l avea În plus față de gemenii săi de pe banda rulantă? Cartea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Începute, cuviincios, de cu seară. Intrarea acelei roți cu spițe subțiri ca insulta și strălucitoare ca disprețul, recunoscută imediat ca aparținând celei mai periculoase contrabandiste de pakistanezi și brânză de vaci din Alpi, a avut efectul unei mănuși plesnite peste obrazul fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii galonați prezenți acolo și-au strâns efectivele și, În fruntea lor, s-au năpustit În amonte, astfel Încât atunci când Fauvé a ieșit din tunel să savureze aerul rece al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În fața ferestrei și, pentru o secundă, am trăit intens senzația că toate astea nici nu se Întâmplaseră, iar noi Încă ne aflăm În mașini, așteptând să se schimbe culoarea semaforului. Sub șuvița de lumină aruncată de lună, pielița diafană a obrazului ei părea metalizată. Cine ești, Anna? — Trebuie să plecăm, mi-a spus ea, fără să se Întoarcă. N-avem nici o șansă, scumpa mea. După câțiva metri, or să ne prindă și-or să ne strivească. — Poate, dar există lucruri mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pedepsei cu moartea! - declanșarea, sponsorizarea și purtarea oricărei forme de război, fiecare Își afla fiorul apropierii de nemărginit după posibilități. Toți acești nefericiți cronici, care aveau nevoie de mângâierea doamnei cu coasa pentru a se simți vii, care-i atingeau obrazul Înghețat cu degetul, chicotind apoi Înfiorați ca niște fetițe la vederea unui șoarece, nu dovedeau pic de respect pentru moarte. O căutau doar pentru a-și extrage din apropiere doza de satisfacție, dar și, ca În cazul unei cocote celebre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
piele se zbătea. Nu mult mai târziu, s-au jurat cei câțiva martori oculari, s-a petrecut ceva mai neașteptat chiar și decât schimbarea sensului gravitației. În marea sală a tribunalului s-a auzit o plesnitură sonoră de palmă peste obraz, Însoțită de-o voce pe care n-o mai auzise nimeni până atunci, Înjurând: — Fir-ai a naibii de muscă, mă mai bâzâi mult?! O secundă mai târziu, din Înaltul sălii de judecată a coborât tăcerea, ca un ciocan imens
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune spectatorului palmele pe cele două părți ale feței și, râzând, Începe să-i frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
S-a Întâmplat ceva minunat, ce nu și-a dorit și nici n-a prevăzut. — Ce? M-am Îndrăgostit. Vasea și-a dat capul pe spate și a Început să râdă În hohote. Din cauza zgâlțâiturilor, flancurile de blană aplaudau pe obrajii lui nebărbieriți. — Ești nebun? Tu, care le tratai pe femei ca pe niște obiecte de unică folosință? — El m-a făcut să fiu așa. De fapt, sunt sensibil, atent, romantic și, poate n-o să-ți vină să crezi, fidel... S-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cad și în dezinteresul ori chiar batjocura foștilor alegători. Aceștia se bucură de "răul" celor marginalizați de parcă nu ei le-ar fi dat votul. Proasta funcționare a vieții noastre publice, arată Dorin Tudoran, se datorează pervertirii raportului ales-alegător: lipsei de obraz a celui dintâi și lipsei de răspundere a celui de-al doilea. "Scrupule firave în ograda alesului și grămezi de indiferență în ograda alegătorului - iată rețeta unui mariaj cetățenesc devastator." (p. 172). Unora le place să creadă că toate lucrurile
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
sunt niciodată prea multe. Multe sunt doar sinecurele politicienilor și ale clientelei politice. Dacă, în loc să ne pierdem vremea cu talk-show-uri și cu vulgaritățile de la televizor am citi mai multe reviste literare și mai multe cărți, cu totul altfel ar arăta obrazul desfigurat al țării". Nu am nimic de adăugat.
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
sunt strict secrete. Nu cumva să-mi trimiți vreun reporter acolo, că-i rup picioarele! Își terminase muniția. Lăsă degetul În jos, Îl adăugă celorlalte, acolo unde Îi era de fapt locul. Apoi o Îmbrățișă, lipindu-și pentru scurtă vreme obrazul aspru de obrazul ei Îmbujorat și un pic fierbinte. Nu cumva făcuse iar febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu cumva să-mi trimiți vreun reporter acolo, că-i rup picioarele! Își terminase muniția. Lăsă degetul În jos, Îl adăugă celorlalte, acolo unde Îi era de fapt locul. Apoi o Îmbrățișă, lipindu-și pentru scurtă vreme obrazul aspru de obrazul ei Îmbujorat și un pic fierbinte. Nu cumva făcuse iar febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi va face bine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sigur că pisica l-ar fi zgîriat. Se Îndrepta nemulțumită, dar surîzătoare, către studioul de radio. O blondă din linii subțiri; o femeie Încă tînără, cu o privire precaută, căutînd nesigură ceva, ochii albaștri, tenul palid, pomeții un pic proeminenți, obrajii un pic supți și un gît lung și subțire, puțin aplecat Înainte, care accentua impresia de vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bubuiturile pulsului propriu, Însoțite de cuvintele „ale căror bobițe stimulează În mod plăcut labiile și clitorisul“, ultimele din acel paragraf. Limba Îi Înțepenise În gură, Încît nu reușea să spună nimic. Naggie o văzu Înroșindu-se toată, pe urmă roșeața obrajilor viră cumva spre violet, o culoare care semăna foarte mult cu a copertelor acelei cărți. Mai tîrziu, Christina Îi va mărturisi că simțise un mare gol În abdomen, Însoțit de o senzație de slăbiciune - și se temuse că va leșina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În gînd fraza pe care o citise În copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva să vomite, acolo se opri, se Întoarse o clipă spre Naggie - pesemne voind să-i spună ceva, dar nereușind
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
are și ceva bani? Întrebă. — E o persoană foarte serioasă, asigură Christina. — CÎt cîștigă pe lună? insistă Marychka. — Păi, cum să-ți spun... De fapt, e pensionar. Răspunsul nu o satisfăcu. Marychka Își umplu gura cu mult aer, pînă cînd obrajii i se umflară, gata să plesnească, apoi Îl suflă cu putere afară. Asta nu Însemna nimic altceva decît că era dezamăgită. Negă scurt, dar hotărît: — Nț! — Stai puțin, de ce te pripești? Căsătoria e un lucru cît se poate de serios
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît de mulți oameni acolo. La cîțiva metri distanță, maiorul Smith Înregistră cu satisfacție amănuntul că, deși ambii erau Înalți de peste un metru optzeci și cu trupul la fel de bine legat, unul dintre extratereștri, cel pe care-l chema Nut, avea obrajii pudrați și sprîncenele smulse, În vreme ce al doilea, dimpotrivă, purta o frumoasă mustață, ceea ce ajuta să fie deosebiți cu ușurință. Profitînd de Împrejurare, Valerian abandonă Aurametrul În mîinile Joannei-Jeni și se făcu nevăzut. Probabil că se ascunsese În cabina Daciei sale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
schimbare, iar Îngrijorarea i se transmise și lui, fiindcă de fapt nici el nu știa dacă se va mai Întoarce, dacă vor mai fi vreodată Împreună. CÎnd, Într-un tîrziu, deschise din nou ochii, o văzu pe Marychka roșie În obraji și transpirată, trăgîndu-l furioasă după ea pe Kiki, care i se Împotrivea bosumflat și totodată resemnat. Ceea ce nu Însemna altceva decît că lucrurile reintraseră oarecum pe făgașul lor normal. Între timp, folosindu-se de Aurametru, Joanna Jeni Începuse examinarea cîmpului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai Înregistră nici un zgomot. În cele din urmă, sună la ușă Marychka, venită ca de obicei să-l ia pe Kiki. Înainte de a se despărți de copil, Christina Îl prinse În brațe, sărutîndu-l lacom de mai multe ori și umplîndu-i obrajii de salivă. Era clar că n-ar fi vrut să i-l lase, dar nici n avea curajul să-i spună asta Marychkăi. Despre zvonurile care Începuseră să circule În Baakho Încă nu aflase nimic. Zvon poate să fie, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ia la stînga, asta e tot. E posibil ca, indiferent În ce direcție ar fi luat-o, consecințele să fi fost aceleași. În timp ce, aplecat peste șuvoiul de apă, ținea mîinile căuș, ca să-și dea pe față și să-și clătească obrajii, văzu umbra celuilalt lîngă a lui. Nu mai avea cînd să se Întoarcă. MÎinile Îi Încremeniră, lăsînd apa să se strecoare printre degete, iar ceafa i se Încinse brusc și, odată cu ea, pielea Întreagă a corpului, după care fierbințeala pătrunse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu fie lovit, maiorul se lipise cu burta de pămînt. Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a Înregistra eventualele noutăți În derularea evenimentului. Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde se adăpostise și Îi ardea obrajii. CÎnd, după cîteva minute (sau mai puțin? amploarea și intensitatea evenimentului dilataseră timpul), se lăsă din nou liniștea, era atît de intensă Încît Îi țiuiau urechile. Ca să verifice dacă nu asurzise, Încercă să vorbească, să spună ceva, orice. Spuse: — Dumnezeule
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]