1,368 matches
-
ca prieten și mentor probabil ar face același lucru. În schimb zic: — Nu cred că cineva ar trebui să fie lăsat să fie un căcănar În continuare, doar pentru că nu ar fi convenabil să fie oprit. Robin Îi face semn ospătarului să ne-aducă nota de plată. —Jill spunea mereu că poți determina un bărbat să facă orice, atâta timp cât nu știe că e pus să o facă. — Și ea a făcut asta? — Nu am observat niciodată. 15.13: Îl las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii și de îngheț. Dacă n-ar fi fost inginer, gândi că s-ar fi făcut ospătar. Zece ore din zi ar fi dus farfuriile și paharele celor adunați la o masă, într- atât îi plăcea să îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chemi un polițist când se petrece o infracțiune. Ceva nu se potrivea, totuși. Zoran se numărase printre cei care asistaseră la expozeul meu despre moartea lui Alexandru cel Mare. La o chestie de genul ăsta, nu convoci oameni de ordine, ospătari sau frizeri - persoane stimabile și utile, desigur, dar una-i una și alta-i alta. Iar dacă nu era un simplu și brav pretorian, de ce CV-ul lui nu se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
două sau chiar trei voi ieși iar în Bulevard, voi intra în unul din gangurile dintre cinematografe și voi găsi obiectele pierdute mă face să fiu generos cu orbii aceia. Încă stau în ușa berăriei, nu mă grăbesc să trimit ospătarul să-i ridice, să-i trimită la altă masă. „Eu le-am stins cu alcool“, îi spun Nelei, înainte de a-i povesti despre cartea la care lucrez. „Am băut atâta votcă, încât am exterminat tot surplusul de globule roșii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceasuri bune cu Bumbu, până la închiderea localului. Până ne-au dat afară, de fapt, căci profesorul nu mai voia să plece acasă. Uitase ce căuta în cârciuma aceea, uitase de mine, uitase de sticla de votcă pe care o goliserăm. Ospătarul, ca să scape de desele drumuri la masa noastră, ne lăsase sticla la dispoziție, spre încântarea profesorului. — Asta-i civilizația autentică, perora el. Încredere în oameni, deschidere totală, stimă și respect. Bufet suedez. Începu să râdă: — Stimă și mândrie, Ceaușescu pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-a tras? Dacă-ți spun, îți dai demisia... Cât timp Bumbu era coborât iarăși la toaletă, o boxă la capătul unei scărițe metalice, în spirală, spre pivniță, îți rupeai gâtul coborând chiar treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apă. Ce contează că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să crezi, acolo, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau poate trec mai întâi pe acolo să te văd, faptul că sunt primar deschide multe uși, S-ar putea să fiu în operație, s-ar putea să dureze, Bine, mă mai gândesc, te pup, Și eu, Dulce, Foarte dulce. Ospătarul îi aduse mâncarea, Poftiți, domnule primar, poftă bună. Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, chiar acum a comandat un suc proaspăt de portocale natural, pâine prăjită și o cafea adevărată cu lapte. Fie să se afle în ceruri cine te-a inventat, murmură cu pioșenie către pâinea prăjită când ospătarul veni să-i pună farfuria în față, cu pâinea prăjită înfășurată într-un șervet ca să nu se răcească, conform vechilor uzanțe. Ceru un ziar, știrile de pe prima pagină erau toate internaționale, nimic de interes local, în afara unei declarații a ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i distragă sau care să se încăpățâneze să vadă altceva, am spus deja ceva similar mai înainte, dar adevărul trebuie repetat de multe ori ca să nu cadă, sărmanul de el, în uitare. Și eu ce fac, se întrebă comisarul. Chemă ospătarul, căruia îi dădu înapoi ziarul, achită nota și plecă. Pe când se așeza la volan, aruncă o privire spre ceas. Zece și jumătate, gândi el, e o oră bună, exact cea pe care o stabilise pentru al doilea interogatoriu. Se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
importante decât cuvintele rostite de personajele mai sus menționate. De aceea, nu va exista o descriere a hainelor purtate, nici comentarii asupra felurilor de mâncare, pauze când vreunul dintre ele se ridică pentru a merge la toaletă, întreruperi provocate de ospătar și nici un singur cuvât despre paharul de vin roșu pe care Nathan și-l varsă pe pantaloni. TOM: Nu vorbesc despre mântuirea lumii. În clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la New York. Dar trebuia să încerce cu adevărat, am continuat, timp de cel puțin trei sau patru zile. De acord? A înclinat din cap. Și apoi, pentru prima dată după o jumătate de oră, a zâmbit. L-am chemat pe ospătar și l-am întrebat dacă era prea greu să îi încălzească pizza la bucătărie. Zece minute mai târziu, i-a așezat-o din nou pe masă și Lucy s-a înfipt în ea. Experimentul Chaplin a dat rezultate amestecate. Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
car de nervi. Și totuși, dacă doreai sa-ți păstrezi privilegiile cucerite și relațiile cu el, trebuia să te supui acestor mici și repetate matrapazlâcuri la care nu renunța așa de ușor. Legătura între el și Bidaru era aceea între ospătar și consumator. Bidaru era consumatorul, iar celălalt, ospătarul. Oferta crescătoare a ospătarului era o cameră cu două paturi, trei sute, trei sute cincizeci, apoi patru sute de lei pe lună și tot așa... pentru fiecare pat cu confortul minim absolut necesar, banii jos
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-ți păstrezi privilegiile cucerite și relațiile cu el, trebuia să te supui acestor mici și repetate matrapazlâcuri la care nu renunța așa de ușor. Legătura între el și Bidaru era aceea între ospătar și consumator. Bidaru era consumatorul, iar celălalt, ospătarul. Oferta crescătoare a ospătarului era o cameră cu două paturi, trei sute, trei sute cincizeci, apoi patru sute de lei pe lună și tot așa... pentru fiecare pat cu confortul minim absolut necesar, banii jos cu cel puțin o săptămână înainte de întâi a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și relațiile cu el, trebuia să te supui acestor mici și repetate matrapazlâcuri la care nu renunța așa de ușor. Legătura între el și Bidaru era aceea între ospătar și consumator. Bidaru era consumatorul, iar celălalt, ospătarul. Oferta crescătoare a ospătarului era o cameră cu două paturi, trei sute, trei sute cincizeci, apoi patru sute de lei pe lună și tot așa... pentru fiecare pat cu confortul minim absolut necesar, banii jos cu cel puțin o săptămână înainte de întâi a lunii următoare. Nu închiria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vechi han cu musca căzută în strachina cu ciorbă a unor călători străini în care hangiul, ca să salveze prestigiul hanului, a înghițit-o asigurându-i pe consumatori că nu era decât simplu zarzavat, a auzit-o din gura mai multor ospătari bătrâni de seama lui, fiecare din ei demonstrându-i că în restaurantul pe care îl servea cu credință, el a fost autorul virtuoasei fapte. Dumnezeu să-i mai înțeleagă! Și totuși, într-o asemenea situație delicată și neverosimilă a fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seamă că ultimii căutători de comori se Îndreptau spre poartă și că sub platanii Înalți nu mai rămăseseră, În afară de el, decît tarabagiii. CÎnd Își dădu seama, se simți stînjenit, aidoma ultimului mușteriu rămas Într-un restaurant sub privirile fixe al ospătarilor. Dar n-apucă să ajungă la poartă, căci pastorul Îi aținu calea, spunîndu-i foarte jovial: Nu cumva te grăbești să pleci cu trofeul ăsta?! — E foarte tîrziu. — N-ai fi dispus să restitui cozonacul, ca să fie pus din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
helănci pe sub smoching. Dar n-a fost să fie! O pană de curent ne-a retezat brutal romanța, iar când am refăcut conexiunea, Mya benchetuia deja de zor pe un alt server culinar, iar contul meu fusese golit, de parcă toți ospătarii din lume și-ar fi tras un bacșiș generos. Despre Jeanne din Lyon n-am să vorbesc prea mult; s-a dovedit că, de fapt, o chema Jean, nu era licențiată În pictura flamandă, așa cum pretindea, ci lucra ca bodyguard
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant. Aici domnea strălucirea, mișcarea, luxul, căldura senzuală și veselia. Parcă toată viața trenului se adunase acum În acest loc. Cu pași ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după miezul nopții dacă ții slujbă a doua zi. De aceea amîndoi preoții Își scoteau ceasurile și le puneam În fața lor cînd se așezau la masă. Părintele Chris O’Rourke bea numai bere și, imediat ce se așeza la masă, un ospătar Îi aducea șase pahare cu bere, pe care le bea deodată. Dar dacă se afla un pahar cu bere pe masă cînd venea miezul nopții, cei doi preoți Îl lăsau neatins; indiferent ce era, indiferent dacă terminaseră sau nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întărește și chiar adaugă: - Măi, Sabinî, și vilî are spurcatu șeala di Oacî, măi! Uite așa vreau să aveți șî voi una. Ideea o încălzește. Ea e de părere să plecăm afară. Eu, cu limbile mele străine, aș putea fi ospătar la un hotel de lux. Sabina, cu italiana ei, ar putea lucra la recepție. În patru-cinci ani ne-am căpătui de-a binelea. Cu ce scoate și ea în răstimpul ăsta, tragem un viloc în Botoșani de rupem gura târgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vrea să ne cinstească la un restaurant nu prea scump, cu mâncare tradițională. Ne-am decis pentru Hanul lui Manuc, ca să păstrăm decorul balcanic. Comandăm sarmale din carne de lopătar și ciorbă de văcuță. Chelnerul-șef vine urmat de trei ospătari cărând platourile acoperite: aici aveți ciorbița, aici mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]