1,677 matches
-
constantă, care deja s-a arătat în Armistițiul de 20 de ani, a început să existe între susținătorii deținătorilor funcției de "stadthoulder" (orangiști) și susținătorii regenței. Statele de graniță care erau parte din Flandra, Brabant și Limburg, fiind cucerite de olandezi în etapele finale ale războiului, urmau să fie guvernate de "States General". Așa numitele "Generaliteitslanden" (teritorii generale), erau formate din Staats-Brabant (în prezent Brabantul de Nord), Staats-Vlaanderen (în prezent Zeeuws-Vlaanderen) și Staats-Limburg (în jurul orașului Maastricht). Pacea nu a durat mult
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
și represiunea ei erau centrate în mare măsură pe chestiuni de libertate religioasă și taxe, conflictul nu a implicat doar soldați, ci și civili din toate nivelelurile societății. Aceasta poate fi un motiv pentru hotărârile și următoarele succese ale rebelilor olandezi în apărarea orașelor. Alt factor a fost faptul că puține orașe au fost prădate după ce s-au predat. Dată fiind implicarea tuturor sectoarelor societății olandeze în conflict, a apărut o armată spontană, mai mult sau mai puțin organizată, în paralel
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
fost mesagerii efectivi ai cauzei olandeze. Au fost foarte puține bătălii clasice în care armatele s-au întâlnit pe câmpul de luptă. Majoritatea bătăliilor au fost asedii, după tipicul vremii, rezultând în prelungirea și folosirea excesivă a forțelor militare disponibile. Olandezii au fortificat majoritatea orașelor lor, chiar și orașele mici în conformitate cu vederile moderne ale vremii. Uneori aceste asedii au fost respinse când inamicul amenința să atace armata care desfășura asediul. În ultimele etape, Mauritius a pus la punct o armată profesionistă
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
și flamande din colecția muzeului nu ne permite decât prezentarea lor în mod izolat, fără a le putea lega în succesiune cronologică. Databil din secolul XV, „Turnul din Babel”, tablou atribuit lui Geerhard van Haarlem, apropiat prin viziune de primitivii olandezi, excelează prin minuția tehnică, prin grandoarea perspectivei și prin preocuparea accentuată pentru amănunt. Aspectele vieții cotidiene, care au stat în centrul preocupării plastice, și-au găsit exprimarea printr-un larg registru de forme, datorate diversității școlilor de pictură. Peisajul animat
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
Rusia. A fost căpitan într-un meci preliminar la Euro 2008. Pe 11 iunie 2009, Arșavin a devenit căpitan pentru orice partidă, această funcție fiindu-i oferită de Guus Hiddink. Arșavin a fost inclus în lotul pentru Euro 2008 de către olandezul Guus Hiddink, dar nu a putut să joace primele două meciuri fiind suspendat din preliminarii. Și-a făcut revenirea contribuind la primul gol și marcându-l pe al doilea din ultimul meci al grupei contra Suediei. Meciul următor, în sferturi
Andrei Arșavin () [Corola-website/Science/313022_a_314351]
-
de elită germane care fuseseră la un moment dat prizonierii de război ai Aliaților. În timpul luptelor din Olanda, britanicii au reușit să captureze numeroși parașutiști germani, dar nu au fost capabili să evacueze decât 1.200 de prizonieri până la capitularea olandezilor. Astfel, cei mai mulți parașutiștilor germani au fost eliberați și au reluat lupta împotriva aliaților. Comandanții aliați erau foarte îngrijorați de posibilitatea ca germanii să folosească Creta pe post de „trambulină” pentru atacurile împotriva Ciprului sau Egiptului, pentru a veni în sprijinul
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
acesta s-a retras. Un grup de bosniaci a cerut ca blindatul să rămână să-i apere. Cum acesta a continuat retragerea, un bosniac a aruncat asupra lui o grenadă de mână, a cărei explozie l-a ucis pe soldatul olandez Raviv van Renssen. Spre seara zilei de 9 iulie 1995, încurajată de succesele anterioare și de puțina rezistență opusă de bosniacii demilitarizați, precum și de lipsa de reacție a comunității internaționale, președintele Republicii Srpska, Radovan Karadžić, a emis un nou ordin
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
hrana, și de orânduirea politică de care are parte. Cerealele au dat popoarele de artiști. Rachiul a dus la pierzanie semințiile indiene. Pentru mine, Rusia este o autocrație care se sprijină pe alcool. Tutunul le-a venit de hac turcilor, olandezilor și-i pândește și pe nemți. Niciunul dintre oamenii noștri de stat, îndeobște mai grijulii cu ei înșiși decât cu chestiunile publice - asta dacă nu socotim vanitățile, amantele și averile lor ca pe niște chestiuni publice -, nu știe încotro se
Patologia vieții sociale () [Corola-website/Science/314691_a_316020]
-
și lățimea clădirii de 39 de etaje fiind foarte apropiată de numărul de aur 1,618 indicat de Ghyka . De asemenea proporțiile de aur au fost utilizate de Le Corbusier în proiectarea bisericii Notre Dame du Haut de la Ronchamp. Designerul olandez Axel Vervoordt a proiectat și executat din mahon "Ghyka's Cofee table", pornind de la teoriile cuprinse în cartea sa, "The Geometry of art and life ("un compendiu în l.engleză al lucrărilor de estetică ale lui Matila Ghyka), NY, 1946
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
parte încercând să salveze CIAM prin restructurare, iar ulterior, când încercarea devenise clar ineficientă, să ajute emergența altor grupuri. Astfel, două mișcări diferite au apărut, "Noul Brutalism" (conform New Brutalism) al membrilor englezi, Alison and Peter Smithson, respectiv arhitectural al olandezilor Aldo van Eyck și Jacob Bakema. Comitetul ales de conducere al CIAM a fost numit pe scurt CIRPAC, acronim pentru "Comité International pour la Résolution des Problèmes de l’Architecture Contemporaine", în română, "Comitetul Internațional pentru rezolvarea problemelor în arhictectura
Congrès International d'Architecture Moderne () [Corola-website/Science/313716_a_315045]
-
de pe continentul european din 1830. În 1914, la izbucnirea primului război mondial, Olanda nu a fost atacată de Imperiul German, iar sentimentele antigermane nu au fost atât de puternice în rândul olandezilor ca în cazul locuitorilor altor state europene. Pentru olandezi, invazia germană din mai 1940 fost un mare șoc. Pe 10 mai 1940, trupele germane au invadat Olanda fără o declarație de război prealabilă. Cu o zi mai înainte, mai multe grupuri mici de soldați germani îmbrăcați în uniforme olandeze
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Olandei avea să se încheie în doar două zile, a dat ordin ca orașul Rotterdam să fie șters de pe suprafața pământului, aceeași soartă urmând să o aibă toate orașe olandeze, dacă armata olandeză ar fi continuat să refuze să capituleze. Olandezii, care își pierduseră încă de la începutul luptelor majoritatea avioanelor militare, și-au dat seama că nu mai pot opri bombardierele germane și au capitulat. Cu toate acestea, în timp ce negociatorul olandez, care semnase deja înțelegerea pentru încetarea focului, se întorcea acasă
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
căzut în lupta pentru apărarea patriei lor și cei aproximativ 800 de civili morți în bombardamentul din Rotterdam au fost primii dintr-o lungă listă a victimelor celor aproape cinci ani de ocupație nazistă. Naziștii germani, care îi considerau pe olandezi ca făcând parte din familia popoarelor ariane, au avut o atitudine mai puțin represivă în Olanda decât în alte țări ocupate, cel puțin la început. Teritoriile deschise și marea densitate a populației făceau ca activitățile ilegale să fie greu de
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
germani, neexistând astfel căi pentru potențiale evadări sau aprovizionare cu materiale necesare luptei armate. Persoanele care încercau să organizeze acțiuni de rezistență și erau descoperiți de germani au fost de cele mai multe ori condamnate la moarte și executate. La început, majoritatea olandezilor au acceptat tacit ocupația. Unii dintre ei chiar s-au dovedit colaboraționiști de nădejde ai germanilor. La fel ca în Germania dar altfel motivată, rezistența antigermană a început să fie organizată de grupurile social-democrate, catolice și comuniste. Naziștii au deportat
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
generală, așa numita Greva din Februarie, ca răspuns la razia nazistă din Amsterdam împotriva populației evreiești. În afară de Greva generală din Luxembourg din 1942, nu au mai avut loc astfel de acțiuni de protest în toată Europa ocupată de naziști. Greva olandezilor a fost înfrântă rapid. Această acțiune a fost neobișnuită pentru rezistența olandeză, care desfășura acțiuni mai discrete. era adepta acțiunilor de mică amploare, celulele de rezistență descentralizate facționând independent una de cealaltă. Unele dintre gurpurile mai mici nu aveau practic
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Rotterdam sau Haga. Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra orașului Rotterdam și după amenințarea că germanii vor distruge toate orașele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica șansă de a feri populația civilă de uriașe suferințe și țara de distrugerea totală. Olanda a rămas sub ocpație germană până în mai 1945, când a fost eliberată de aliați. Regatul Unit și Franța au declarat război Germaniei în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Adolf Hitler a dat ordine pentru conceperea unor planuri de invadarea a Țărilor de Jos, care urmau să devină o bază de acțiune împotriva Regatului Unit. Acest atac avea și rolul de dejucare unui atac-preventiv al aliaților occidentali asupra Ruhrului. Olandezii nu erau bine pregătiți să reziste unui atac de amploare al germanilor. După ce Hitler a ajuns la putere, olandezii au reînceput să se înarmeze, dar într-un ritm mai scăzut decât francezii și belgienii. Bugetul destinat apărării a început să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
o bază de acțiune împotriva Regatului Unit. Acest atac avea și rolul de dejucare unui atac-preventiv al aliaților occidentali asupra Ruhrului. Olandezii nu erau bine pregătiți să reziste unui atac de amploare al germanilor. După ce Hitler a ajuns la putere, olandezii au reînceput să se înarmeze, dar într-un ritm mai scăzut decât francezii și belgienii. Bugetul destinat apărării a început să crească treptat doar cu anul fiscal 1936. Guvernele olandeze care s-au succedat la conducerea țării au evitat să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
tot așa cum făcuse în timpul primei conflagrații mondiale. Armata olandeză a fost mobilizată pe 24 august și și-a ocupat pozițiile defensive. Au fost cheltuite sume importante de bani (900.000 de guldeni) pentru nevoile armatei. A fost foarte dificil pentru olandezi să se aprovizioneze cu arme și muniții în condițiile în care războiul deja izbucnise. Olandezii comandaseră și plătiseră o parte a echipamentelor militare în Germania, care acum întârzia în mod deliberat livrarea lor. În plus, o mare parte a fondurilor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și și-a ocupat pozițiile defensive. Au fost cheltuite sume importante de bani (900.000 de guldeni) pentru nevoile armatei. A fost foarte dificil pentru olandezi să se aprovizioneze cu arme și muniții în condițiile în care războiul deja izbucnise. Olandezii comandaseră și plătiseră o parte a echipamentelor militare în Germania, care acum întârzia în mod deliberat livrarea lor. În plus, o mare parte a fondurilor s-au folosit pentru planurile de construire a trei cuirasate.. Poziția strategică a Țărilor de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fie o propice declanșării unei ofensive pentru oricare dintre părți. Pe 20 ianuarie 1940, Winston Churchill a propus Țarilor de Jos să se alăture aliaților occidentali și să nu aștepte un atac german, care părea inevitabil. Atât belgienii cât și olandezii au respins propunerea britanică. Belgienii au refuzat chiar în condițiile în planurile naziste de invazie au căzut în mâinile lor după prăbușirea unui avion german în ianuarie 1940 (Incidentul Mechelen). Francezii au luat în considerație violarea neutralității Țărilor de Jos
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandez nu a conceput nicio politică oficială de reacție în cele două cazuri. Majoritatea miniștrilor erau în favoarea unei rezistențe armate, iar o minoritate din care făcea parte și regina Wilhelmina refuza să accepte o alianță cu Germania indiferent de circumstanțe. Olandezii au încercat în mai multe ocazii să își asume rolul de intermediar unor eventuale tratative de pace dintre aliații occidentali și Germania. După invadarea de către germani a Norvegiei și Danemarcei, urmată de avertismentul lansat de către atașatul naval nipon Tadashi Meada
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
invadarea de către germani a Norvegiei și Danemarcei, urmată de avertismentul lansat de către atașatul naval nipon Tadashi Meada, conform căruia un atac german împotriva Olandei era sigur, a devenit clar pentru responsabilii militari că nu mai era posibilă evitarea unui conflict. Olandezii au început pregătirile pentru război, atât pe plan material cât și pe cel al întăririi moralului. Trupele olandeze de frontieră au fost trecute în stare de alertă maximă. Rapoartele cu privire la acțiunile coloanei a cincea în Scandinavia a provocat o teamă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
declarată starea de urgență. În ciuda tuturor acestor stări de fapt, cea mai mare parte a populației civile mai spera încă în cruțare țării lor în cazul unui conflict zonal. După război, această atitudine a fost considerată o negare a realității. Olandezii sperau că politica de reținere de care dăduseră dovadă Antanta și Puterile Centrale în timpul primei conflagrații mondiale avea să se repete și în cazul unui nou conflict și au încercat să atragă cât mai puțin atenția marilor puteri și implicarea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de infanterie pentru apărarea frontierelor. Prin comparație, Belgia, în ciuda faptului că avea o populație mai puțin numeroasă și mai îmbătrânită, dispunea de 22 de divizii complete, număr care a fost crescut până la 30. După izbucnirea războiului european în septembrie 1939, olandezii au făcut eforturi uriașe să îmbunătățească situația armatei, dar rezultatele au fost modeste. Germania, care plănuia să atace Țările de Jos, a amânat toate livrările de armament comandate de guvernul olandez. În același timp, Franța nu era dispusă să asigure
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]