2,513 matches
-
staffului are o adaptare specifică la tipologia de sarcini asociată postului. Coșman este „operaționalul” tipic, prin stil, comportament și implicare. Este direct, exact, cu răspunsuri rapide și „călare pe situație”, ceea ce înseamnă că e întotdeauna aproape de dinții ferăstraielor și are ochi pentru tot ce mișcă. Gestionează în timp real echipamentele și oamenii, prin cunoașterea lor perfectă și prin legătura directă de zi cu zi. Enache este un „proiectant de școală veche”, cu experiență de aproape patru decenii în domeniul lemnului. A
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
era încă foarte tânără, au violat-o, dar ca niște fiare sălbatice! Toți, unul după altul. Erau șase sau poate șapte. Și tu spui: „sunt ca noi...” I-au tras un glonte în cap după aceea. Noroc că ucigașul a ochit prost. Iar pe țăranul care o ducea cu căruța lui l-au înjunghiat ca pe un miel. Atunci, „ca la noi”, știi... - Nu, ascultă, dar tu vorbești acolo despre vremurile de odinioară, a intervenit Dimitrici. Și au continuat să discute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În Țara Românească, Măria ta ! Și cine te-a Învățat oare ? Codrii, și apele, și munții. Cum așa ? Uite așa : codrii m-au Învățat să țin spada În mână cum Își țin ei crengile; munții - să țin capul sus când ochesc cu arcul ; de la ape am Învățat să alerg În luptă fără șovăire ; iar oamenii, supușii Măriei tale, m-au Învățat să prețuiesc libertatea și să nu preget a-mi da viața pentru neatârnarea acestu-i pământ. Într-o zi, pe Mândricel
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
copilărie. Îi plăcea să se joace cu copiii răzeșilor. Toți Îi spuneau Ștefăniță sau Ștefănucă, și era bucuria lor când venea prin părțile Trotușului. Mic, Îndesat, sprinten și ager, nu-l putea nimeni Întrece În aruncarea săgeților către ulii. Avea ochi albastri, părul inelat. Purta și zale ușoare, și niște pinteni frumoși. Așa Îl aducea părintele său, Bogdan-Voievod, dinainte, pe șa, arătându-i frumuseți și bogății pe Întinsurile patriei, de la Suceava-n jos, dar lui Ștefan Îi plăceau cel mai mult
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cauți fără silă... VER[ENA] O, ce frumos se roagă! BOGDAN Verena, nu știi, muză, cât tu de scumpă-mi ești Și tu n-ai măcar milă la mine să privești Nu vrei măcar tu mâna de pe-ai tăi ochi să iei O! nu, nu-ți fie teamă, căci sîntem, singurei Și eu nu-ți fac nimica, tu numai îmi ești dragă. VER[ENA] El a venit la mine - și asta-i pare șagă. BOGD[AN] Ia mâna de la frunte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-aruncă-n brațele lui) [O], tare, tare! (Perdeua cade) 2275 [SCENA I] [ANNA] S-a dus. (Ascultă la ușă) O clipă numai... apoi... iar singurică. Mi-e dor... așa îmi este de dor încît mi-e frică. Ah! iarăși toată [noaptea], ochind de după horn, Am să ascult din codri duiosul glas de corn; Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vorbește, Și văd ce-a spune acuma. [BOGDAN] Verena, pe o clipă... [VERENA] Eu nu zic altfel. Du-te... dar vezi să nu mai vii, N-ai ce căta la mine... Ce cauți tu la mine? [BOGDAN] Doamne! fă-mi ochi-n patru ca s-o privesc mai bine! Ce-i face tu atuncea când eu ți-oi fi bărbat? {EminescuOpVIII 112} [VERENA] Taci, nu-ntreba! [BOGDAN] O spune-mi. [VERENA] Nu vreau! [BOGDAN] Dar de te rog? [VERENA] Să-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ă iubești. [VERENA] Mm!... [BOGDAN] Dar să-ncepem de-acuma. {EminescuOpVIII 113} [VERENA] Ți-a fi... [BOGDAN] Să știi că-mi e [VERENA] Șezi binișor! nu crede ce-ți spun... nu te iubesc... Urât îmi ești ca moartea, n-am ochi ca să te văd... Ce nebunie! Doamne! Ce ești tu?... Un nimic Un om ca și toți ceilalți, cu cap, cu mâni, picioare, Nici mai frumos nu ești tu, nici mai urât... Nici nu ești Născut cu stea în frunte... și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neted: Ce vrei tu de la mine? IUGA Vezi tu? Unde vezi firul De ață ca se trage tu cată că, la capăt, Găsi-vei ghemul. Tată, demult am firu-n mână, Dar ghemul cel de intrigi, de pismă, răutate, Nu am ochi ca să-l caut, nici mână să-l găsesc. Ce îmblă căi întoarse în inima ta dreaptă? Gândirea încîlcită nu pot să ți-o desfășur, Tu n-ai șezut vrodată pe scaunul fatal, N-ai cunoscut adâncul al inimii-omenești! Văzut-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însuși Sânger în carte [ar] fi scris Dac-ar fi scris-o el. Eu n-am mâni, Roman, E rău, prea rău când omul rămâne fără mâni, Eu n-am picioare, Roman, e rău făr' de picioare, Eu nu am ochi, nu crede că știu ce se petrece. Ciudatu-i... Mi se pare că întinsu-s în sicriu Și oameni-mprejuru-mi vorbesc... și eu știu tot... A! (încet) Roman, de capul copilului meu Tu răspunzi, auzi?... Mergi, mergi! (iese) ROMAN [(apart)] Vorbește într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cheamă... Ca s-apese sigiliul de aur și lumină Pe lumea cea trezită din noaptea care-ntină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb ca apa. Ș-apoi privirea-ți slabă Abia deosebește altar, cruce, vergină Ctnd ochi-ți se-nnoptează... Și-n creieri se-nsenină... O, vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îngeri din ceri ni-aduc aminte. {EminescuOpVIII 167} Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină... Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul mezenopții cu aripa-i vrăjită Atinge, ochi-ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele-n noapte cheamă, Ca el să-apese sigil de aur și lumină Pe lumea cea dormindă în noaptea ce întină Cu razele ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb și luciu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din care i-ai gonit acuma M[ăria] Ta pentru de-a ne pune pe noi în ele. Bătrânii răzvrătesc poporul. {EminescuOpVIII 172} 2° BOIER Azi încă trebuie să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chis]! O, vistere, un prieten ai în mine... Ești mișel, viclean și lacom... ah, aproape ca și mine, Dar ce neted îți e gâtul... ce-nfășat * în mirodenii, Parc-ai fi mergând la nunta, ori ai fi mergând la denii Să ochești vro fată mare... Ce frumsețe, ce, gătire! Când te vad, vistere-mi vine-a zice: că tu calci a mire. [VISTIERUL] Poate-o slugă credincioasă ce-a știut de-acele rele A voit să ia din cale toate piedicele-acele; În sfârșit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai tu oare mort spoit - un roșu brut pus pe pielea galbenă a unui mort și - sarcasm înfiorător al vieței - din funduri adânci turburații ochi de gheață amorțiți ca o rază turbure? Ei bine, acel chip s-a sculat... acel chip îmblă pe pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII 252
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet țipă-n doliu?... Ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmură barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară, Și când văd viitorul cu norii roși de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zace, Sub genele-i lăsate a veciniciei pace, Și când gândirea oarbă prin țara morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi dătorește-anume Că-i spiță-naltă-n scara ființelor din lume. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... Ce minte! Ce ochi e colo sus, Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață... Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în urechi-mi bate Că sâmburele lumii e-eterna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ta buză, Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubești, iubirea e prea profană. A[LECU] Ascultă! Fără frază! Iubesc o fată. Cum o iubesc? Știu eu să ți-o spun?.... Destul că e tot ce-i mai perfect ce-a putut să creeze cerul... [ȘTEFAN] Știu, frate, știu! Ochii ca două mure... A[LECU] Nu... albaștri... [ȘTEFAN] Albaștri? Atunci lucrul se schimbă... Ochii ca două viorele de câmp părul ca aurul, fața ca crinul suflat c-o coloare roză... în fine... un înger fără aripi ce s-a degradat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o iubesc? Știu eu să ți-o spun?.... Destul că e tot ce-i mai perfect ce-a putut să creeze cerul... [ȘTEFAN] Știu, frate, știu! Ochii ca două mure... A[LECU] Nu... albaștri... [ȘTEFAN] Albaștri? Atunci lucrul se schimbă... Ochii ca două viorele de câmp părul ca aurul, fața ca crinul suflat c-o coloare roză... în fine... un înger fără aripi ce s-a degradat devenind femeie... ce s-a întrupat și sufere pentru mine cum Cristos s-a-ntrupat și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dorm ziua cu picioarele-n soarele fierbinte... să veghez, să cânt noaptea, în aerul cel parfumat... să cânt, să scriu...... Iată fericirea ce visez... E[MMA] Și să ai o femeie... nu-i așa... [ȘTEFAN] Se-nțelege... o italiană... Brună... ochi negri... E[MMA] (cu părere de rău) Brună. Nu blondă?... [ȘTEFAN] Mie nu-mi plac blondele, Emma... Prea-s dulci, prea-s languroase...... prea-s lirice... Mie-mi place tragedia... Ochii mari... fulgerători...... Părul negru și despletit... amorul înfricoșat... ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să meargă Voinic să s-arate! MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu m-atinge. Spune cine-i? PSAMIS Persianul cel bogat Ariobarsanes este favoritul declarat. BOMILKAR Vai de cel ce-o să-i urmeze. Cine poate să întreacă Persianu-n risipire de avere, dacă pleacă? PSAMIS Dar eu chiar pe persianul l-am ochit. Cu ajutorul Lui voiesc să joc pe lângă Lais pe risipitorul. Și aceasta foarte lesne, fără ca să cheltuiesc, 40 Punând numai în lucrare un tertip negustoresc. BOMILKAR S-auzim. PSAMIS O! Povestirea mea-i cam lungă și-ncîlcită Însă ști să taci?... BOMILKAR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
parte a garnizoanei. La știrea aceasta Bonifaciu hotărî să dea ajutor capitalei sale și alergă cu trupele într-acolo, dar pe drum află că orașul se mântuise însuși și alungase garnizoana română și apoi judecă aspru pe locuitorii ce aruncaseră ochi galiși sau erau aliați într-ascuns cu inamicul, osîndindu-i parte la moarte prin securea călăului, parte la exil, parte la confiscarea averilor. Nefericitul împărat Isaac Angelos III, carele încăpuse împreună cu solia sa în mînile latinilor, fu trimis pe apă la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]