1,427 matches
-
și mereu speranța moare ultima. model Ca model a fost un asistat din casa de copii. Era un băiat de 18 ani care avea o autoritate ieșită din comun. Nu era solid nici înalt însă era ascultat de toți din orfelinat. Nu era violent cu cei mici, îi pedepsea foarte inteligent pe cei care greșise așa că altă dată se gândeau bine înainte de a face ceva. Dacă erau mai mulți care au făcut ceva rău îi punea în cerc și le spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am văzut-o. Era descompusă la față și avea o privire halucinată care-ți făcea rău. La poarta cimitirului au așteptat-o doi inși cu doi buldogi și au arestat-o. Tot de la cimitir, copiii au fost duși direct la orfelinat. Stăteam pe trotuar foarte aproape de indivizii care au luat-o cu ei și nu mai înțelegeam nimic. Ce interes aveau s-o pedepsească? Ea făcuse ceea ce aveau de gând, oricum, să facă ei. Îi scutise de o grijă, de o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și totuși, femeia asta avea nevoie de ajutor și, dacă nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe cric. Nu procedau cum trebuie, observă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că oamenii sunt liberi să facă orice vor, oricând, indiferent de părerea celorlalți. Astea erau concepțiile moderne de viață. Domnul J.L.B. Matekoni își mută privirea spre biroul lui și spre agenda deschisă. Își notase că-i ziua de mers la orfelinat; dacă ar porni imediat, ar putea să rezolve problema până la prânz și s-ar întoarce la timp să verifice lucrul ucenicilor, înainte ca proprietarii mașinilor să vină să le ridice la ora șaisprezece. Nici una dintre mașini nu avea vreo defecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni spre orfelinat și apăsă ferm pe claxon, cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care le făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea când se strângeau grămadă în jurul lui. Îi făcea, însă, plăcere s-o întâlnească și pe doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit din dotarea orfelinatului. Nu era plătit pentru asta, dar nici nu se punea problema să fie. Toată lumea ajuta orfelinatul dacă putea, iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care le trimitea, din când în când, cadouri. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care le trimitea, din când în când, cadouri. Era cel mai bun alergător din orfelinat și acum va putea participa la competiții. Apoi se lăsă tăcerea, iar Mma Potokwane se uită plină de speranțe la domnul J.L.B. Matekoni. Am auzit că ai noutăți, zise ea după puțin timp. Am auzit că te însori. Domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unsprezece, doisprezece ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de care erau prinse mărgeluțe. Purta o rochie albastru-decolorat, aproape albită de atâtea spălări, și o pereche de teniși uzați. — Locuiești aici? o întrebă el. La orfelinat? Ea încuviință dând din cap. — Sunt aici de aproape un an, răspunse ea. Am venit cu fratele meu mai mic. El n-are decât cinci ani. — De unde ați venit? Își plecă privirea. — De undeva de lângă Francistown. Mama mea a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe cineva care să aibă grijă de ei. Dar vremurile se schimbau și acum aveau și orfani. Mai ales acum, că aveau de-a face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
păr. CAPITOLUL CINCI Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi Mma Potokwane avea dreptate; lui Mma Ramotswe, după cum prevăzuse ea, îi păsa de diamante. Subiectul fu adus în discuție la câteva zile după ce domnul J.L.B. Matekoni reparase pompa de apă de la orfelinat. Cred că s-a aflat deja de logodna noastră, spuse Mma Ramotswe la o cană de ceai în biroul domnului J.L.B. Matekoni de la Tlokweng Road Speedy Motors. Menajera mea zice că a auzit lumea vorbind prin oraș despre logodnă. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era nevoie de un diamant cu care să vestească asta lumii întregi, prețul nu era prea mare. Se opri de îndată ce îi trecu prin minte cuvântul „preț“, amintindu-și de cifrele alarmante care fuseseră pomenite la o cană de ceai, la orfelinat. Diamantele astea sunt foarte scumpe, îndrăzni el. Sper că voi avea destui bani. Dar bineînțeles c-o să ai, îl liniști Mma Ramotswe. La bijutier găsești și unele foarte ieftine. Sau poți să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B. Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o ajute la cumpărături sau la diverse treburi prin casă. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva. Apoi se gândi la Mma Silvia Potokwane, directoarea orfelinatului. Întotdeauna se întâmpla câte ceva pe acolo și, în plus, ea era întotdeauna fericită să stea la taclale la o ceașcă de ceai. O să meargă acolo, să vadă cum stau lucrurile. Cât despre restul zilei, o să vadă el ce-o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea. Orfanii erau bine hrăniți. Guvernul avea grijă de ei și le acorda sume substanțiale în fiecare an. Mai erau, însă, și oameni cu suflet, o rețea de filantropi care donau orfelinatului bani sau bunuri. Asta însemna că nici unui orfan nu-i lipsea nimic și nici unul nu era subnutrit, așa cum se întâmpla în atâtea țări africane. Botswana era un pământ binecuvântat. Nimeni nu murea de foame și nimeni nu zăcea în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
băiat din scaunul cu rotile, iar el, la rândul lui, o ajută cum poate. Infirmiera și soțul ei au trebuit să se mute. Soțul lucra la o firmă de ambalat carne și a fost detașat la Lobatse. Sora auzise de orfelinatul nostru și mi-a scris. I-am răspunse că îi putem primi și m-am dus la Francistown să-i aduc în urmă cu doar câteva luni. Iar acum, după cum ai văzut, sunt la noi. Asta-i povestea lor, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu doar câteva luni. Iar acum, după cum ai văzut, sunt la noi. Asta-i povestea lor, domnule J.L.B. Matekoni. Așa au ajuns aici. Domnul J.L.B. Matekoni nu spuse nimic. Se uita la Mma Potokwane, care-i întâlni privirea. Lucra la orfelinat de aproape douăzeci de ani - fusese aici de la înființarea lui - și era obișnuită cu nenorocirile - sau, cel puțin, așa credea. Dar povestea asta, pe care tocmai o spusese, o afectase profund atunci când o auzise prima oară de la infirmiera din Francistown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pielea de culoarea aceea specifică, maro-deschis, culoarea bălegarului; băiatul avea ochii aidoma acelor oameni, un pic migdalați, ca ai chinezilor, și avea fundulețul bombat. — Copiii aceștia au să locuiască aici, o anunță domnul J.L.B. Matekoni, plecându-și privirea. Sunt de la orfelinat, dar acum sunt în grija mea. Menajera făcu ochii mari. La asta nu se așteptase. Copiii masarwa primiți în casa unui om obișnuit, să locuiască acolo, era ceva strigător la cer, ceva ce n-ar face nici un om respectabil. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să angajeze o femeie care să aibă grijă de nevoile lor zilnice. Va trebui să găsească o dădacă - un bărbat nu ar putea să aibă grijă cum se cuvine de copii. Un soi de îngrijitoare, cam ca educatoarea de la orfelinat. Își curmă brusc firul gândurilor. Uitase. Era aproape însurat. Mma Ramotswe e cea care avea să fie mama acestor copii. Se așeză greoi pe un butoi de benzină răsturnat. Acum copiii intrau și în răspunderea lui Mma Ramotswe și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cumsecade, care-i reparase scaunul cu rotile și care îi luase la el. Nu-i era teamă să fie aici; avea încredere că bărbatul acela va avea grijă de ei - e la fel ca domnul Jameson, directorul fundației care conducea orfelinatul. E un om bun, care nu se gândește decât la orfani și la nevoile lor. La început n-a înțeles cum de există astfel de oameni. Oare de ce au unii oameni grijă de alții, care nu fac parte din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care unul într-un scaun cu rotile, împovărat de obligația morală de a avea grijă de prichindei pe toată durata copilăriei lor și, într-adevăr, în cazul fetiței, pe toată durata vieții. Cum reușise Mma Silvia Potokwane, exuberanta directoare a orfelinatului, să-l convingă să ia copiii, era mai presus de puterea lui de judecată. Știa că avuseseră un soi de discuție pe tema asta și-i promisese că o să-i ia, dar oare cum de fusese împins să-și asume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
treabă - nu trebuia decât să auzi povestea fetiței curajoase ca să-ți dai seama de asta - iar viața lor luase o turnură neașteptată și spectaculoasă spre mai bine. Ieri nu erau decât doi dintre cei o sută cincizeci de copii de la orfelinat. Astăzi se vedeau așezați la casa lor, fiecare cu camera lui și un tată - da, acum e tată! - care era proprietarul unui service auto. Nu ducea lipsă de bani; deși nu avea o situație materială ieșită din comun, domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]