1,607 matches
-
confunde cu preocupările concrete de zi cu zi, încât omul să se plaseze în ceea ce Lyotard numește sublim: "Cei care doresc sublimul țintesc spre o formă postmodernă de viață socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După un ocol atât de specios, chiar și Rorty se apropie de sănătosul organicism eminescian și de lumea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
viața cu nevasta, pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în aceast] vreme trec]toare; c]ci această îți este partea în viat], în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. Tot ce g]sește mâna ta s] fac], f] cu toat] puterea ta! C]ci în locuința morților în care mergi nu este nici lucrare, nici chibzuial], nici științ], nici înțelepciune.” (Eccl. 9.7-10) Etică lui Qoheleth sugereaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neștiinta... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire deși tăinuirea era a altora în pofida unui adevăr care pentru autor se află la lumina zilei ușor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice să-i întrebe pe ceangăii înșiși ce sunt. Autorul, el însuși ceangău.... scrie pentru a apăra un drept ce se află deasupra oricăror interese politice : dreptul moral de a-ți cunoaste și asuma propria indentitate. Nu ține Dumitru
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ale pozițiilor astrelor, numite ale lui Ulugh, apreciate secole după aceea (aceste tabele, întocmite pentru meridianul din Samarkand, dau pozițiile Soarelui și planetelor, evaluează precesia echinoxului după schimbarea polului și dă înclinația eclipticii pe ecuator). Pentru ce s-ar fi ostenit atât și ar fi făcut o astfel de risipă, dacă nu pentru interesul propriu? Astrele l-au răsplătit din plin. Ele l-au prevenit pe Ulugh că Abdallatif, fiul său cel mare, îl va detrona. Imediat tatăl, uitând că fatalitatea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
tot locul, cântărindu-l. Simțea o plăcere atât de mare, văzându-și pământul, încât îi venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineții. Nu se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș în palme.” În opera lui Zola, privirea are rolul de a judeca și de a condamna: de ziua Tuturor Sfinților, abatele Godard din parohia
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
raiului, iar fiecare faptă rea a noastră este un pas pe care-l facem pe calea iadului. Dar noi nu știm deloc care va fi ultimul nostru pas, pentru că noi nu știm clipa morții noastre. De aceea trebuie să ne ostenim a avea pași numai spre rai, adică să facem necontenit numai fapte bune, pentru ca nu cumva cel din urmă pas al nostru să fie pe drumul iadului, pe drumul pierzării. Toți cei de față au dat dreptate omului înțelept și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
neștiința... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire deși tăinuirea era a altora în pofida unui adevăr care pentru autor se află la lumina zilei ușor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice să-i întrebe pe ceangăii înșiși ce sunt. Autorul, el însuși ceangău.... scrie pentru a apăra un drept ce se află deasupra oricăror interese politice : dreptul moral de a-ți cunoaște și asumă propria indentitate. Nu ține Dumitru
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
umană, puteri utilizate mai mult în scopuri distructive: „Cu adevărat omul a ajuns să pună stăpânire pe o putere mare și înfricoșată: pe puterea de a spori suferința în lume și de a semăna moartea(...) Par’că mintea omenească se ostenește mai mult spre rău decât spre bine. Iată ce poate face omul cu puterile lui proprii.” La începutul anului 1940, patriarhul Nicodim Munteanu, conștient de gravitatea momentului și de previzibilele implicații pentru România, elabora o distincție între „războiul de cotropire
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
-ți înveninând cu lacrimile lor de ură... de poți în tine-ncredere să ai, în timp ce prietenii de altădată, neîndurători te-au părăsit demult, dar i-ai iertat, pentru ceea ce-au ajuns și sunt... de poți s-aștepți, făr' s-ostenești în delăsare și nici de minciună-ntinat, să nu dai frâu liber, mâniei tale... de poți s-arăți, ceea ce ești, nici un tu prea bun sau prea deștept, iar de visezi, din vis-stăpân legitim, tu nu-ți faci adept... de viața-ntreagă
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cu orice preț în practică este desființarea examenelor de admitere la liceu. Elevilor nu li se vor mai testa cunoștințele de către o aceeași comisie de examinare. Vor veni toți gata examinați, de la școlile unde ei și profesorii se vor fi ostenit. Media mai mare, obținută oriunde, va fi singura care va conta. Fiindcă un examen de departajare a concurenților nu va mai exista. Să presupunem că în toate școlile din România se predă și se învață bine, se dau note în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Nu poate tăgădui acum; l-a auzit toată cetatea, nu numai eu”. Mărturia, dar, este departe de a-l incrimina pe Oedip care, totuși, nici vorbă să încerce a-și proba nevinovăția - la confruntarea cu martorul, el nici măcar nu se ostenește să pună întrebarea izbăvitoare dacă au fost mai mulți tîlhari. Varianta inocenței nu-i explorată și nu intră în calculele nimănui. Despre crimă nu se aduc probe, decît doar acea mărturie nicidecum acuzatoare. Dar cititorii, și Oedip însuși, nu-și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la drum într-o mare aventură. Tinerele mirese, aflate la vârsta primei comuniuni sau a confirmării, țintesc cu ochi deschiși un punct îndepărtat, la care nu vor mai ajunge niciodată. Altele, întinse grațios pe divan, par că au abandonat totul, ostenite înainte de vreme. Cei foarte mici se pierd în satenuri imaculate, legați cu funde ce-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din nou examenul de admitere și, când m-am prezentat la secretariatul facultății să mă înscriu la cursuri, secretara mi-a spus că eram îndreptățit să mă înscriu pe baza examenului din anul trecut și că, prin urmare, m-am ostenit de pomană trecând examenul a doua oară. "Dacă știam" am zis "dar n-am știut și nici măcar nu pot trage un folos oarecare din cele întâmplate". Morala dictonului latin Repetitio est mater studiorum nu este aplicabilă în cazul de față
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de un apel telefonic. La capătul firului persoana nu spunea nimic, mulțumindu-se să audă de două-trei ori vocea mea răspunzând: "Alo, alo", semn că mă aflam în cameră și nu la o reuniune conspirativă undeva în oraș. Cine se ostenea să facă asemenea verificări la o oră atât de înaintată? Cine dacă nu un agent KGB de serviciu însărcinat cu supravegherea turiștilor străini... * * * A doua experiență "taximetrică" mă conduce în America de Sud, cu ocazia unei călătorii din Buenos Aires la Santiago de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
avea un gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea fructul. Slujnica spuse numele unei livezi, iar Democrit îi ceru să-l ducă neîntîrziat acolo, ca să observe și să examineze locul spre a descoperi cauza acelei dulceți. „Nu vă osteniți”, zise slujnica, „fiindcă, fără să mă gîndesc, am pus smochinele cu pricina într-un vas în care fusese miere”. „Mă superi cînd îmi spui asta”, răspunse Democrit, „eu vreau să-mi urmez ideea și voi cerceta cauza ca și cînd
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Eu credeam a fost răspunsul de o simplitate dezarmantă al lui Eminescu și cu aceasta dialogul a intrat în neant. Aceeași simplitate ca ploaia de stele din bisericuța familiei, dovadă că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește 80, iar timpul nu ostenește; zăbava asupră-i e în zadar. Când se pune în cumpănă credința lui Eminescu, impresia generală este că doar educația din școlile comu niste a deformat percepția relației poetului cu Divinitatea, că, în fapt, ea a fost excepțională în sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu înțelege să facă servicii ca nu i se pot întoarce. Sufletist și încă romantic, Cusin, grav bolnav, a venit tocmai din Capitală să conducă pe ultimul drum un poet ce-l prețuia, în vreme ce confrații lui ieșeni nu s-au ostenit să urce până la capela prin care, în cele din urmă, vom trece cu toții, fiindcă, așa cum spunea Democrit, "Oamenii, în timp ce fug de moarte, aleargă după ea." Sună telefonul: "acum zece minute a murit Cezar Ivănescu". Ultimul director al Editurii "Junimea". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cugetările trogloditului profesor de religie. Mai întâi, portretul-cadru: Eminescu nu-i decât "un aventurier care nicicând n-a făcut un studiu serios și sistematic, care, corupt și stricat în suflet și-n inimă încă din tinerețe, era deja blazat și ostenit de lume, și pentru aceea, lipsit de orice idealism, care, gol de alte simțiri nobile, nu numai a căutat, ci și a practicat erotismul animalic, până când, lovit de săgețile lui chiar în obositul creer, mintea i s-a dus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-o poveste, dincolo de moarte. S-au dus pe rând și n-au să vie iar Și lacrimi cad ca picurii de ceară. O teamă rece mă așteaptă-n prag. Întind
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fie privită, analizată, izolat, pentru că a existat o influență reciprocă enormă între grupele etnice din Bucovina. Această concluzie nu m-a transformat în situația de a studia problemele altor grupe etnice, pentru că îmi lipsea literatura de specialitate. Deci m-am ostenit, în continuare, să întocmesc un fel de catalog (indice), care, cu timpul, a devenit bibliografie" (subl. E. B.). Și, încă ceva interesant: Erich Beck n-a urmat nici una din specializările universitare cu profil umanist. Dimpotrivă. S-a orientat spre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
casele Încep să se rărească printre grădini de zarzavat tot mai vaste și terenuri virane, continuate la capătul tramvaiului de fâșia de pârloagă dintre Fabrica de Cablu și Gara Cățelu. Strădania de a alterna pedalatul cu statul În șea mă ostenise poate mai tare decât dacă aș fi mers pe jos. Abia peste două veri aveau să-mi crească picioarele pe măsura bicicletei, dar oricum acela era drumul cel mai lung pe care Îl făcusem vreodată. Lăsasem orașul În urmă. Socoteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o cum să instrumenteze această prestidigitație sinistră și incredibilă, pe care Motănica a clocit-o vreme de câteva luni așteptând să se mai liniștească spiritele după moartea mămicii mele, iar de-acum nici n-ar mai fi trebuit să se ostenească să le trimită pe Năsoasa sau Tarantoaca la Mortu’ Fript, că la caz de ceva s-ar fi dus ele și singure. Avea el dreptate văru’ Laur că noi nu suntem neam de ciobani și tubari. Astea sunt neamurile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
desigur de pasajele alea pe care le va tăia. Ele vor da de lucru mâinilor lui mici și grăsuțe, lângă care văd o carte. A citit pesemne din ea cât l-am așteptat pe hol. Are privirea ostenită, da, a ostenit citind și s-a gândit să ia o pauză primindu-mă la el. Manuscrisul meu e pe marginea dinspre mine a biroului, pare pus special acolo ca să-l iau, să-l scap de el pe dom’ director, dar asta În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nostru, păi cum naiba, păi chiar așa, păi să-l operăm pe moșu’ fără să simtă, păi asta mi-ai mai spus-o de cincizeci și șase de ori până acuma, păi n-are a face. Gâfâia și nu mai ostenea punând la cale averea maistrului Victor Gomoiu și a Cooperativei, chiar așa, să-l jefuiești și unde să dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era o casă de bani acolo. Da, o văzusem sub afișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]