3,831 matches
-
1773, 1784 și 1786. Trupele regimentului grăniceresc de infanterie au luat parte, în cei aproape 90 de ani de existență, la 20 de campanii militare în care au desfășurat 133 de bătălii unde și-au pierdut viața peste 3000 de ostași. Dintre episoadele cele mai dramatice care ilustrează istoria militara a regimentului II românesc de graniță sunt: lupta de la Troppau din 1799 cu prusacii, luptele cu turcii din 1788, cu armatele franceze în mai multe campanii purtate în anii 1792-1814. Memorabilă
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
ortodox român, care a îndeplinit demnitățile de Episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia (1937-1948) și apoi de Episcop al Românului și Hușilor (1962-1978). În perioada celui de-al doilea război mondial, s-a ocupat cu îndrumarea spirituală a ostașilor români care luptau pe frontul de est, celebrând slujbe religioase, susținând conferințe, îndrumându-i pe preoții militari și tipărind cărți de rugăciuni etc. A sustinut războiul pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. După eliberarea teritoriului Basarabiei de sub ocupația
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
Willoughby, cel stâng, Salisbury. Înaintea luptei au fost înnobilați Guillaume de Vienne, Ioan de Saint-Georges, Filip de Auxey, seniorul de Trenaunay și alții. Potrivit cronicilor înregistrare, numai Salisbury singur numai a ridicat în rang de cavaler cel puțin 80 de ostași. În locul în care armata engleză a oprit, adâncimea râului era mică. Apa ajungea la talie, râul având o lățime de 15 de metri, precum și un curs rapid. Timp de trei ore armatele au rămas nemișcate pe maluri opuse ale râului
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
ore armatele au rămas nemișcate pe maluri opuse ale râului, după care Salisbury strigând "Sfântul Gheorghe!" a poruncit avansarea. În urma lui Salisbury s-a grăbit restul armatei, astfel încât "inamicul a văzut pe malul opus al râului aproximativ 1.500 de ostași, sau mai mult ... decât săbiile și sulițe lor". În același timp, arcașii englezi nu au permis francezilor să prevină trecerea râului. Potrivit "Cartei de trădări și insulte aduse Franței, de casa Burgundiei" în timpul trecerii britanicilor a râul scoțienii au deschis
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
dezastru. Dar cuvântul regelui era lege. Armata creștină, probabil cea mai mare care fusese adunată în cei 88 de ani de existență a regatului, cuprindea aproximativ 2000 de cavaleri, 4000 de alți luptători călări și cu puțin peste 14000 de ostași pedeștri, unii îmbrăcați în cămăși lungi de zale, înarmați cu săbii și scuturi, cu arbalete sau cu arcuri și prăștii. La 3 iulie 1187, întreaga armată pornește din Saffuriya înainte de răsărit în călătoria de 24 de kilometri către Tiberias. Părăseau
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
parte dintre nobilii care îl executaseră pe Novac au venit cerând îndurare, o parte au fugit de teamă din oraș. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc. În amintirea lui Baba Novac, în fața bastionului croitorilor a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea. Mihai Viteazul și oamenii săi vor fi ospătați bine de către oraș, ei rămând în oraș în zilele de
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
parte a monarhiei habsburge, intrând sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100 000 de florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili. Generalul austriac Rabutin distruge în 1704 zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă semnificația militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Dorohoiului și al marilor proprietari, a prezentat în ședința divanului ad-hoc al Moldovei dorințele românilor. În războiul pentru independență dorohoienii și-au adus contribuția lor, monumentul eroului național și local Nicolae Valter Mărăcineanu stând că mărturie. Monumentul comemorativ din fața primăriei, Ostaș în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuți în primul război mondial. În 1896 s-a construit calea ferata Dorohoi-Iași. În 1959 orașul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apă a fost adusă
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
a lui Anton Pann: „Să nu te blasteme cineva: s-ajungi slugă la căi albi și stăpân femeie s-aibi!“. Acțiunea se petrece într-o „tabăra leșeasca la marginile țării muscălești“, iar Răzvan este un viteaz luptător în armată leșeasca, „Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!“. Foștii tovarăși de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, îl urmaseră la Ieși, dar regretă că au părăsit „țară și codrul blagoslovit“, mai ales
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
un pas“ și are ca moto versuri din „Jalnică tragedie“ a lui Beldiman: „Pentru țigani s-au zis multe, ca să nu fie primiți/ Căci rușine Eteriei a fi cu țigani uniți,/ Căci luandu-se Elada, de vor fi și ei ostași,/ Vor cere cu tot cuvântul și ei să fie părtași“. Acțiunea se petrece în „locuința lui Răzvan într-un orășel leșesc la marginea Moldovei“.Vulpoi și Razasul comentează faptele de vitejie ale lui Răzvan, ascensiunea acestuia în oastea leșeasca, dar
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
că spovedește în bloc, părintele răspundea: "„Și diavolul fură sufletele, tot în bloc!”". Pentru toate are binecuvântarea singurului episcop ortodox martir Nicolae Popoviciu. În 1955 părintele Ioan scrie celebrul memoriu adresat B.O.R. Pe 29 martie 1955, sute de ostași înarmați, invadează mănăstirea și o arestează pe măicuța Veronica împreună cu părintele Ioan, precum și Comitetul de conducere, în frunte cu maica Mihaila Iordache. Pe 5, 6 si 7 decembrie 1955 are loc la Galați procesul, a cărui sentință a fost de
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
confirma printr-un hrisov la 26 septembrie 1704. În gura Urlaților, în locul unde Cricovul Sărat scapă din strânsoarea dealurilor, a stat la 1711, în vară, Constantin Vodă Brâncoveanu, cu cea din urmă oștire a Țării Românești, mii de boieri, boiernași, ostași de curte și slujitori țărani. El a așteptat să vadă cum hotărăște norocul războaielor la Prut, ca să știe dacă rămâne cu turcii ori merge să se închine împăratului celui nou al muscalilor . Din această perioadă când Brâncoveanu cu oastea sa
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
arșiță și ninsoare, Sangereanu Toader,Tcaciuk Vasile, frații Ifrim și Andronie Rahlea, Velenciuc Ion Român, Velenciuc Vasile. La mină din Donbas a fost trimis cetățeanul Sincovschi Ivan pentru a pune umărul la extragerea cărbunelui pentru front. Spre sfârșitul războiului toți ostașii au revenit la vatră. În prezent numele lor stau înscrise pe o placă comemorativa, instalată în anul 2005 în curtea gimnaziului Marinești. Câțiva locuitori din sat au avut nenorocul să-și facă datoria față de patrie pe timp de război în
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
facă datoria față de patrie pe timp de război în rândurile Armatei Române: Pelevaniuk Axentie, Perju Petrea, Perju Vasile, Ciornîi Dumitru. Ultimul, căzând în prizonierat, s-a aflat aproape trei ani în lagărul de concentrare din Breansk. Dat fiind că majoritatea ostașilor au trecut în neființă până la 1992, n-au mai ajuns să fie reabilitați pentru a purta titlul de veteran al războiului al doilea mondial. Deși relativ tânăr, sătul a crescut. Cele mai numeroase familii din sat: Aftinescu Fidos și Profira
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
22 661 unități. Exemple de valori sunt: colecția variată de arhilogie, numistică (dinarul roman cu chipul împăratului Marcus Aurelius, monedă bizantină), medalii și monede dedicate lui Mihai Eminescu); documente vechi (scrisori și circulare emise de Visarion Puiu), armament (spada unui ostaș din armata lui Ștefan cel Mare); etnografie (costume naționale) . Printre exponate se evidențiază o bisericuță, cu înălțime de circa un metru, confecționată integral din miez de pâine, păstrată anterior la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălți . Muzeul de Istorie și Etnografie
Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți () [Corola-website/Science/312935_a_314264]
-
sau de fier. Mulți au fost făcuți prizonieri, printre ei numărându-se regele Ierusalimului, Guy de Lusignan, fratele său Geoffroy, seniorul Kerakului, Renaud de Chatillon, seniorul de Yubayl, Beirut și Sidon, Gerard de Rideford, marele magistru al templierilor, împreună cu numeroși ostași de ai săi, precum și mulți călugări ospitalieri. Crucea cea mare de aur a ordinului templierilor, împodobită cu rubine, a fost dată ca trofeu sultanului. Pentru Saladin, ziua de 5 iulie a fost o zi mare, înscrisă cu litere de sânge
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de pre lângă dânsul, de-l lăsasă sângur, socotind unii că să va mazili din pricina turcilor, alții socotiia că or veni moscalii și or luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul turc Mehmet iazagi efendi s-
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
ca vântul”". Atacați de oștenii lui Mihai Racoviță veniți din oraș și, mai ales, de călăreții tătari conduși de Cantemir Mârza, austriecii au luptat cu dârzenie. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Terminându-li-se praful de pușcă, austriecii au început să fugă spre Mănăstirea Hlincea, pentru a-și scăpa viața. Au fost urmăriți de tătari
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
fiind reîmprospătată pictura interioară. În mai 1842, într-o scrisoare trimisă lui Vasile Alecsandri de scriitorul Alecu Russo, acesta din urmă o descria astfel: "„o ruină care odinioară a fost palat domnesc, de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă, dormind, câțiva călugări în compania buhnelor”". Scrisoarea respectivă a fost publicată de Alecsandri în 1874 în publicația "Columna lui Traian", nr. 1, în semn de protest față de nepăsarea contemporanilor
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
membri ai guvernului și ai autorităților locale. Mitropolitul Pimen a adus aici călugări de la alte mănăstiri din Moldova și astfel mănăstirea s-a redeschis. În timpul primului război mondial, clădirile din incinta mănăstirii au servit ca spital militar, aici fiind îngrijiți ostașii răniți. În anul 1930, la inițiativa lui Nicolae Iorga, președintele Comisiunii Monumentelor Istorice, au fost refăcute biserica și încăperile mănăstirii, după cum atestă o placă memorială amplasată pe clădirea Egumeniei. Lucrări importante de restaurare s-au efectuat în perioada 1964-1971, în urma
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
a atacat armata germană în flancul drept. Atacul puternic al italienilor a zdrobit rândurile germanilor, făcându-și drum până la garda lui Frederic. În încăierarea care a urmat, purtătorul stindardului imperial a fost ucis iar Frederic a căzut de pe cal, toți ostașii crezând că el a fost ucis. Atacată de dușmani din ambele părți și crezând că împăratul este mort, armata germană s-a retras la Pavia. Numărul ucișilor în bătălia de la Legnano este necunoscut, însă se presupune că pierderi mari au
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
nechibzuitului ei soț. Între 415 și 411 î.Hr. Sofocle a scris capodopera Electra (Greacă veche: Ἠλέκτρα), reluând vechea legendă tratată de Eschil în tragedia „"Orestia"”. Sofocle creează o nouă Electra, dotată cu însușiri asemănătoare profilului Antigonei: curaj, hotărâre etc. Viteazul ostaș Aiax (Greacă veche: Αἴας), a cărui onoare de luptător a fost știrbită de compatrioți, a hotărât să se răzbune. Orbit de această dorință, el se aruncă, într-un moment de nebunie, asupra unei turme de oi pe care le sfârtecă
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Major și Secretar General al Ministerului Apărării Naționale, un comitet care avea drept sarcină studierea chestiunii aducerii Eroului Necunoscut, prevăzându-se încă de atunci ca Mărășeștii, locul glorioaselor lupte din vara anului 1917, să fie localitatea de desemnare a eroului (ostașului) necunoscut. General de brigada , Sef al Marelui Stat Major, 08.05.1923-01.10.1923
Alexandru Gorsky () [Corola-website/Science/304988_a_306317]
-
și Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea Palatului Artelor din Parcul Carol, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expozițiile și patrimoniul viitorului muzeu militar. În anul 1923, în fața Palatului Artelor (Muzeul Militar) a fost amplasat Mormântul Ostașului Necunoscut, ce avea să devină locul național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de români care s-au jertfit pentru întregirea Neamului. Monumentul a fost inaugurat la 17 mai 1923, în prezența familiei regale, a membrilor
Palatul Artelor () [Corola-website/Science/319501_a_320830]
-
le plătească suma colosală de 200 000 de mărci, să le întrețină timp de un an flota, să le pună la dispoziție zece mii de oșteni pentru campania în Orient și să formeze, pe cheltuiala proprie, o garnizoană de 500 de ostași, în unul dintre orașele Palestinei. Luciul aurului a eclipsat strălucirea crucii: în primăvara anului 1203, flota catolică, în loc să pornească, de la debarcaderele orașului distrus Zadar, spre colinele Tărâmului Făgăduinței, și-a schimbat direcția spre țărmurile Bosforului. La 9 iulie, escadra occidentală
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]