1,402 matches
-
sau jocului păpușarilor, deși au un caracter rudimentar. Primele texte dramatice românești au o orientare satirică predominantă. Scrierile dramatice, la fel ca întreaga literatură progresistă a vremii, au reflectat agonia unei societăți, încercările ei ridicole de a-și menține privilegiile. Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cumplită. Se poate, dar a spus-o Kant. — Puțin îmi pasă. E o gogomănie cumplită. De la un asemenea om nici nu te puteai aștepta ca apelul la conștiință să aibă vreun efect. E ca și cum ai fi cerut să găsești o oglindire fără oglindă. Presupun că într-adevăr conștiința este, în plan individual, paznicul regulilor pe care comunitatea le-a făurit pentru propria sa conservare. Este polițistul din inimile noastre pus acolo să ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
M-a condus zâmbind pe treptele lungi de marmură ce duceau la etaj. Dincolo de ferestrele coridorului se ridica o pădure și se însera. S-a oprit la etaj. M-am uitat pe geamul pe care am văzut copacii și totodată oglindirea chipului ei. — Minunat - am spus eu, dar atât de încet, că sigur nu m-a auzit. Am învățat în câteva zile să scriu și să citesc, iar din clipa aceea am primit o cameră separată în dosul magaziei, unde puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
jumătatea a doua din Ora Cocoșului. În umbra muntelui drumul se întunecase deja. Oamenii în armuri străbătură, într-un șir negru, satul Oji și, în sfârșit, ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau în șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele încinsese nemilos capitala întreaga zi, iar acum apăreau pete de noroi uscat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o scrisoare de la Mona, în care logodnica îl anunța că s-a măritat cu altcineva. Așa că, în mintea mea, starea de melancolie resimțită de cineva care chiar înainte de a pleca într-o călătorie primește o veste rea se asocia cu oglindirea propriului chip în geamul întunecat al vagonului. În metrou nu există un moment al înserării, ci înserarea este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai avea nici un sens peste o sută de ani? zice. Credeți că peste un secol o să-și mai aducă aminte cineva de soții Stuart? Se uită la toate suprafețele lustruite, la tăbliile meselor, la dulapuri, la uși, peste care plutește oglindirea ei. Oamenii mor, zice, oamenii dărâmă casele. Dar mobilele, mobilele bune, frumoase, rămân și durează, nu au moarte. Șifonierele sunt gândacii de bucătărie ai culturii noastre, zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor, pe scurt, la reprezentări colective devenite oglindirea fidelă a unei existențe la nivelul solului. Iar această existență care-și reflectă sărăcia în cea a mijloacelor de comunicare, fiind în același timp modelată și pervertită de ele, este existența socială. Atunci când, așadar, motivată de sociologismul politicianist, o modificare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Măreția lui poate fi descoperită În chiar ciudata „fixitate a privirii pe care nimic nu o deturnează de la sine”, crede Melchior-Bonnet În capitolul despre dandy din catoptro-istoria ei. Dar tot ea afirmă că, la finele secolului al XIX-lea, din oglindirea dandy-ului nu ar mai fi rămas decât „un joc decadent și steril”. În timp ce pentru alții (cu precădere sociologi), narcisismul dandystic nu e mai mult decât o formă de patologie care perturbă și distruge chiar relațiile cu ceilalți. Așadar, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea ironică și inocența sexuală ale lui Wilde. Dublul ideal, oglindirea ca formă adevărată a existenței, imitarea artei de către natură, superioritatea ontologică a artificialului În raport cu naturalul Îl conduc pe Wilde la modificări radicale ale propriilor surse de inspirație. André Gide povestește, de pildă, o variantă a mitului lui Narcis așa cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
O, cât de tristă, cât de tristă ești, Tu, floare pensulată cu uleiuri Ce pari căzută din vecii cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
poate are sclipirile tale și adidașii... poate e chiar reflectarea ta de un moment. Poate ești chiar tu. M-am uitat și eu la el și am înțeles, cu uimire, că infinitul se reflectă la infinit... În infinite aripi și oglindiri, același adeseori... Așa, acum poate și tu te uiți la mine și eu mă uit la tine și nu știm care se uită la cine... poate acum și tu te uiți la blugii mei și te gîndești că ar fi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
energie, beție de simțuri din cele mai contradictorii. Femeia, dupa cum aprecia și autoarea, este o visătoare în sensul trăirii paralele cu cea exterioară. Lumea din afara ei nu pare a avea nici o legatură cu cea din interiorul ei, cea a oglindirii simțurilor răvășite. Hipersensibilitatea este eliberată și se manifestă prin perceperea a tot ceea ce o înconjoară, lucrurile, sunetele pătrunzând prin simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile se vor deschide, iar Manuela va ieși, poate în exteriorul ei, reorganizându-se peste marginile vederii, până dincolo de semne. Eroina
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și imaginația de prozator, capabile să asistăm din fotoliu, ca la un film, cum curg prin fața noastră file dintr-un trecut îndepărtat ce-și aștepta de mult să fie dăruit „urmașilor urmașilor lor de peste veacuri”- spre sfântă pomenire. O asemenea oglindire a trecutului nostru ne umple golul de cunoștințe, ne însuflețește spiritul patriotic, ne răspunde la întrebarea „cine suntem” și ne întărește conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
În sucurile tari ale corpului dat În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins Însă că Întâlnesc pe cel dinaintea mea, ce mă privea cu mirare că exist, că arăt așa, că am ochi, gură, nas, mâini etc. Operația aceasta de oglindire mă răpea oricărei alte preocupări și eram În stare să uit de joacă, de foame și de somn, numai să fiu lăsat să stau În fața oglinzii. Sora mea s-a supărat, i-ar fi plăcut să se uite și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
contradictorii („Jurnalul lui M.“ și „Jurnalul lui A.“, principiu masculin și, respectiv, feminin, ambii studenți În filologie); În fragmentele tipografiate cursiv, naratorul descrie un personaj care citește „Jurnalul lui A.“, reconstituind un alt sens al vieții și morții ei. Multipla oglindire, moștenire a „specularității“ din romanul lui Camil Petrescu, determină ambiguitatea rolurilor: „când spun eu, nu știu dacă o fac În calitate de autor, actor, personaj, instanță auctorială etc.“ (p. 14). În ciuda poeticii explicite, a precauțiilor teoretice decelate pe toată suprafața „romanului“, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1952 și un premiu al revistei „Tânărul scriitor”, după care va colabora la „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Albina”, „Urzica”. Scrierile lui G. dintr-o primă etapă se mulează perfect pe șablonul literaturii de spionaj și aventuri, combinat cu acela al „oglindirii” moralist-pedagogice a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
cu celelalte culte. Demersul de decelare a trăsăturilor esențiale ale "creștinismului românesc" se poate realiza, în concepția lui Simion Mehedinți, fie printr-un recurs analitic la matricea identitară, folclorul național, fie prin, ceea ce am numi astăzi, perspectiva imagologică, aceea a oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt de a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]