16,318 matches
-
costa aventura, ce aventură, nebunia asta a ta. Ți-ai pus în plug cu o dezaxată care te consideră acum o proprietate a ei. Fii al ei! Mâine nu mă vei mai găsi aici. Uite acum îmi vine să te omor! El se uită speriat la fața ei congestionată, care exprima fără nici un menajament cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Mâna îi rămase însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l omor. Eu înfundam pușcăria și copiii mei rămâneau muritori de foame... Așa este, dar te rog să te calmezi, te rog!... Șoferul de taxi mai stătu câteva clipe în preajmă și, dând din mâini ca un om care își scăpase nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trăsătură a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa. De bună seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ea dintotdeauna îi reproșase lui Șerban că numai el singur este de vină pentru toate acestea, când, în realitate, aproape în întregime ea era... - Îndrăcitule!, răcni cât de tare o ținură plămânii, aruncând cu lovituri în toate părțile, isteric. Te omor! Iată ce se petrecuse, de fapt. Ne aducem bine aminte că Șerban, la prima sa întrevedere cu traficanții de droguri, fusese nevoit să își dea adresa sa personală. Ei bine, cât timp dânsul se aflase la biserică, la ușa apartamentului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu era nimeni ca să-l ajute să scape de ei, dacă nu era mama, cine putea avea grijă de bietul copil? Se ducea, sărmanul, într-o râpă, ca să nu-l vadă nimeni și, singurel, cu mâinuțele căuta păduchii și îi omora. Lipsa mamei a fost cea mai mare suferință a lui din copilărie, care l-a marcat pentru tot restul vieții. Pentru un copil, nu poate fi ceva mai greu de suferit decât acest lucru. Nu a știut ce înseamnă nici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
încearcă să schimbe discuția. "E fetiță, a noru-mi, bat-o dumnezeu s-o bată, eu i-am spus copilului ăsta: nu te însura cu aia că nu-i de tine, da el zice: dacă nu mă însor cu ea mă omor. Tulai săraca de mine, zic, doar nu-i face și tu ca soru-ta, numai ea s-a aruncat sub tren ca o toantă, nu s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au devastat sediile de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o horă a purificării cum nimeni nu mai văzuse până atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unul dintre oaspeți, poate cu cel mai chipeș, mai bine cu cel urât, am șanse mai mari să i se aprindă călcâiele după mine, am să-l storc de pasiune, am să-l târăsc la picioarele mele, am să-l omor cu țârâita, așa cum am murit și eu, puțin câte puțin. Trezește-te, fată, aud vocea mea interioară, mă uit în jur, mașina aleargă pe autostradă, de-a lungul coastei, palmieri, tufișuri de trandafiri japonezi în roz, roșu și galben, conifere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mergeam la vânătoare de șerpi, îmi plăcea să vânez șerpi, mai și făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte amestecați și eu nu sunt o fire prietenoasă, nu-mi plăcea să mă înfrățesc cu orice derbedeu, aveam oarecare carte, studiasem toată viața și nu-mi plăceau obscenitățile, or nu te puteai integra în grupurile de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prietenoasă, unde hrana le era la îndemână, culegeau fructe ori mâncau pește, iar de locuință nu aveau nevoie. Fiecare trib își avea regulile lui și triburile între ele nu se războiau. Spațiul era imens și nu avea sens să se omoare pentru hrană, mai bine se strămutau câțiva kilometri mai încolo. Omul alb a mai făcut o crimă de neiertat. Prin anii '20 tăbărau peste triburile de aborigeni, luau copiii între un an și șapte ani, pe alese, cei mai viguroși
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de aici, de la Varna, se transmiteau spre ea ca undele electrice prin cablurile de înaltă tensiune, ar trebui să se ridice din pat precum Cristos din mormânt, femeile astea răsfățate sunt moi și veștejite, niciodată nu voi înțelege de ce se omoară bărbații după astfel de femei, nici măcar nu au mirosul lor, mă uitam în zare, sufletul mi se umplea de o tristețe grea... Au fost nopți când am vrut să sară în aer toți oamenii care dormeau... când mă întorceam singur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și în orice condiții la serviciu, chiar dacă acolo tragi mâța de coadă sau tricotezi în sertar. Nici postcomunismul nu e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău, dar de cele mai multe ori este bine să lenevești până la amiază în pat, după-masa ți-o pierzi mâncând și pregătind aventura de la miezul nopții. O descindere la fetițele dintr-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că totul în jurul tău e marfă. Cum începe să fluture vântul prin buzunare, cum lumea se face urâtă și dușmănoasă, începi să înveți că doar puterea banilor sau a pumnilor contează în lumea aceasta. Prietenii care până mai ieri te omorau cu fidelitatea azi se feresc de tine, femeile devin din ce în ce mai emancipate, te tratează cu indiferență sau chiar cu dispreț. Atunci îți aduci aminte tot mai des de zilele fericite. Dar ele nu țin nici de foame, nici de sete, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a ajunge la Clădirea Albastră. I se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea!?". Un urlet de fiară despică întunericul camerei, noaptea de afară. "Vă omor pe toți, animalelor!" Ușa dormitorului se deschide și intră locotenentul. Toți soldații iau poziție de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac eu să dormiți". Se uită de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vie, chiar că m-am țicnit, Circular Que e plin de astfel de statui, aceasta este chiar în fața peronului de unde voi lua feribotul pentru a ajunge la plaja de la Manly, mai am douăzeci de minute până la plecare, trebuie să-mi omor timpul cu ceva, azi am una din zilele mele bune, de dimineață m-am sculat cu soarele în nas și cu un fel de bucurie idioată în vene, îmi vine să strâng în brațe pe toată lumea, deși nu am niciun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din toate acestea, s-a uitat îndelung la el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un cuțit în inimă, ar trebui să se omoare, în fața ei sta omul pe care îl adora, ea nu era în stare să facă niciun gest, i-a spus cu aceeași voce obosită pe care nu și-o mai recunoștea: "trebuia să-mi spui asta la prima noastră întâlnire
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timp și la Rafira, la cuvintele ei rostite atunci când ea încercase să-i spună că pe Vișinel îl simte acum, mai mult ca oricând, a fi copilul ei. Cucoană dragă, Lisandru al meu, spusese Rafira, nu e în stare să omoare o muscă, dar când e vorba de băiat, scoate fără să chibzuiască prea mult șișul pentru a curma glasul celui care ar îndrăzni să scoată un cuvânt împotriva odraslei lui. Și apoi chiar Rafira, gândi Ina mai departe, cu siguranță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dar el se mai află încă în lumea lui, de care se vede că se desparte foarte greu. - Crezi tu că aceste argumente pot ține loc de explicații, Mihăiță!? Ia fii tu mai deschis! - Da, mămică, e adevărat, nu ne omorâm cu vorba și știi de ce? Ina rămase întrebătoare. Mihăiță, după o pauză, continuă: comunicarea noastră e uneori în dificultate. Face el ce face, așa cum ți-am spus cândva, și începe să vorbească în limba, cu care a fost crescut, și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]