1,499 matches
-
noi". Themata poate furniza răspunsuri la chestiunile esențiale asupra originii reprezentărilor sociale, a formelor de bază ale gândirii colective sau sociale. Elaborată științific, themata pătrunde, curând, în gândirea comună. Unele themata sunt adânc "îngropate" în individ și implicate cultural, formând ontologia sensului comun. Individualismul european modern, de exemplu, a cunoscut o asemenea evoluție, construindu-se dintr-o asemenea themata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și post-totalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, de comunicare și de
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui aristocratica și să își regăsească dispoziția vatică
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
indivizilor să fie interesați și capabili să se antreneze într-o astfel de inițiere. O astfel de așteptare este, însă, mai nerealistă decât pretenția Iluminismului de a-i educa pe toți oamenii și de a-i face morali cu ajutorul rațiunii. Ontologia slabă și prestigiul istoric Un răspuns mai realist poate fi cel al gândirii și ontologiei slabe propus de Vattimo 10, o temperare a pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
astfel de așteptare este, însă, mai nerealistă decât pretenția Iluminismului de a-i educa pe toți oamenii și de a-i face morali cu ajutorul rațiunii. Ontologia slabă și prestigiul istoric Un răspuns mai realist poate fi cel al gândirii și ontologiei slabe propus de Vattimo 10, o temperare a pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și menținerea unei comunități. Pretenția rațiunii de a fi instanță supremă și a metafizicii de a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei divine. Secularizarea ar însemna că lumea în care trăim provine dintr-un nucleu sacru care este încă activ, chiar dacă în forme "pervertite", "lumești". Fenomenul are, așadar, două componente, unul esențial, sacrul, și celălalt manifest
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
secularizării, fiindcă, la rigoare, doar iubirea este fără sfârșit, este deopotrivă drum și țintă, fiindcă iubirea nu este niciodată "realizată" astfel încât să nu mai poată continua. Dincolo de caritate nu putem trece, avem întotdeauna ceva de făcut în domeniul carității, așa cum ontologia slabă este o lungă despărțire, fără să fie ceva definitiv realizat, un nou adevăr sigur. Răspunsul lui Vattimo la întrebarea noastră ar fi, pe scurt, următorul: rațiunea nu poate argumenta întâietatea niciunui mod de viață, dar individul nu a apărut
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite de sinceritate ; iar din punct de vedere istoric, ele sânt expresii retorico-poetice ale unei epistemologii pluraliste si ale unei ontologii supra-naturaliste. catahreza ne oferă un exemplu interesant, în 1599 John Hoskyns anglicizează termenul traducându-l prin "abuz" și deplânge faptul că această figură de stil "este acum la modă..." El o consideră o expresie forțată, "mai -supărătoare decât o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ea se bazează pe necesitatea psihologică a celui credincios ca ființă cuvântătoare, ca ființă creată pentru un permanent dialog Întăritor ca ,,tu,,, față de care să-și Împărtășească nu numai bucuriile, ci și neajunsurile și eșecurile ființei lui. Prin păcat, potrivit ontologiei teologice, omul cade din dialogul cu Dumnezeu, se face nevrednic unui astfel de dialog, care este absolut necesar pentru ca omul credincios să devină personalitatea duhovnicească. Păcatul este, de asemenea, cel care face imposibil și un autentic dialog Între oamenii credincioși
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
au considerat, în schimb, că adversarul direct din Al doilea tratat este tot Filmer, chiar dacă se fac anumite aluzii și la doctrina lui Hobbes. Conform altor exegeți, Locke produce în Al doilea tratat o teorie științifică a societății, întemeiată pe ontologia din Eseu asupra intelectului omenesc; prin urmare, tratatul nu trebuie neapărat considerat ca fiind o polemică. Peter Laslett a argumentat că tratatul îl viza pe Filmer, pentru că numai așa se explică succesul de care s-a bucurat. În ceea ce ne
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
atinge vrea să atingă o performanță greu de egalat: să folosească limba naturală în discursul filosofic, uneori ajungînd chiar să utilizeze o atare limbă ca limbă filosofică. El a ambiționat să ne dea, în cele din urmă, un fel de ontologie a metaforei, alături de care să pună în funcțiune și o pragmatică textuală a acesteia. S-a observat, pe bună dreptate, că Blaga folosește în discursul său "concepte-imagini" sau "aproximări simbolice" făcute unor esențe situate dincolo de sfera empiricului (adică transempirice); atare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
celui ce vrea și poate să preia ștafeta din mîna magistru-lui. Așa cum formulam cîndva, chestiunea zestrei metafizice lăsate de Noica a devenit un subiect situat cumva între bavardaj și discursul tendențios-deformator, cel din urmă proiectînd lejer în derizoriu posibilitatea unei ontologii naționale. E drept că, uneori, prin grila unei comparații oarecum subversive, Noica a fost situat undeva în preajma lui Goethe, pe motiv că i-ar putea repeta destinul: autor mare, dar care nu are multe opere mari. Supralicitînd însă puțin, și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
devreme. Încă sună ciudat învățătura: "mori la timp!" Mori la timp: așa (ne) învață Zarathustra". Sapienti sat! Cuvinte privilegiate și comunicare La început a fost relația Exegeza metafizicii lui Noica a descifrat, din varii perspective, năzuința și izbînda construirii unei ontologii a limbii române, a rostirii filosofice specifice spațiului nostru cultural. Nu atît extensia unui lexic necesar filosofării l-a interesat pe autor, cît descoperirea acelor zăcăminte de sensuri ascunse în cuvintele noastre fundamentale. În descendența unor gînditori ca Dimitrie Cantemir
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
s-a despărțit de cuvinte (orice despărțire presupune însă o împărțire), Noica a plecat în lume pe un fel de Holzwege, ținînd de mînă, cum singur o spune, doar două cuvinte: întru și întruchipare. Celui dintîi i-a edificat o ontologie, după care a început să o întruchipeze într-un formalism logic original, parțial povestit nouă în niște substanțiale scrisori dictate lui Hermes, personaj cu semnificativă încărcătură mitologică, mesagerul, între altele, zeilor. Sentimentul românesc al mediocrității Omul mediocru: schiță fenomenologică Căutînd
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
situație aparte în care relația cu totul particulară dintre națiune și stat nu va mai opera printr-un contract politic de recunoaștere mutuală, ci printr-o completă fuziune bio-(logică, politică), elemente care, parțial, par să trimită către proiectul unei ontologii etnice (Sorin Antohi). Într-o alcătuire organică, alături de Buletinul eugenic și biopolitic, s-a conturat astfel, oarecum în răspăr cu evoluțiile de aiurea, un model local, provincial (a cărei țintă era una demopolitică), de a judeca limitele corpului uman și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Blaga a atteint, croyons-nous, des performances inégalées: il a employé un langage naturel dans le discours philosophique, parfois même arrivant même à utiliser une telle langue comme langue philosophique. Il a eu l'ambition de donner, enfin, une sorte d'ontologie de la métaphore, à coté de laquelle il mît en fonction une pragmatique textuelle de celle-ci. Et toujours l'histoire des idées de l'entre-deux guerres nous a amené à réfléchir sur la relation entre génération et esprit du temps, un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acest lucru se vede în articularea capitolelor într-o structură unitară, care îi conferă inteligibilitate și facilitează lectura. Stilul este adecvat, cu nuanțări personale, relevante pentru contribuțiile autorului cărții. Perspectiva pluridisciplinară a abordării integrează cunoștințe din istoria matematicii, filozofia științei, ontologie, epistemologie și logică. Tema abordată a fost puțin tratată în literatura internațională de specialitate, precum și în cea românească; cutezanța demersului științific este dublată de o opțiune provocativă, interesantă și fructuoasă și strategia asumată incumbă o poziție critică, analitică și constructivă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
soluționării unui conflict cu experiența, acesta va lua în considerare, în primul rând, o reevaluare a enunțurilor care se află mai aproape de marginea rețelei și care au "o referință empirică mai puternică decât enunțurile foarte teoretice ale fizicii, logicii sau ontologiei..." (Quine 1964: 363). Strategia sa va fi aceea de a tulbura cât mai puțin sistemul prin schimbările pe care le face strategia maximizării mutilării minime. Cum enunțurile matematicii sunt foarte aproape de centrul rețelei de opinii, la înlocuirea lor se va
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematice. Dacă ce avem în vedere este prăpastia ontologică dintre domeniul empiric și lumea entităților matematice, Azzouni consideră că "este destul de evident că aplicarea cu succes a matematicii la un domeniu empiric are loc adesea fără o caracterizare precisă a ontologiei celei din urmă" (ibidem 6). Mai mult, succesul aplicării matematicii nu este afectat de considerațiile ontologice cu privire la fenomenele empirice ale domeniului și nici nu presupune o potrivire perfectă între ontologia matematică și fenomenele empirice. Este surpriza pe care o resimțim
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
domeniu empiric are loc adesea fără o caracterizare precisă a ontologiei celei din urmă" (ibidem 6). Mai mult, succesul aplicării matematicii nu este afectat de considerațiile ontologice cu privire la fenomenele empirice ale domeniului și nici nu presupune o potrivire perfectă între ontologia matematică și fenomenele empirice. Este surpriza pe care o resimțim atunci când avem în vedere aplicabilitatea matematicii generată de relația dintre matematică și știință sau este importată aici din altă parte? Probabil că da, dar asta doar dacă avem în vedere
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aceste poziții noi putem avea o atitudine realista justificata doar față de structuri, acceptarea evidentei furnizate de istoria științei în privința schimbărilor ontologice radicale care au avut loc în trecerea de la o teorie la alta forțându-ne să abandonăm angajamentul față de întreaga ontologie a teoriilor științifice. Atitudinea potrivita pe care trebuie să o adoptam față de ceea ce exista dincolo de structura este una agnostica. Ladyman 1998 și French și Ladyman 2003 sunt de părere că exista ceva corect în intuiția lui Worrall, dar că în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
realism structural avem apelul la o viziune semantica asupra teoriilor științifice, precum și o accentuare pe autonomia ontologică a structurilor. Susținătorii formei ontologice a realismului structural resping viziunea sintactică asupra teoriilor. Aceasta doctrină realistă propune o înlocuire a angajamentului față de întreaga ontologie postulata de teorie, cu un angajament față de structura unei teorii (Ladyman 1998: 415). Dar caracterizarea acestei structuri în termenii propoziției sale Ramsey, așa cum apare în viziunea sintactică asupra teoriilor, nu este una potrivita pentru realismul structural (am arătat mai sus
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
5.1.6. Nu există nimic în afara structurilor Adoptarea unei viziuni semantice asupra teoriilor nu este suficienta pentru a asigura poziția realistului structural. Am văzut mai sus că adoptarea unei anumite teorii științifice nu implică un angajament față de o anumită ontologie (a se vedea 5.1.1.). Istoria științei ne pune clar în față ambiguitatea ontologica pe care o vedem manifestându-se până și în cele mai de succes dintre teoriile noastre științifice (cea mai bună dovadă în acest sens este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
caracteristici ontologice ale presupuselor entități pe care le prezintă" (Ladyman 1998: 420), nu mai ne rămâne nici o speranță în posibilitatea menținerii unei poziții realiste în filosofia științei. Propunerea lui Ladyman pentru a ieși din aceasta dificultate este o renunțare la ontologia tradițională bazata pe individ și adoptarea unei ontologii în care structurile sunt luate ca primitive. Pentru a-și face plauzibilă poziția, realistul trebuie să ofere o soluție la problemele subdeterminării și schimbărilor teoretice. Se ajunge la o astfel de soluție
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
prezintă" (Ladyman 1998: 420), nu mai ne rămâne nici o speranță în posibilitatea menținerii unei poziții realiste în filosofia științei. Propunerea lui Ladyman pentru a ieși din aceasta dificultate este o renunțare la ontologia tradițională bazata pe individ și adoptarea unei ontologii în care structurile sunt luate ca primitive. Pentru a-și face plauzibilă poziția, realistul trebuie să ofere o soluție la problemele subdeterminării și schimbărilor teoretice. Se ajunge la o astfel de soluție dacă sunt luate ca primitive ontologic structurile. Acesta
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
teoretice și de ambiguitatea ontologica prezenta în știință. În al doilea caz, i.e. în trecerea de la neobservabil la observabil se procedează astfel: Ladyman 1998 și French și Ladyman 2003 încearcă menținerea unei forme ontologice de realism structural propunând adoptarea unei ontologii noi în care structura este primitiva, pentru ca apoi să susțină că teoriile noastre științifice vorbesc despre această structură. Procedând așa, ei elimina atât ambiguitatea ontologică cât și problema discontinuității ontologice. Problema întâmpinată de aceasta strategie privește adoptarea noii ontologii. Pentru
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]