1,583 matches
-
chiar de viziune. Cum altfel ar putea fi măsurată dezinvoltura stilistică în sânul unei generații care a dat frâu liber sexualității și violenței decât prin reîntoarcerea, mai mult sau mai puțin polemică, la limbajul metafizic prigonit din toate părțile de la optzeciști încoace. Vlad Moldovan nu se sfiește să facă uz, în ultima lui carte, de cuvinte și expresii de care colegi de generație s-ar feri ca de ...Dumnezeu: „ontic”, „Empireu”, „Bucuria Eternă”, „văzduh”, „noian”, „păsările Domnului” ș.a.m.d. sunt
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
sale de debut, După Socrate (1988), un tratat despre ironie, scris cu dezinvoltură, farmec și erudiție, de neimaginat în climatul tenebros al anilor de agonie a regimului comunist. Ioan Buduca ar fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990, Ioan Buduca a devenit un gazetar frenetic. Săptămânalul de atitudine "Cuvîntul"este în mare măsură creația
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
iconoclast, într-o «lume în care valorile tradiționale sînt degradate cu voioșie», unde «nimic nu mai e sfînt» și «minunea cade în bufonerie»”. Cît privește ludicului, relativizantului, „bășcăliosului” Caragiale, acestuia i se dibuie o funcție gravă, de reper al reacției optzeciștilor la dictatura comunistă. Tinerii poeți ar efectua, cu ajutorul lui, o revenire la rațiune într-o atmosferă irațională. Peste tot sînt apreciate formulele de echilibru. Viziunea lui Blaga „dă semne tot mai numeroase de echilibrare a relațiilor dintre eu și univers
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
empatie care dă tonul caracteristic al micului eseu - cele trei volume pe care le-a publicat criticul în timpul vieții, dintre care Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993) reprezintă un titlu de referință în bibliografia fenomenului literar optzecist; celelalte două sunt: Viața și opiniile personajelor (1983) și Suferințele tânărului Blecher (1996). Precedată de un „Cuvânt înainte” și încheiată cu un „Cuvânt înapoi” (ale autorului), micromonografia lui Cosmin Perța este, în egală măsură, un semn de afecțiune și de
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
cinice, ironice, de o finețe atroce, remarci care sunt generatoare, în dublă instanță, de adevăr critic și de farmec livresc”. De altfel, eseistul - care e și poet, și prozator - redă, în multe locuri, cu plasticitate, această dublă calitate a criticului optzecist: pe de o parte, acuratețea metodologică, „tehnicismul”, iar pe de alta „jovialitatea” lui stilistică, marca stilistică inconfundabilă (și mască, ne spune Cosmin Perța, a unei melancolii de profunzime). Despre Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă - căreia eseistul
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
de critic din prima fază”. Citându-l și pe Ion Pop - care vorbește despre „intuiția ideală majoră” de care dă dovadă Țeposu în Istoria... sa (Vatra, nr. 5/2000) -, Cosmin Perța face din intuiție o (altă) calitate esențială a criticului optzecist. Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan personal - de anticipările pe care Țeposu le-a făcut în privința propriei biografii a exegetului său (vezi „Cuvânt înapoi”). Deși un studiu succint, cu unele neglijențe și
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
unor scriitori aflați multă vreme în prim-plan. După trei decenii, raportul se va schimba. Influenți, din anii '80 încoace și mai ales după Revoluție, sunt tocmai poeții de prim ordin, dar porniți din poziția a doua. Dimov, venerat de "optzeciști", Angela Marinescu și Emil Brumaru, idolatrizați de poeții tineri de astăzi, își impun în fine propria lecție artistică - ascultată, învățată, îngânată, dusă bine sau rău mai departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
cu asprime, în ciuda evidenței că, măcar, fac literatură, iar nu propagandă. În sfârșit, aș mai înregistra la minusuri și extensia nejustificată a limitelor optzecismului. Știu că e un fenomen la modă și că unii critici din România descoperă și ei optzeciști peste tot. Realitatea istorică e, însă, alta: optzecismul se reduce la proza de la Cenaclul „Junimea”, la poezia de la Cenaclul de Luni și la câțiva scriitori clujeni (Alexandru Vlad, Tudor Dumitru Savu, Tudor Vlad). Extensia conceptului asupra unei întregi generații din
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
ei, s-a întâmplat că nu i-a mai văzut deloc de la o vreme încolo”. Blestemul singurătății nu devine pentru Robert o conștiință a însingurării, așa cum se întâmplă cu Laurian, devastat „de războiul oamenilor împotriva semenilor”. Nu întâmplător ziaristul, poet optzecist, autodidact la bază, are ceea ce se numește viziune. Numai că eșecul familiei, etica compromisă și pesimismul funciar îl uniformizează. Resemnat, va comanda execuția nevestei infidele, semn că nu își poate nega, nici el, condiția umană precară. Nu s-a remarcat
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
ambiții politice (mă refer la politicile literare, desigur.) Nicio generație și nicio formulă literară nu beneficiază de un regim preferențial. Sunt prezenți, astfel, și Ana Blandiana, dar și Bogdan Lipcanu. Și Mircea Dinescu, dar și Rita Chirian. Dacă, la numărătoare, optzeciștii (sau, mă rog, cei de-o vârstă cu optzeciștii) se dovedesc majoritari, faptul se datorează situației din teren. Anul editorial 2010 a fost unul dominat de optzeciști. Mircea Cărtărescu, Ion Mureșan, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Ioan
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
generație și nicio formulă literară nu beneficiază de un regim preferențial. Sunt prezenți, astfel, și Ana Blandiana, dar și Bogdan Lipcanu. Și Mircea Dinescu, dar și Rita Chirian. Dacă, la numărătoare, optzeciștii (sau, mă rog, cei de-o vârstă cu optzeciștii) se dovedesc majoritari, faptul se datorează situației din teren. Anul editorial 2010 a fost unul dominat de optzeciști. Mircea Cărtărescu, Ion Mureșan, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Augustin Frățilă, Ion Zubașcu, Dumitru
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
și Bogdan Lipcanu. Și Mircea Dinescu, dar și Rita Chirian. Dacă, la numărătoare, optzeciștii (sau, mă rog, cei de-o vârstă cu optzeciștii) se dovedesc majoritari, faptul se datorează situației din teren. Anul editorial 2010 a fost unul dominat de optzeciști. Mircea Cărtărescu, Ion Mureșan, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Augustin Frățilă, Ion Zubașcu, Dumitru Păcuraru și alții au publicat, toți, cărți. În ce mă privește, recunosc că m-a cucerit o secvență
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
continue ceea ce a început cu ani în urmă. Așteptăm cu nerăbdare reluarea captivantei ei aventuri lirice, asemenea spectatorilor unui film bun întrerupt la jumătate. Denișa Comănescu, Urma de foc, postfața de Mircea Ivănescu, Botoșani, Ed. AXA, col. "La steaua - poeți optzeciști", 1999. 124 pag.
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
întrebări cheie la care, în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai eticii și echității socialiste fiind convinși că este ceva legat de ,arta făcută de amatori"), Ioan Groșan este unul dintre puținii scriitori optzeciști reprezentativi care nu a fost parașutat în literatura română odată cu desantul ('83), ordonat și supravegheat, cu mînă de fier, de Ovid S. Crohmălniceanu. Fapt firesc, nimic nefiindu-i mai străin acestui spirit eminamente ironic, niciodată dispus să înghită pe nemestecate
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
a șoarecele și pisica inițiat de un autor lucid pînă în imediata vecinătate a cinismului. Volumul de debut, Caravana cinematografică (1985), redactat imediat după apariția faimoasei antologii Desant'83, este în bună măsură tributar noilor tehnici formale impuse de literatura optzecistă. Avînd la bază procedeul mise en abîme, povestirea Insula debutează cu lungi considerații despre travaliul celui care încearcă să pună pe hîrtie povestirea. Naratorul nu mai este clasica ,voix de Dieu", ci un om slab, măcinat de îndoieli, care bîjbîie
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor cu adevărat la trăire, conferă marea originalitate a prozei sale. La șaisprezece ani de la căderea regimului comunist așteptăm încă marele roman al celui mai talentat prozator optzecist.
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
ediții de autor este semnul unui început de clasicizare, cu toate că receptarea acestei generații a fost și va fi și pe mai departe - fractura postmodernă obligă - radical diferită de receptarea generațiilor anterioare. Eugen Suciu este unul dintre numele însemnate ale poeziei optzeciste. Și, totodată, o figură aparte, într-o generație ai cărei componenți au multe trăsături comune. Nu este bucureștean de origine, nu a studiat la Filologia din București și, mai ales, a debutat în volum în 1979, înaintea debutului simbolic al
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
evaziune din închistarea convenției literaturii, cât și ca o evadare din cenușiul cotidian din ultimii ani ai ceaușismului. Reeditarea volumului de debut al lui Eugen Suciu, Bucuria anonimatului, se înscrie într-o serie mai lungă de recuperări ale principalelor repere optzeciste. Unele - cele îngrijite la începutul deceniului anterior de regretatul Gheorghe Crăciun - au avut un caracter programatic, vizând impunerea, fie și tardivă, a postmodernismului drept curent dominant în literatura română. Este vorba de volumele Aventuri într-o curte interioară, de Mircea
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
același timp. Cu o miză afectivă manifestă, însă și cu o provocare critică strecurată în subtext. Bucuria anonimatului apare, așadar, conform colofonului, într-o ediție revăzută. Nu se precizează în ce constă revizuirea și, avertizați fiind asupra problemelor pe care optzeciștii le-au avut cu cenzura, am putea bănui că autorul a operat o reeditare după manuscrisul original, eliminând eventualele intervenții ale cenzurii. Fals: singura intervenție a poetului în noua ediție vizează eliminarea câtorva texte, considerate, acum, inutile în proiectul volumului
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
din O viziune a sentimentelor, nici cel din În dulcele stil clasic, ci cel din Noduri și semne sau Oase plângând. Opțiunea e cu atât mai spectaculoasă, cu cât nu e vorba de influențe sau filiații, poetul având - ca toți optzeciștii și chiar ceva mai mult - conștiința originalității și a necesității unei schimbări de paradigmă poetică. Este vorba, mai degrabă, de un saeculum pe care, alături de Nichita Stănescu (cel de după Epica magna), Eugen Suciu l-a intuit și l-a exprimat
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
sfârșit, în spate pe pateticii profeți naționali postromantici, cei doi sunt, la ora actuală, fără îndoială, cele mai bune exporturi poetice basarabene. Vasile Gârneț, Câmpia Borges - poeme, Editura Vinea, București, 2002, 96 pag. Emilian Galaicu-Păun - Gestuar, Colecția La Steaua - Poeți optzeciști, Editura Axa, Botoșani, 2002, 120 pag.
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
în scenă pe eroina, Niceta, invitată la un rendez-vous printr-un bilet de amor de un farmec livresc indicibil. Romantic, deși cu ecouri balzaciene, e și începutul de roman din 1850, Tainele inimii, împrumutat, cu titlu cu tot, de un optzecist textualist, într-o scriere, evident, originală. Eroul este și în fragmentul de roman din 1850, ca și în celelalte scrieri literare, deopotrivă naratorul care se adresează constant cititorului. Evocarea Copoului din fragmentul de roman caracteristică și chiar memorabilă. Ca și
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
e cale lungă și ocolită. Echivalentă cu distanța care separă bunul simț al relativității de certitudinile aulice și propagandistice. Una înseamnă să citești psalmii lui Dosoftei după ce abia l-ai parcurs pe Arghezi sau să constați influențe intertextuale la poeții optzeciști, și cu totul altceva reprezintă abuzurile - verbale și interpretative - citate. Astfel apare Neagoe Basarab:"Vechi de secole și cam perimat, testamentul pedagogico-moral al acestuia, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (considerat de unii apocrif) este tradus din slavonă
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]