1,285 matches
-
puține din aceste obiecte, se atribuie un nume, dar acesta, făcând parte din denumirea oficială a obiectului odată atribuit, nu-i conferă niciun statut deosebit obiectului și nu este marca niciunui aspect deosebit privitor la cunoașterea unor parametri fizici sau orbitali ai obiectului. Altfel spus, doar atribuirea unui număr definitiv valorează validarea oficială a existenței unui obiect. Când un astru necunoscut a fost urmărit mai multe nopți, coordonatele sale pot fi trimise la "Minor Planet Center" care va emite o denumire
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
ca mai multe denumiri provizorii să-i fie atribuite aceluiași obiect (de exemplu, 5878 Charlene = 1979 XU = = 1992 QZ); acest lucru se explică prin faptul că identificarea obiectului nu a fost imediat recunoscută. Odată recunoscut ca atare, cu o traiectorie orbitală clar stabilită, asteroidul primește un număr definitiv însoțit uneori de un nume propriu. Asteroizii nu sunt în mod obligatoriu numerotați în ordinea descoperirii lor. Primii asteroizi descoperiți au primit numele tradiționale ale unor personaje din Mitologia greacă sau romană, dar
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
507 Laodica, 548 Cressida, 595 Polyxena, 603 Timandra, 604 Tecmesse, 637 Chrysothemis, 651 Anticlea, 655 Briseis, 692 Hippodamia și de asemenea 1036 Ganymed... Asteroizii troieni ai lui Jupiter care posedă o denumire definitivă, și deci li se cunosc suficient elementele orbitale, posedă o semiaxă majoră cuprinsă între (pentru (63176) 2000 YN) și (pentru (22049) 1999 XW). Câțiva troieni jovieni care nu posedă decât o denumire provizorie sunt situați înafara acestor limite, mergând până la pentru 2003 FH și pentru 2002 AO, dar
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
dar 97 % dintre aceștia rămân cuprinși între limitele citate mai sus. Prin comparație, semiaxa majoră a lui Jupiter este egală cu . Înclinația troienilor față de ecliptică variază între ° ((65211) 2002 EK) și ° ((83983) 2002 GE), cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii numerotați, 5144 Achates, atinge . Perioada sa orbitală este în revanșă egală cu aceea a lui Jupiter, , un exemplu de rezonanță orbitală 1:1. Observați într-un sistem
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
cu . Înclinația troienilor față de ecliptică variază între ° ((65211) 2002 EK) și ° ((83983) 2002 GE), cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii numerotați, 5144 Achates, atinge . Perioada sa orbitală este în revanșă egală cu aceea a lui Jupiter, , un exemplu de rezonanță orbitală 1:1. Observați într-un sistem de coordonate în care Jupiter apare fix, toți asteroizii troieni par să orbiteze în jurul unuia sau altuia din cele două
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii numerotați, 5144 Achates, atinge . Perioada sa orbitală este în revanșă egală cu aceea a lui Jupiter, , un exemplu de rezonanță orbitală 1:1. Observați într-un sistem de coordonate în care Jupiter apare fix, toți asteroizii troieni par să orbiteze în jurul unuia sau altuia din cele două puncte Lagrange L și L. Asteroizii troieni jovieni formează, prin urmare, doi nori alungiți
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este, prin
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
trei corpuri. Ea privește, prin urmare, două obiecte aflate în revoluție în jurul unui al treilea corp mai masiv (în general o planetă și un asteroid în jurul unei stele), dar care face, totuși, același timp pentru a-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui Jupiter, sau ca 3753 Cruithne, asteroid companion al Terrei, a cărei orbită pare să descrie, văzută
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
O planetă sau un satelit este în cvadratură atunci când diferența longitudinii cerești dintre obiect și Soare este egală cu 90°. Se numește "semicvadratură" poziția orbitală într-un unghi de 45°. În cazul Lunii, faza de cvadratură coincide cu primul pătrar și ultimul pătrar ale Lunii, când suprafața astrului este iluminată 50%. Planetele exterioare au, de asemenea, o cvadratură de fază, care, totuși, nu produce aceleași
Cvadratură (astronomie) () [Corola-website/Science/337240_a_338569]
-
repulsia de tipul electron-electron, datorată principiului de excluziune al lui Pauli, este mai importantă în determinarea geometriei moleculare decât repulsia electrostatică. se bazează mai degrabă pe densitatea observabilă a electronilor decât pe studiul funcțiilor de undă, neavând legătură cu teoria orbitalilor atomici hibrizi, deși ambele teorii studiază forma moleculară. Ideea că ar exista o corelație dintre geometria moleculară și numărul de electroni de valență (atât cei implicați în formarea legăturii, cât și cei neparticipanți) a fost propusă în 1939 de Ryutaro
Teoria RPESV () [Corola-website/Science/337299_a_338628]