2,453 matches
-
răsărit, ridicând alte diamante sclipitoare, în mijlocul cărora, ca un motiv stilizat de broderie, strălucea constelația Andromedei. Când am ajuns acasă, glasul Adelei mă chemă cu o duioasă ironie: - Cher maître, mâine mergem iar să admirăm pe Venera din Oșlobeni?... În ogradă, asistată de o servitoare, făcea dulceață de zmeură pentru doamna M... A trebuit să stau cu doamnele în cerdac. Adela privea cu zâmbete complicate cursa în care căzusem. În sfârșit, mă chemă la ea, "să-i țin de urît". Înfierbântată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și cea din cărți? - Nu, pentru că cea din viață nu-i pentru alții, e pentru cei doi. - Pentru cei doi... repetă ea. Și, adresîndu-se doamnei M..., declară că i-i foame tare, tare detot. Era ora mesei. La despărțire, în ogradă, mi-a spus cu simplitate: - Astăzi ți-am spus multe prostii și câteva obrăznicii. Sunt vinovată, dar nici măcar nu pot să-ți cer iertare, căci știu că orice aș face, nu te superi pe mine. Nu i-am putut răspunde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încheietura mâinii pe gură (mîna și brațul!), mi-a dat mănușa pe care i-am scos-o aseară din mână, și apoi, fulgerător, s-a aplecat cu buzele pe mâna mea, cu primejdia de a se da în spectacol întregii ogrăzi și, fără nici un cuvânt, s-a întors la trăsură. Cu mâna pe mânerul de la portița landaului, a șovăit un moment, apoi s-a urcat repede. Birjarul a închis portița în urma ei și, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nimic de el) vecinii se Îngrămădeau care mai de care s-o ajute. Unii se ofereau să-i taie lemnele, alții, să curețe livada, alții, să ațâțe focul, să rânească În grajd sau să facă naiba știe ce treburi În ogradă. Chestiunea cu rânitul, desigur, avea un dublu Înțeles, dar Mașa se obișnuise cu astfel de vorbe aruncate În doi peri. Se ofereau s-o ajute femeile, dar mai ales bărbații, care, după plecarea nevestelor În străinătate, rămăseseră În sat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă satul lor de cel vecin, apoi apăruseră și cei doi cai, și carul, ba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea. Vin, Își fac mendrele și pleacă. Și Înainte de asta Îți cer mâna, promițând câte-n lună și În stele...“ - Toți se laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o lua drept un snop de fân și o puse În spinare plecând cu ea la cimitir. „Hei, babulea, o strigase Mașa din urmă, ce faci? Vrei să ne iei și ultima bucățică de pământ?“ Iar babulea Îi răspunse: „Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stimul din afară răspundea unei nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și de-a se bucura Încă un timp de lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți. Tot locul, Începând cu casa și ograda, clocotea de prezența ei. Mașa era atât de obișnuită cu aceste apariții, Încât punea În cerdac, În locul unde zăcuse mult timp cutia de violoncel, străchini de grâu fiert În miere, pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
funcționa În sat. Mașa Îl confecționă dintr-un glosar vechi, pe jumătate ros de șoareci, pe care l-a găsit cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini, și de gâște, și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de topirea zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor. Cu un glas pițigăiat, păpușa o Întreba: „Cu ce se ocupă oamenii când mor?“. Iar Mașa Îi răspundea țâfnoasă: „Cum cu ce se ocupă? Repară ceasuri...“ „Repară ceasuri?“, se mira păpușa. „Da, răspundea Mașa, după ce repară toate ceasurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de oaspete i se păru extrem de dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Înaltă trădare...?? Puțin probabil! Toate aceste supoziții confirmate și infirmate,aveau să fie spulberate În dimineața următoare când Gică Popescu Îl invită În biroul său, intrând direct În subiect. „Ești bun de cinste, băiatule...Gata, poți considera barăcile În ograda dumitale...! Credemă, n’a fost ușor Însă ciubucul oferit a reușit să-l convingă.Putem ridica marfa oricând dorim...” „Întradevăr...? Care-s pretențiile...?? Din precauție, Gică Popescu coborî vocea șuerând printre dinți. „Zec mii lei bucata. În total, treizeci mii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încât atunci când soarele a Încălzit puțin atmosfera, tot cartonul proaspăt instalat, a pornit-o la vale...!! Materiale risipite, plăți făcute izolatorilor ce au executat lucrarea, discuții interminabile cu beneficiarul lucrării mai ales datorită cartonului asfaltat ce a fost adus În ograda lui cu repartiție specială de la Ploiești și câte alte necazuri...! Mai târziu la ora două după amiază sunt convocat la conducerea fabricei să vedem cum putem repara greșala...!! Colac peste Pupăză...! La ora cinci În această după amiză urmează să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
primi oferindu-i o figură jovială. Tony Pavone fusese descris inginerului șef al unei puternice Întreprinderi de construcții iar acesta era curios să-l cunoască, iar dacă individul prezenta garanție, urma eventual să-l transfere cu muncitori și materiale În ograda lui: din acest motiv, se deplasa personal. Gică Popescu triumfa. „După cum vezi, mie nu-mi place să profit de pe urma oamenilor, fără a oferi la schimb ceva...” - făcu el aluzie la Șeful Șantierului care vorbea mult, vorbe aruncate În vânt. „Sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plusuri de tablă și alte materiale Încât nu mai trebue să contribui la vreo delapidare În altă parte...! În afară de asta, lucrătorii miliției și iscoadele lor suspectează cercetând Într-o așa manieră Încât, nici măcar o cărămidă nu se poate strecura În ograda omului fără acte de cumpărare...! Vă recomand totuși să aveți grijă. Arestarea mea vă poate genera multe necazuri...! Totuși, vă permiteți să mă arestați fără apărarea unui avocat...? Mă arestați pe prezumție de delapidare iar eu nu am dreptul la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fi predat totul la colectare pentru a lua calea exportului și transformându-se În devizele necesare uzurpatorilor puterii. Agricultorii nu-și puteau permite nici măcar o găină s’o pregătească pentru masa copiilor: În funcție de câte găini are omul gospodar În ograda lui, erau obligați să trimeată puterii ouăle raportat la găinile cenzurate...! Tăierea unui vițel...? Crimă de Înaltă trădare...! Cutezanța fiind pedepsită cu Închisoare În funcție de greutatea vițelului sacrificat...!! Mergând pe linie ascedentă de ducere În eroare a populației Înfometate, Dictatorul Nicolae
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în drum spre bine, ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai colindă, la ceas târziu, lacrima de mir. Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletul bolnav de pe vremea când se coceau cireșele de mai în vechiul turn din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceața amară a singurătății, clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva toate cele câteva inimi ea vindecase mâini
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tăcea și Mătușa fiindcă de atâta amar de vreme se învățase să-i cânte-n timpane singurătatea. Fusese o femeie frumoasă dar urmele lacrimilor ei săpaseră adânc în obraji. N-avea copii. Dumnezeu nu se îndurase să le lase în ogradă un prunc dar îi lăsase în schimb iubirea pentru aceștia. Se purta cu mine ca și o mamă. Mișuna toată ziua. Odihna îi aducea pesemne, prea multe întrebări la care nu mai voia să le știe răspunsul. Ne-am spus
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
când colo, am început să-i povestesc despre tata, și m-a pălit un plâns pe care nu am fost capabilă să îl rețin deloc. Mi-am amintit de străbunica, de bunica, de imaginea din Sâncrai cu biserica. Vin dinspre ogradă și în fața mea e ea, biserica, singura așezare pe care ochii o pot vedea în afară de casa bunicilor. M-a strivit un sentiment uriaș de teamă, abandon, înstrăinare și jale. De când am venit aici, plâng aproape zilnic. Cred că pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]