1,702 matches
-
perfecțiunea animalelor și a oamenilor necontaminați de căderea din paradis. Eseul său cinematografic este o tulburătoare scrisoare de dragoste despre splendoare, singurătate dar și comuniune, despre incompatibilități și compatibilități cosmice, despre frumusețe în primul rând. Imaginile sunt într-atât de obsedante încât creează senzația de drog: zile la rând, după ce am văzut filmul întâia dată, l-am revizionat pe laptopul de acasă, ca într-un fel de delir dorit fără capăt, ireversibil, consistent, inefabil, mântuitor. Și, în continuare, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
face apariția la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva, își leagănă pașii fără să ia în seamă amenințarea ce e atât de aproape. Sonoritatea crește mereu. După ce răsună încă o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris în stil fugato, acest trio e plin de impulsuri. Câteva note în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
vacanță. La fiecare început de vară răspundem la aceleași întrebări idioate, cu tentă jurnalistică, ce se învârt în jurul temei contrafăcute a turismului cultural, numită „lecturi de vacanță“. Ei bine, eu cred că tocmai în vacanță trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune cărți. Nu prea cred în „lecturi sifon“ de vară. Sifonul livresc poate fi lecturat oricând și mai degrabă după toropeala muncii decât la adierea brizei de dimineață. Eu asociez vacanța cu cele mai frumoase lecturi. Pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Integrat „obsedantului deceniu” al literaturii române contemporane, Marin Sorescu scrie trilogia Setea muntelui de sare despre care însuși declară: Formula dramaturgică propusă de autor neagă tradiția, tiparele recunoscute în teatrul contemporan, chiar și nonconformismul esteticii absurdului, devenit previzibil prin reiterarea motivelor și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
cînd, avea telefonul lui preferat, în gangul de lîngă cofetărie. Discuta cu Ella îndelung, niciodată mai puțin de jumătate de oră. Îi plăceau convorbirile astea rare, una la două-trei săptămîni, dincolo de care gîndurile lui puteau să fabuleze, fără să devină obsedante. În anul cinci, Ella nu i-a dat prilejul vreunei întîlniri. Doar spre primăvară, cînd a răspuns la telefon, s-a entuziasmat. Cu totul altfel decît pînă atunci. Doamne, Mihai, de ce n-ai telefonat două săptămîni la rînd?! Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de cafea. Observă cum Simona vrea să se ridice: Te rog, mănînci ceva? Nu, mulțumesc! o reține. Sigur? Sigur! Schimbul de replici a fost scurt. Liniștea care se așterne din nou e și mai apăsătoare. Tic-tac-ul pendulei de pe hol devine obsedant. Cred că ți-a spus regizorul, n-am decît obiecții mărunte la scenariu, sparge Simona atmosfera de așteptare. Uite și referatul, întinde ea o hîrtie. Mihai o citește dintr-o privire: un referat la fel de bun ca al lui Mateianu. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
noapte. Găsește loc la vagonul de dormit. Asta îl bucură. Stă toată noaptea întins pe pat îmbrăcat, cu pătura peste picioare și retrăiește în amintire întîmplările de la Sinaia și Eforie. Ar trebui să fie fericit: a scos din ghearele dorinței obsedante de sinucidere o femeie tînără... La Eforie a avut senzația că vor rămîne împreună pentru totdeauna, că fiecare gest al lor era destinat trăiniciei, ca o piatră în temelia viitoarei construcții. Dar de ce nu i-a scris?! Era dezorientată, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
adeverințele falsificate de tatăl său; a luat dosarele cu totul și le-a fărîmițat, aruncîndu-le în veceu. Se ridica alene și recitește ce-a scris; trebuie sa fie mai explicit, să se înțeleagă că asta s-a întîmplat demult, în "obsedantul deceniu" că se poartă! Iar cînd, ostenit, se afundă în scaun și privește spre masa plină cu paginile manuscrisului, își mîngîie îndelung barba, și oftează mulțumit. După doar nouă zile de ședere aici la Sînzieni, e sigur că va cîștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
știut cu exactitate zilele cînd Dumnezeu Îi poruncise să-i conceapă pe Pipo și Rafaelite, neisprăviții ăștia, ar fi evitat un Întreg trecut pe care acum Îl disprețuia și de care ajunsese să-i fie rușine, dar care o urmărea obsedant În visuri, În momentele de descurajare, Juan tîrÎndu-se la picioarele ei cu o expresie foarte ciudată, cerîndu-i să facă toate porcăriile, ce-a Însemnat dragostea?, În loc să scape cît mai repede de pacostea asta, a așteptat nașterea lui Pipo. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ales una dintre ele. De-a lungul celor trei zile, ea luă progresiv amploare în mintea bănuitoare a prințului (și în ultimul timp prințul își reproșa singur două trăsături opuse de caracter, amândouă împinse până la exagerare: credulitatea sa „stupidă și obsedantă“ și, în același timp, o suspiciune „sinistră, josnică“). Într-un cuvânt, la sfârșitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și misterioase. Esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
izvorăsc experiențele noastre. Și în această apăsare, care vrea să te izbească de pământ sau să te arunce în aer, apare groaza ale cărei elemente sânt greu de definit în asemenea caz. Nu este acea groază de moarte, persistentă și obsedantă, care pune stăpânire pe om și-l domină până la sufocare, ce se insinuează în tot ritmul ființei noastre pentru a lichida procesul vieții din noi, ci o groază cu străfulgerări, apărând rar, dar intens, ca o tulburare subită, dar care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se sinucide din cauza unor întîmplări exterioare, ci din cauza dezechilibrului său interior și organic. Aceleași condiții exterioare defavorabile pe unii îi lasă indiferenți, pe alții îi afectează, pentru ca pe alții să-i aducă la sinucidere. Pentru a ajunge la ideea obsedantă a sinuciderii trebuie atâta frământare lăuntrică, atât chin și o spargere atât de puternică a barierelor interioare, încît din viață să nu mai rămână decât o amețeală catastrofală, un vârtej dramatic și o agitație stranie. Cum o să fie sinuciderea o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se realizează purificarea de toate elementele individuale și contingente, rămânând numai lumina și întunericul, ca elemente capitale și esențiale, tot asemenea, în nopțile cu insomnii, din tot ce are lumea aceasta multiplu și divers, nu mai rămâne decât un motiv obsedant sau un element intim, când nu este prezența evidentă a unei persoane. Câtă vrajă ciudată este în acele melodii care izvorăsc din tine în nopțile fără somn, care se dezvoltă asemenea unui flux, pentru a se stinge într-un reflux
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atinge în ea un paroxism unic, extatic până dincolo de orice margini? Decât, fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul conștiinței sexualitatea, deși iubirea fără sexualitate nu se poate concepe. Ființa iubită crește atunci în tine purificată și obsedantă, cu un nimb de transcendență și intimitate simultan, în sclipirile și reflexele căruia sexualitatea devine periferică, dacă nu în mod real și efectiv, în tot cazul subiectiv și imaginativ. Iubire spirituală între sexe nu există, ci numai o transfigurare organică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
echivalent eclectismului. Momentul eclectic al unei culturi este identic universalismului cantitativ. Evul Mediu, care a concentrat în sine atâta neliniște, că ne-a dispensat pe noi, în latura religioasă, își demarcă liniile lui conturate la exces din concentrarea durabilă și obsedantă pe câteva teme. După cum spune Léon Bloy, el a fost construit pe zece secole de extaz. Evul Mediu a știut totul într-o direcție. El ne-a condamnat a fi pe veci ignoranți în materie religioasă. Și el ne va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bineînțeles, era prima idee care i-ar fi putut veni În minte oricui. Cu toate acestea, cuvântul trebuia să fie ceva banal, care-ți vine În minte aproape prin forța lucrurilor, deoarece când lucrezi pe un text, și În mod obsedant, cum trebuie să fi lucrat Belbo În ultimele zile, nu te poți sustrage universului discursului În care trăiești. E neomenește să crezi că ar Înnebuni lucrând la Plan și i-ar trece prin cap nu știu ce, Lincoln sau Mombasa. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
frig dar nici unul dintre cei trei copii nu simt asta. În cameră e liniște. Toți trei se gândesc cu neliniște la ziua de mâine. Irina stă cu ursulețul ei în brațe, Alin se învârte nervos prin cameră, iar Adrian repetă obsedant: ,, Mâine e ziua mamei ...”. Darul copiilor Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au întâlnit la prânz, la dejun. Lăură n-a comentat nimic, iar el n-a provocat-o cu absolut nimic. Îi citi câteva pagini din noul lui român, în care Lăură se regăsea în fiecare rând. Imaginea ei devenise aproape obsedanta în scrisorile acelea, dar sufletul lui părea tiranizat de mitul propriei personalități interesată să-și clădească o imagine publică. Începea ultimul acord al simfoniei dragostei lor. Cu cat trecea timpul, cu atat despărțirea devenea și mai dureroasă. Cu ochii palizi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
frumoase, pe Albă că Zăpadă cu piticii ei, multe dulciuri, cămăși de lux pentru el, truse de cosmetice, chiar si cateva tablouri din piele fină, executate minuțios de mână ei talentata. După câteva ore bune, a sosit și el. Sunetul obsedant al unei melodii arabe de la un difuzor din turnul de vis-a-vis răzbătea printre jaluzele. A sărutat-o pasional, și-a pus imediat un halat, apoi a intrat la duș. Venea direct din sala de operații și simțea nevoia imperioasa de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
carte a mea nu este analizată la obiect. Uneori cu bună știință, criticii căutau o temă laterală și o discutau, tocmai pentru a-mi da posibilitatea să mai scot și celelalte cărți. C.Ș.: În Bloc notes ai scris aproape obsedant despre mineri. De ce? În general, mediul în care se desfășoară acțiunea romanelor tale este cel urban și totuși, în ultimul roman, Drumul cenușii, ai spus lucruri tulburătoare despre țărani. Te-ai gândit să scrii cândva și un roman cu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
la punct, dar de fiecare dată, după ce totul era structurat, ordonat, pentru a începe, mi-am zis: „N-ar fi mai bine s-o las pe mai târziu și să mă profilez pe alt mediu?”, care mi se părea la fel de obsedant. C.Ș.: Și ai început Orgolii? A.B.: Și am început Orgolii. Pentru că-mi spuneam să las volumul doi de la Fețele tăcerii pentru mai târziu, pentru când n-o să mai pot umbla prin țară, n-o să mai pot aduna atâtea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
a educa. A.B.: Ei bine, o fac cu bună știință, o fac pentru că, în momentul în care am scris textul, știu că le este util celor care îl vor citi. Vreau să le fie util. Și de aceea revin obsedant: adevăr, adevăr și iar adevăr. De ce vorbesc atât de mult despre adevăr? În primul rând, oamenii puternici nu au ce ascunde. În clipa când ascunzi ceva, ești slab. Oamenii adevărați trebuie să spună ce cred, ce simt, ce gândesc, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
epoca pe care o trăim. C.Ș.: S-ar putea să asistăm la mutații interesante, să se scrie intens despre „epoca Ceaușescu”, dar în cu totul alt mod. A.B.: Probabil. S-ar putea ca ultimele două decenii să devină „obsedantele decenii”. Dar asta nu e de ajuns, trebuie să trecem dincolo de aceste obsesii. Ceea ce pe mine mă interesează este opera. Cum să trec peste durerea de moment, cum să o transform într-o durere general umană, cum să trec peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
se vadă din ceea ce am scris eu numai adevărul despre un anumit moment în care am trăit. C.Ș.: Adică romanele să fie raportate la un anumit moment. A.B.: Exact. Ca Orgolii, de exemplu, să fie trecut la literatura „obsedantului deceniu”, îngrădit, prin urmare, între niște ani. C.Ș.: Sau Fețele tăcerii să fie privit ca romanul colectivizării. A.B.: Absolut sigur nu este romanul colectivizării. După cum Refugii sau Drumul cenușii nu sunt romanele „obsedantului prezent”. Asta vreau: să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
să fie trecut la literatura „obsedantului deceniu”, îngrădit, prin urmare, între niște ani. C.Ș.: Sau Fețele tăcerii să fie privit ca romanul colectivizării. A.B.: Absolut sigur nu este romanul colectivizării. După cum Refugii sau Drumul cenușii nu sunt romanele „obsedantului prezent”. Asta vreau: să nu fie. Să trec dincolo de această realitate. C.Ș.: Eu cred că da, pentru că ultimul roman, de exemplu, poate fi văzut și ca romanul neputinței de a scrie, din diverse motive. Este un roman al felului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]