2,027 matches
-
nor de praf în zare, îndărăt, înspre oraș, sunt sigur că au început să mă caute, nu, nu încă, nu-mi deschideau ușa decât pe înserat, când aveam voie să ies puțin, după ce ziua întreagă curățasem casa idolului și înnoisem ofrandele, iar seara începea iar aceeași ceremonie, uneori eram bătut, alteori, nu, dar întotdeauna îi slujeam idolului, al cărui chip îl port însemnat cu fierul roșu în amintire și în speranță. Nici un dumnezeu nu mă posedase și nu mă supusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o vedea în același timp în închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația de rece; miroase a carne moartă ca după un război. liniștea sinistră coboară peste noapte, prin pâcle de ceață dansează
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
până la mântuitor de cuvinte. Arta ar putea deveni cea mai tulburătoare religie a lumii. Artistul rămâne același desconsiderat salahor al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sursă de venit provenea de la pelerinii care se adunau acolo cu ocazia sărbătorilor religioase importante, pentru a participa la festivaluri - funcție pe care adepții înșiși o respectau rareori, dar pe care o realizau pentru beneficiul oamenilor de rând, ce lăsau ofrande generoase în mâncare și bani. În concluzie, atât timp cât o persoană era dispusă să se lipsească de confortul și comoditățile civilizației urbane, viața într-o sihăstrie taoistă era foarte relaxată. Mulți dintre sihaștri au ajuns cu mult peste vârsta de 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de către alții o veritabilă reușită. Aceasta nu i-a împiedicat însă pe antici să recurgă la diverse forme de divinație. "Oracolul din Delfi nu ar fi fost niciodată atât de frecventat și vestit, nici nu ar fi fost încărcat de ofrandele atâtor neamuri de regi, dacă fiecare generație nu s-ar fi convins de adevărul profețiilor sale"36. Indiferent de veridicitatea predicțiilor făcute, ceea ce merită să fie reținut este că acestea au călăuzit și influențat destinele personale ale regilor, dar și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de a pasteliza ceea ce văzusem. Peste două zile Însă, mi-am zis că aș putea Înscena totuși un ritual păgîn al stihiilor În care efemerul este sacrificat pe altarul hulpav al zeului Cronos: prima zi din anun puf de nea ofrandă pe vechiul troian Trafic greu și desant aerian Momentul, să-i zicem haiku, a fost cînd, din nou, m-am simțit impresionat de fulguirea ușoară. Poate, mai prompt, ar fi trebuit să fiu În stare să adîncesc ceea ce acea joacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în fața rănii-vulvă. Cadavre împestrițate din epoca bronzului, congelate în solul Munților Altai, cranii cu orbite bombate de hematită, 5000. Mastabele de la Memphis și hipogeele din Egiptul Superior, cu sarcofagele lor cu mari ochi pictați, cu bărcile lumii de dincolo și ofrandele de hrană, 2000. Mormintele regale de la Micene, cu măști funerare din aur, 1500. Frescele debordând de viață din necropolele etrusce, 800. Alaiurile bocitoarelor din prima ceramică grecească, în aceeași perioadă. Frescele cu Pluto și Persefona din mormântul regelui Filip al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
barbarie). Societățile arhaice care au făcut din moarte nucleul lor de organizare nu au aceeași monumentalitate, fiindcă nu au aceeași lume de dincolo. Mormântul egiptean, invizibil din afară, este în întregime orientat în interior, spre sufletul defunctului. Se îngroapă aici ofrande, pentru a-l hrăni mai bine și a-l însoți în supraviețuirea lui. Se înalță o stelă vizibilă de departe pentru a perpetua o memorie. În ambele cazuri, spațiul mormântului, casa mortului, este distinct de spațiul templului, casa zeilor. Cultura
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să nu aibă o funcție." Această defuncționalizare poate fi concepută ca un proces, dar dezinteresul, dacă există la estetul pur, este un rezultat, nu un punct de plecare. Grecul care modela un idol sau un colossus, creștinul care comanda o ofrandă sau un ex-voto aveau un interes cât se poate de mare ca acel obiect să existe. De el depindeau sănătatea, bunăstarea lor, nemurirea sufletului lor. Aceste opere pe care le receptez și le percep ca opere de artă au fost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ascundă. Oamenii aveau nevoie de el, dar se și temeau. El are picioare sucite. Și aduce nenorocire. Când imaginea, sub forma statuii unui zeu, agalma, nu este în mod direct ca semn de putere, simbol de învestire sau obiect de ofrandă legată de cultul polisului, ea ține doar de o tehnică a divertismentului, o infantilizare mai mult sau mai puțin vicioasă. Singurele valori culturale legitime, în afara științelor, sunt de ordin religios. E adevărat că religia greacă era inimaginabilă fără imagini, dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o "istorie a artei", altă fereastră decupată în istoria generală a oamenilor. În ambianța iudeo-creștină, a califica drept "frumoase" ori "sublime" un țărm de mare sau un munte era la fel de nepotrivit, și tardiv, ca a numi "opere de artă" o ofrandă sau un ex-voto dintr-o capelă, obiecte funcționale și utilitare în ochii credincioșilor. Sau ca a considera demne de interes, "meritând un ocol", o biserică, un castel fortificat sau un meterez. În Occident, emanciparea peisajului a avut un avans de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor învingători). Muzeul din Alexandria era cunoscut în primul rând pentru biblioteca lui. În perioada clasică, tezaurele sunt îngrămădite în sanctuare religioase, precum ofrandele ("operele de artă" de azi) în temple. La fel, în biserici și catedrale. La fel, tezaurele acumulate în palate, pentru a îndeplini datoriile funcției regale, război, împrumut sau comerț (mai apropiate, în acest sens, de rezervele de aur din subsolurile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru a sacrifica, fapta se șterge în întregime. Brahman este aducerea ofrandei; Brahman este ofrandă jertfită de Brahman în focul lui Brahman [...].“ în creștinism, se trece de la legătura „Legii“ la legătura „harului“: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.“ „Căci eu, prin Lege
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru a sacrifica, fapta se șterge în întregime. Brahman este aducerea ofrandei; Brahman este ofrandă jertfită de Brahman în focul lui Brahman [...].“ în creștinism, se trece de la legătura „Legii“ la legătura „harului“: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.“ „Căci eu, prin Lege, am murit față de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu mai ai nevoie; legăturile din registrul spațio temporal nu au identitate proprie, inerentă; dizolvarea lor înseamnă re nunțarea la orice întruchipare a Unului și a drumului către acesta: „Cele patru continente menționate mai sus în aranjarea movilelor de substanțe ofrandă, cu Muntele Meru în centru și tărâmurile cerurilor lui Brahmă deasupra sa, alcătuiesc lumea. O mie dintre aceste lumi alcătuiesc ceea ce se numește «un univers de primă mărime cu o mie de lumi». Luând un astfel de univers constând într-
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tot ceea ce este mai bun și mai dezirabil și, fără măcar atâta dorință sau atașament cât o sămânță de susan, oferiți-le toate învățătorului vostru și zeităților din nirmănakăya, în totalitate și fără a lăsa nimic pe dinafară. Aceasta este ofranda mandalei obișnuite a nirmănakăya.“ La încheierea ritualului, reprezentarea fizică a mandalei (mai ales pentru reprezentările realizate din nisip sau pulbere colorată), chiar dacă a presupus zeci ori chiar sute de ore de muncă minuțioasă, este distrusă. Cel ce înaintează pe cale nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
intrând, se ridică o dată cu acesta să-i primească, apoi le dă de băut, aprinde focul în vatră și, după ce s-a fript carnea, pune pâine pe masă în niște coșuri frumoase și, înainte să se așeze cu toții să mănânce, aduce ofrande zeilor. Prietenia lor este, în chip firesc, și una de luptă. Patrocles i-a fost tovarăș lui Ahile în toate expedițiile 88 de pradă și împreună au jefuit și-au nimicit cetăți, după cum era rânduiala acelor vremi. Nimic nu putea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază și apropiați de sufletul lui. De ce să fi venit zadarnic la el asemenea oameni? Astfel că mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
intrând, se ridică o dată cu acesta să-i primească, apoi le dă de băut, aprinde focul în vatră și, după ce s-a fript carnea, pune pâine pe masă în niște coșuri frumoase și, înainte să se așeze cu toții să mănânce, aduce ofrande zeilor. Prietenia lor este, în chip firesc, și una de luptă. Patrocles i-a fost tovarăș lui Ahile în toate expedițiile de pradă și împreună au jefuit și-au nimicit cetăți, după cum era rânduiala acelor vremi. Nimic nu putea să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază și apropiați de sufletul lui. De ce să fi venit zadarnic la el asemenea oameni? Astfel că mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
blana lor. Această practică a trecut și-n țările noastre, cunoscută sub numele de «miel fript hoțește».“ Dacă există o dimensiune sacră în această rețetă, ea este foarte originală, din moment ce nu respectă unul dintre principiile sacrificiului, anume separarea rituală a ofrandei carnale. „Există, în primul rând, o diferență între organele interne și restul cărnii: viscerele (ficat, plămân, splină, rinichi și inimă) sunt părțile bogate în sânge, sânge din care sunt făcute. Ritualul insistă în două feluri asupra opoziției dintre viscere și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și în tradițiile românești, în special în celebra „pomană a porcului“, despre care va fi vorba în continuare. În cazul oii la groapă (sau al mielului fript haiducește), măruntaiele nu beneficiază de un tratament aparte, ele sunt parte integrantă a „ofrandei“, ceea ce ne face să credem că dimensiunea sacră, rituală, este mai puțin determinantă în originalitatea rețetei decât cea impusă de condițiile precare ale gătirii în aer liber. Acest tip de gătire în cuptorul oferit de natură, adică în pământ, este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Grecia se face maties e saffathes, altfel spus caltaboșul nostru, în aproape aceeași alcătuire (cu excepția unui condiment pe care mediteraneenii îl adoră: coaja rasă de portocală). Radu Anton Roman insistă asupra caracterului ritual al pomenii porcului (o „tochitură“, de fapt), ofrandă carnală a sărbătorii de Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând în cea mai mare parte măruntaie. Dar ar fi periculos să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
aspect vorbind despre munca lui Ryszard Cieslak în Le Prince Constant (Prințul Constant). În fond, Cieslak nu lucrase asupra personajului tragediei lui Calderon, ci asupra amintirilor personale legate de un eveniment important al vieții sale." Actorul se livrează unei adevărate ofrande în performanța sa, căreia Grotowski, refuzând categoric termenul alterat de spectacol, îi dă numele de "acțiune". Un asemenea dar nu se poate opera decât într-un "teatru de cameră", în care o adevărată intimitate, favorizată de proximitate, se stabilește între
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]