5,006 matches
-
prins înserarea în biroul său. Încerca să sistematizeze unele informații și stătea în cumpănă cu privire la luarea unor hotărâri. Încropise un plan de măsuri, dar, nemulțumit, a rupt hârtiile ce nu așteptau decât semnătura sa pentru a pleca spre executanți, a oftat și s‑a apucat să lucreze destul de nervos. Telefonul a avut darul să‑l enerveze mai rău decât era, cu sunetul său strident și prevestitor de alte probleme. - Alo, da! Am onoarea să vă salut, domnule comisar! ... Cum? ... Desigur, nu
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
în rafale. Te-am sunat să-ți spun că nu mai vin; Mă tăiase-un junghi în șale. În glasul tău era durere. Ploaia parcă se-ntețise, Voind la amândoi a cere Să ne ude și în vise. Și ai oftat până-n plăsele, Și-ai suspinat așa divin... Știai că am vreo trei umbrele, Pe plit-aveai un vas cu vin. Te-am întrebat de scorțișoară; Mi-ai răspuns c-ai pus de toate Și eu am zis, așa-ntr-o doară
EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356914_a_358243]
-
șaisprezece ani chinuindu-se cu o geantă de voiaj imensă și cu vreo două plase burdușite cu haine. Cum aveam aceeași direcție de mers cu ea, m-am oferit să o ajut. A ezitat o secundă, apoi mi-a mulțumit, oftînd ușurată, pentru că bagajele îi depășeau puterile. Cînd vedeam o fată în situația asta, imediat mă gîndeam la Carina și la CrisLi. Aveam și eu fete și nu aș vrea să le știu în situația asta. Am ajuns în dreptul curții unde
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
am luat bagajele, dîndu-i ei să-mi țină ziarul. Și, pe drum, m-a trăznit un gînd și i-am zis că, dacă are curajul să-mi spună că merge în văgăuna mea, o strîng de gît și ea a oftat intimidată, zîmbindu-mi cu vinovăție! Nu ți se întîmplă de două ori în viață una ca asta, și de aceea nu discutase Lisa Kieffer cu mine în stația autobuzului, la autogară, pentru că mă văzuse cu fetișcana aia. Eram curios să îi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
doi ani la feronerie și atrăgea clienții lăudîndu-se că își gustă produsele, mai înainte de a le vinde, ca să se asigure că sînt bune, ha, ha!, se amuza ea, și figura prinsese, cînd nu avea clienți citea de se rupea și ofta ca proasta, leșinase de mila acelei fete, Ksiuta, și se îndrăgostise de ea, o iubea ca pe o soră și îi înțelegea suflețelul de fată care e mulțumită pentru cîteva ore de fericire și de tandrețe toată viața, gîndindu-se că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
părerea, pentru că era interesantă. Prietenii, hă! a pufnit el. Vă spun eu cum stă treaba ... Trăiește în pădure, pe trunchiurile buștenilor putrezi, o ciupercă numită frumos de tot, auzi nume de zînă sau de prințesă din povești, “Armillaria mellea”, să oftezi ca prostul de atîta imaginație cîtă ți se bulucește în minte, dacă pătrunzi în pădure pe la nouă seara ... și să vezi fluorescență și să te încrezi în proști, care văd peste tot comori, și să te pui pe săpat, frate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
văd, inima cere!” Când ne aruncam în valuri (Parcă văd și astăzi clipul) Smiorcăiai și făceai nazuri, Că-mi furase marea... slipul. Când ne dogoream pe plajă Dădeai peste cap o geană; C-un sfârc de banană-n coajă, Tot oftai: „Când mai vii iarnă?” Și-apoi, toamna, prin livadă, Sânii-ți miroseam, și părul; Ca-ntr-o ultimă spovadă, Sunt mai copți, ziceam, ca mărul! Ce parfum era în vie! Strugurii plesneau în palmă; Te-ai pătat atunci pe ie
MAI ŢII MINTE ASTĂ VARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356967_a_358296]
-
Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin ce fierbe. Se-aude-n codru zarvă de copii Culegând, prin frunze, ghebe. Curge, dulce, susurând izvorul Înspre pârâul cel cu trestii; Parc-aud cum plânge-n mine, dorul Și din senin oftez: Ce chestii!? Referință Bibliografică: Ce chestii!? George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul I, 23 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
Atunci vei fi și tu la Judecătorie, că ești partea vătămată, cum ziceau polițiștii ăia. Trebuie să fii tare și să ceri pedeapsa maximă, mamă! a lămurit‑o Silvia, apăsând încrâncenată pe ultimele cuvinte. Iuliana nu a răspuns imediat. A oftat și a închis încet ochii. Și‑a adus aminte de unele momente ale zilei trecute... Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (18) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul I, 23 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 21 Octombrie 2011. Sărut mâna, gunoierule, mâna care adună în fiecare noapte resturile noastre de peste zi, precum adună poetul neliniștea în cuvinte! Acolo, între munți de gunoaie și mirosuri ciudate, printre câini vagabonzi, gândurile tale oftează în voie- câtă risipă, Doamne, câtă risipă! Și totuși e atâta sărăcie aici pe pământ!... Referință Bibliografică: Sărut mâna, gunoierule... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
SĂRUT MÂNA, GUNOIERULE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356517_a_357846]
-
Sibla.” „Cum a fost atunci?” „Când?” „Știi tu, cu Petrescu... Povestea aia de pomină.” „Ți-am mai spus-o cândva. Pe când eram ceva mai tineri...” „Mai povestește-mi o dată. Se cade să ne aducem aminte. Am uitat amănuntele.” Moșu’ Klesch oftase adânc. „Îmi ceri prea mult în aceste clipe, Sibla.” „Nu-ți cer prea mult, protestase frizerul. Doar e vorba de Petrescu. Acum e mort. Iar noi îl pomenim. „Odihneasss...!” „... în... pace!” Moșu’ Klesch plescăise de câteva ori din limbă, de parcă
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
mai vorbit. Pilat ridică mâna dreaptă îndoind-o din cot, semn că întrunirea era pe sfârșite. -Felicitări magistre! spuse procuratorul adresându-se lui Simbinacus. Pledoaria ta mă uimește! Rămas singur doar cu Naulius, Pilat se așeză pe jilțul său și oftă. Spuse către Naulius care aranja în tăcere niște documente: -Mă tem că acest Lucius Fulvius Simbinacus este adept al lui Iisus din Nazaret. De Gaius nici nu mă mai îndoiesc. Ce crezi Naulius? Acesta îi întinse câteva documente pe care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
acest gen la activ și nu ar trebui să vă mai supărați, i-a răspuns Alina, cât se poate de calmă, în timp ce-și aduna hârtiile și le punea într-o anumită ordine. - Mda, așa este! a admis magistratul oftând. Ai studiat dosarul... Ce zici, domnișoară, le dăm drumul ori dispunem arestarea? a schimbat el subiectul conversației în timp ce se așeza pe scaun. - Asta e treaba dumneavoastră... Eu consemnez, nu judec și nu mă pronunț, domnule jude! i-a răspuns ea
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
puteau plăti lunar, dacă reușeau să folosească veniturile bănești cu prudență și chibzuință. Erau poate cei mai reușiți ani ai României socialiste ... A zâmbit amintirilor ce o năpădiseră, dar grija ce o fră �mânta nu i‑a dat pace. A oftat adânc și a trecut să facă ordine în bucătărie, apoi a mers în pat, neliniștită. Nu putea adormi. Se întorcea când pe o parte, când pe alta, până când Tudor a mormăit ceva a nemulțumire ori a rugăminte, fără să deschidă
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu sufleul mă aplec la cer Mi-e gândul îngenucheat de ger Cu sufletul mă aplec la cer, Vin sărbătorile-n curând Prin lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu mai ești De acolo din cer știu că mă iubești. Imi viscolește iarna și mi-e dor Prin mine săgetează un fior
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
toți boii acasă? - Ba boii-mi sunt acasă, vezi bine, numai că eu nevastă anu-ăsta n-am să mai văd. - Și de ce, mă rog? Ori aveai de gând să te-nsori cu Omul invizibil? - Nu, măi, dar a zburat, zise oftând. A zburat și gata! - Cum, dragă, să zboare? Ce, ori te-nsurai cu vreo pasăre de pradă? - De ce, de ne ce, eu nevastă nu-mi mai iau. Că, decât să pierd așa un prieten ca tine, care se gândește la binele
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
luat de mână Sufletul tău sfâșiat de amintiri. Cum să părăsești lumea ce ți-a dăruit iubire? “Dar multă suferință și nedreptate” declară Spiritul. Ți-ai prins fața în palme: "Natura, destinul nu fac niciodată nimic fără motiv!" Sufletul a oftat greu. Inima, lăcașul iubirii, bucuriei și lacrimilor tale a intervenit între voi. Mediator între Spirit și Suflet. Ea deține unul dintre cele mai mari secrete ale lumii. Există ritmuri în natură doar de inimă știute. Fiecare om participă la ele
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
vene. Suflete-omorâte de-o mână ucigașă Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme... Dar, Doamne, ce se-ntâmplă, la mine, Acasă? Tristețea mă doboară, gându-mi poartă doliu Imi văd glia mamă... în genunchi, oftează Lacrima o-neacă, grijile-o apasă! Unde-mi este Țara clădită din Lumină La jocul de noroc a fost pierdută-n van? Acesta-i viitorul firavelor vlăstare O lume otrăvită, coruptă și hapsână? Acolo Sus, din zarea de dincolo de Astre
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
cădem tot mereu și în puț și în lac. Nevolnici rămânem, mereu mămăligi prea moi ca să facem mai mult de un ... plici! Prea stăm așteptând că pară să cadă în guri mult prea multe căscate degeaba, cu mâinile-n sân oftând că ne doare în știu eu ce cot ( și ăla prea mare ). Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Nu caut o scuză la tot ce a fost nici
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
rău mi-a părut am lăsat familia, să plângă la nesfârșit eu m-am ridicat la cer și nu pot să-i mai ajut Păunescu îl mângăie și-apoi îl îmbrățișează fața de lacrimi i-o șterge, pe ascuns, ușor oftează -lasă măi Vadime frate, că de-aici îi vom vedea pân' la urmă, totul trece, te-or plânge pân' te-or uita și când ochii îi deschid, luna era la apus nu știu cât oi fi privit, dar noaptea iute s-a
STEAUA LUI VADIM de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368952_a_370281]
-
mine-ți verși mânia!... Că trudesc din zori în noapte, Iar ca hrană îmi dai paie?... Pentr-un laș primesc bătaie; Asta crezi că-mi e simbria? Dacă vezi că nu se poate, Schimbă neică pălăria! După schimbare Nea Sărac oftează-a jale, Nu mai știe ce să facă... Coborînd Dealu, la vale, Cu năduf măgaru ceartă: - Fir-al dracu de măgar!... Mă făcuși să cred în tine? Vândui hamuri, vândui car... Nu spuneai că-mi va fi bine? Îmi luai
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
au topit de doruri și au plecat încet În valea luminoasă, alăturea cu sfinții. Vedeți, în ce momente și cu ce chibzuință Au vărsat ele lacrimi, ca dintr-un sfânt odor: Din prea multă durere, iubire, dor, credință, Căci Dumnezeu oftează prin lacrimile lor. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Lacrimi / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LACRIMI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370831_a_372160]
-
Klaudia Gagová, Lucia Gnatiuc, Maria Melania Rădulescu. Azi, 31 August 2016, de Ziua Limbii Române, eu lucrez la volumul “Relief Stelar” - omagiu Limbii Materne care este focul din vatră pentru mine, limba ce nu ne părăsește niciodată, oriunde am fi, oftăm în limba mamei, ne minunăm în limba mamei, dacă n-o vorbim, ea totuna ne încălzește. Limba maternă, de fapt, este mama care ne poartă de mânuță prin lume. Toată viața! COORDONATOR: MARIA TONU ***6. ANA MARIA GÎBU (Dorohoi, Botoșani
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
au un tonus blocat în meditația singurătății și a morții, supunându-se mereu unui timp psihologic negru, mat. Este un timp asumat și de acceptare a sorții: “acum mi-e inima strânsă ca un purece salt din durere în durere oftez dar nu spun nimic” ( îmi cer iertare, bunico!) “stau în mijlocul unei lumânări aprinse și tremur în tot acest timp întunericul iese din mine ca dintr-un chip” (câteodată și Dumnezeu rămâne singur) Teodor Dume se înscrie cu brio pe linia
TEODOR DUME- AZIL ÎNTR-O CICATRICE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370890_a_372219]
-
Să nu plângi, ploaie, peste trup zbuciumat! Și așa sunt multe iubiri cu păcat. Cât crezi că mai poate să ducă durere... De unde, Doamne, să aibă putere?! Să nu plângi, ploaie, pe al ei gând Și-așa o văd adesea oftând... Cât crezi că mai rătăcim în destin, De unde, Doamne, atâta durere și chin?! Să nu plângi, ploaie, pe al ei vis! Cât crezi că mai poate să-l țină închis Și-așa i-ai dat un pustiu prelungit... De unde, Toamnă
SĂ NU PLÂNGI, PLOAIE! de VASILE COMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370905_a_372234]