2,880 matches
-
comportamentului omului religios, însă golite de orice semnificație religioasă. Orice ar face, poartă o moștenire și nu-și poate aboli trecutul, fiind el însuși produsul acestuia. Omul areligios este alcătuit dintr-un șir de negări și de refuzuri, dar este obsedat în continuare de realitățile de care s-a lepădat. Ca să aibă o lume a lui, a desacralizat lumea în care trăiau strămoșii, fiind nevoit să adopte un comportament contrar celui de dinainte, dar pe care îl simte mereu, sub o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
liniștea semenului său și nu vor păgubi colectivității. Libertatea precedată și nutrită de caritate, este climatul optim îngăduit desăvârșirii omului. Dar cât de departe este această libertate creștină în dragoste, de maxima rabelaisiană, "fais ce que tu vouldras!", care a obsedat atâția din visătorii doctrinari ai secolului XVIII!... Statul salazarian, stat creștin și totalitar, se întemeiază, înainte de toate, pe dragoste. Afirmația aceasta poate părea, în ochii competenților, o iresponsabilă exclamație de diletant. Dar ea nu e decât o reducere la elementele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asupra coloanelor de cifre, trudindu-se zi și noapte să reducă, să echilibreze, să economisească. Nu vedea aproape pe nimeni, lucrând exclusiv cu funcționari de la Ministerul Finanțelor refuzând să ia parte la ceremoniile oficiale, refuzând să apară la banchetele diplomatice - obsedat de un singur gînd: echilibrarea bugetului. "Flecărim prea mult!", se adresase el, cu două luni mai înainte, lucrătorilor catolici din Coimbra. Era fericit că cel puțin acum putea să muncească fără să-și mai anunțe, să-și explice și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluționară. Ea trebuia, însă, ajutată să-și spună cuvântul. Căci, de la cea dintâi Constituție liberală Portugaliei masa aceasta se păstrase în marginea istoriei. Istoria modernă a Portugaliei au făcut-o anumite grupări politice și anumiți intelectuali, nutriți de idealuri străine, obsedați de transformări himerice. De când o mână de doctrinari și revoluționarii portughezi hotărâseră omogenizarea Portugaliei, marea majoritate a neamului se mulțumise să suporte experiențele lor, visurile lor, extazele lor. Portugalia devenise monarhie constituțională, devenise apoi republică, și ar fi putut deveni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și geamul ei, care strălucea în noapte, acum e o lespede de marmură neagră. " Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?" Cuvintele astea simple, puțin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează. Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva, odinioară... Da, i-am spus... I-am spus stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ci alte trei lucruri. De la primul mă abțin și refuz să-l comunic. Al doilea: se pare că e ceva «ân neregulă» cu mine pentru că nu am sedus-o pe Muriel. Al treilea: doamna Fedder a fost, evident, zile întregi obsedată de o remarcă a mea făcută la cină, cum că mi-ar plăcea să fiu o mâță moartă. Săptămâna trecută la cină m-a întrebat ce am de gând să fac când o să ies din armată. Intenționez să predau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea n-o putea suferi. Praful n-o deranja pe Mașa; dacă lucrurile erau strânse și puse la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din mâni, strigau după ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de plumb inerte. Obsedată de aceste imagini, gospodina casei nu se Întreba nici despre ce fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să știe că nimeni nu mai crede În nimic. Ce fel de lume mai era și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca Sammler În dormitoarele lor din West Side. Iată și alt exemplu, ultima expoziție a lui Picasso. Angela Îl dusese la deschidere la Muzeul de Artă Modernă. Era În sens strict sexual tot o expunere, un exhibiționism. Bătrânul Picasso era obsedat la nebunie de fisuri sexuale, de falusuri. În durerea lui ciudată și frenetică de rămas-bun, creând organe cu miile, poate zecile de mii. Lingam și Yoni. Lui Sammler i se păru că ar putea fi revelator să-și amintească cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ale lui Sofocle la bătrânețe. „Cu mare bucurie am scăpat de ceea ce Îmi pomenești; mă simt de parcă am scăpat din mâna unui stăpân smintit și mânios.“ Nicidecum. După cum Își aducea aminte Sammler, Wells la peste șaptezeci de ani Încă era obsedat de fete. Avea argumente solide În favoarea revizuirii complete a atitudinilor sexuale În acord cu creșterea mediei de viață. Când individul În medie murea la treizeci de ani, omenirea bolnăvicioasă, năruită de trudă, prost hrănită, era terminată sexual Înainte de al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Doctor, Manuscrisul dumneavoastră este În siguranță. Femeia care l-a Împrumutat este fiica mea. Nu a vrut să facă nici un rău. A fost doar modul ei căpos, stângaci de a mă ajuta să avansez cu un proiect imaginar care o obsedează. Este străpunsă de o inspirație - H.G. Wells, viitorul științific. Crede că Împărtășim această inspirație. Eu sunt străpuns câteodată dintr-o direcție diferită de viziunea activităților ei. Arhaică din punct de vedere psihologic -, toate fosilele din straturile ei mintale pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
claselor cu o tichie de bufon.) Totuși, chiar și printre membrii cancelariei cărora le plac astfel de lucruri, Pabblem nu e un director popular. Dincolo de aparența de jovialitate, s-a dovedit a fi un om foarte pedant - un despot meschin, obsedat de punctualitatea profesorilor și de întâlnirile obligatorii ale membrilor catedrelor și de o mulțime de hârțoage birocratice mâncătoare de timp pentru indiferent de acțiune. Cel puțin o dată pe semestru, Pabblem obligă tot personalul să asiste la niște conferințe ținute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și alte lucruri femeiești apoi se va întoarce să te sărute lăsându-ți o urmă de ruj pe cămașă îți va face ochii să se umezească și atunci vei ști că a meritat să trăiești pentru ea. toamna asta mă obsedează toamna intru în camera de coagulare resturi de frunze stau atârnate, de venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Șeful era neschimbat. Bombănea ceva și semăna cu un balon umplut cu apă. — Așa deci, individul iar s-a Întors la spital. Nu mai aveam nevoie de explicații. Știam cu toții cine e individul: cel mai slab dintre anchetatori. Era mereu obsedat de ideea ciudată că el nu avansa. Luase o umbrelă și sărise de pe acoperișul unei clădiri și căzuse jos, jos de tot, mai jos decît oricare dintre noi. La un anume caz, a ajuns În situația neplăcută de a determina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai aveam ce scrie. Dar nu numai În clipa aceasta, poate nici peste o oră, sau peste trei, sau peste zece tot n-aveam ce scrie. Nu știu dacă voi mai avea vreodată șansa... Mi-am băut restul de cafea obsedat de asemenea gînduri și m-am ridicat... Dar ce să fac?... Se mai putea face ceva?... Am rămas În picioare neștiind Încotro s-o apuc... exact ca studenta pe care am lăsat-o În capul scărilor de la bibliotecă... Este iritant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tăbliței de parcare... un rînd de șapte cifre... Numărul acela de telefon... Eticheta de pe cutia de chibrituri... localul Camelia ... rubricile din ziarul cel vechi... bucățica de hîrtie prinsă cu ac de colțul perdelei lămîiatice... Dintre toate, cel mai mult mă obseda numărul de telefon... În cele din urmă, mi-am recăpătat noțiunea timpului și mi-am amintit, e adevărat cam vag, de hartă. Fata de la casă mă taxă fără să-și ia măcar radioul cel mic de la ureche. Faceți rezervări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
amintește de cineva fotografia aceasta ? L-ați mai văzut vreodată pe omul acesta ? Cu mai multă vreme În urmă ... — De ce? Căutăm o mașină furată, am zis eu la Întîmplare. Privind poza invers, căci era Îndreptată spre bătrîn, Începuse să mă obsedeze ceva - un iz caracteristic. Nu aveam un motiv anume, și totuși pînă acum l-am considerat pe EL victimă, părere care, În mod surprinzător Începu să piardă teren. Nu mă puteam baza pe nimic atunci cînd afirmam că EL este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o să Încerce să ia legătura cu dumneata, firește. — Vreți să insinuați că fratele meu a fost cauza dispariției soțului? — Da, e o tîmpenie. Nu e bine să intri la bănuieli din orice. PÎnă nu cu multă vreme În urmă mă obseda și pe mine ideea că acea cutie de chibrituri care intrase În posesia mea constituia o dovadă materială certă În defavoarea dumitale. Conținea și bețe albe, și negre. Cineva care ținea la cutia aceea, dar trecea mai rar pe la cafenea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai degrabă decât nimic, dacă paradigmele se schimbă prin experimente cruciale sau prin reconvertirea comunității științifice. Dar lunea mă întrebam cum aș putea avea tupeul să-i întreb pe acei oameni de ce nu se salvează prin cultură, de ce nu sunt obsedați de problema complexității și de esențele ultime. În mine trăia bunicul, Tata Tovică, așa cum îi spuneam eu, întorcându-se când suna a doua oară sirena cocseriei din Călan. Mirosea a cocs. Avea buzunarul plin cu bombonele păpușele, lipite una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din regretele mele era faptul că eu și Aidan nu făcuserăm mai mult sex. Vreau să spun, făcusem din plin - mă rog, în limitele normale. Orice ar însemna asta. E greu să știi exact, pentru că majoritatea oamenilor sunt atât de obsedați că toți ceilalți o fac dimineața, la prânz și seara, încât mint despre cât de des o fac ei înșiși, umflând numărul și, evident, oamenii pe care îi mint simt, de asemenea, nevoia să mintă, așa că e foarte greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu putea să-și ia gândul de la Salix, acum, când el însuși lua parte la ceremonia lugubră dinaintea luptei. Nu-l băgă în seamă pe arbiter, care se apropia, alese la întâmplare pumnalul, nu se concentră la probatio armorum, fiind obsedat să și-l scoată din minte pe Salix și să se gândească la propriul lui corp, la mâini, la picioare... Știa că trebuie să se perceapă pe sine ca pe un tot unitar, puternic, cu trupul și mintea unite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
conflictele, mi-a explicat el, se vor rezolva în clipa în care vom fi în posesia scenariului definitiv. Starurile te înnebunesc invariabil în felul ăsta până când apare scenariul în fața căruia trebuie să se încline. Apoi uitau de fișa personajului, fiind obsedați exclusiv de probleme ca numărul de replici, durata rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și lucrează de zor în căbănuța ei închiriată din Long Island. Îmboldit de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai furioasă ca mine. Eu sunt pregătit să iau totul în glumă, dar rana de pe spinare e furioasă de-a binelea, e cu adevărat șucărită. Și iar am început să citesc. Am continuat să citesc până când am început să fiu obsedat de cât de mult am putut să citesc. I-am dat telefon Selinei. Acolo e șase dimineața, nu-i așa - și n-am primit nici un răspuns. Îmi va spune că a scos aparatul din priză. Cățeaua. Am început iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]