12,062 matches
-
lucruri necăzute și necuviincioase, nicidecum nu s-au supus [...] nicidecum cu firea nu s-au alunecat, ci la cele ce vremea cea viitoare vrea aduce, cu grijă și pururia gândia”. Așadar, incertitudini în privința tăriei și planurilor „moscalului”, teama de ripostă otomană, grijă pentru țara sa și propria-i persoană, preocuparea de a evita urmările dezastruoase ale unui eșec, sunt considerentele care domină raționamentele lui Brâncoveanu și-l îndeamnă la o prudență referitor la care Engel spunea că dacă domnitorul a păcătuit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
concluziile lui Ștefan Ionescu și Panait I. Panait: domnitorul n-avea la granițe trupe aliate, ci, dimpotrivă, era înconjurat pe tot flancul dunărean de puternice concentrări inamice, adică otomane; cel mai inofensiv gest de trădare ar fi însemnat atragerea oștilor otomane și tătare; i s-a poruncit să meargă spre Tighina; a pornit pentru a ajunge la conacul său de la Gherghița și, în schimbul unor mari sume de bani, a smuls porunca de a se opri acolo; s-a mutat apoi lângă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care o negociase încă din ianuarie 1711); intră în rol de mediator, pentru ca, după Stănilești, să pedepsească pe cei compromiși cu rușii; atacul Brăilei, deci fărâmițarea oastei ruse, îi arătase că aceasta din urmă nu va putea rezista oastei otomane; în 1711, pentru Brâncoveanu „momentul dezlănțuirii propriilor puteri nu sosise și nu avea să sosească niciodată”. După opinia noastră, momentul 1711 a fost pentru Constantin Brâncoveanu un intermezzo nefast fără voia sa și împotriva simțămintelor sale. El va returna țarului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1711 a fost pentru Constantin Brâncoveanu un intermezzo nefast fără voia sa și împotriva simțămintelor sale. El va returna țarului banii trimiși, pentru aprovizionarea pe care domnitorul i-o destinase și pe care a făcut-o „cale întoarsă” spre lagărul otoman aflat în „coastă”. Dar, la 23 ianuarie 1712, stolnicul Constantin Cantacuzino îi scria cancelarului Golovkin că, dacă însă cineva ne socotește infideli, Dumnezeu care știe tot, să ne judece. Și stolnicul adăuga o știre care confirmă părerea că, pentru Constantin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
analiză despovărată de preconcepții, a condus-o pe istoricul sovietic L. E. Semenova, căruia i se alătura recenzentul ei bulgar, istoricul S. Dimitrov, la o încheiere în consonanță cu realitatea: Constantin Brâncoveanu a aspirat sincer la eliberarea Munteniei de sub suzeranitatea otomană, de unde și acțiunea lui de a dobândi sprijinul Rusiei și a i se alia; fără să existe un tratat formal încheiat cu Petru I, domnitorul a avut intenția să se atașeze armatei ruse; dar, după declararea războiului, el a rămas
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fanariote (recte regimului fanariot - mai mult o stare de spirit pentru Andrei Pippidi), de vreme ce domniile fanariote pe tronul Principatelor au precedat anul 1711. Veniamin Ciobanu, unul din cei mai recenți exegeți ai epocii, observă că, „deși învingătoare în 1711, Poarta Otomană a devenit pe deplin conștientă de pericolul pe care îl reprezentau pentru dominația ei în Principatele Române tendințele expansioniste ale puternicilor săi vecini. Pericolul era cu atât mai mare, cu cât tendințele se conjugau, așa după cum s-a văzut, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și infiltrările țariste în Polonia, a cărei integritate teritorială fusese garantată de Rusia și Turcia, construcția de ruși a unei fortărețe în Noua Serbie, violarea teritoriului Cabarda, subsidiile trimise Muntenegrului, asistența acordată prințului Georgiei, relațiile insidioase cu ortodocși din Imperiul Otoman etc. Limitându-ne la obiectul studiului nostru, vom sublinia de îndată că între acele cauze și împrejurări ale declanșării ostilităților militare, un anume loc îl ocupa Principatele Române, și anume: violarea, de către ruși a frontierei la Balta, „provocările” Petersburgului în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de îndată că între acele cauze și împrejurări ale declanșării ostilităților militare, un anume loc îl ocupa Principatele Române, și anume: violarea, de către ruși a frontierei la Balta, „provocările” Petersburgului în cele două Principate, incitarea românilor la dezerțiuni din Imperiul Otoman etc. La toate cele amintite se mai adaugă și o serie de incidente de importanță secundară, dar care, în momente de tensiune, căpătau amplitudini nebănuite. De pildă, rezidentul Ecaterinei a II-a la Varșovia, Repnin, l-a arestat prin ordin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
răspuns că va referi Curții sale; ceea ce a iritat pe otomani - observa Hammer, a fost replica Petersburgului precum că fugarii moldoveni ar putea foarte bine să se numere printre acei care, nu numai în Moldova, dar în toate „punctele” Imperiului Otoman, aspirau să se sustragă vexațiunilor și persecuțiilor prinților sau guvernatorilor lor. Un an mai târziu, un ofițer rus acuzat de spionaj a fost spânzurat la Iași. Obreskov s-a plâns că execuția s-a produs fără ca el să fi fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fericirii că [rușii - n. n.] vor pătrunde pas cu pas în Țara Românească și Moldova... și, după ce vor lichida necazurile aduse de leși și de tătari, se vor apuca să atace și să provoace pagube în ținuturile bine păzite [ale Imperiului Otoman - n. n.]. El a mai spus că aceasta face parte din marele testament al lui Petru cel Mare, lăsat rușilor, și că, în orice caz, ei vor depune eforturi în vederea atingerii acestui scop”. Lăsând la o parte așa-zisul testament al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și că, în orice caz, ei vor depune eforturi în vederea atingerii acestui scop”. Lăsând la o parte așa-zisul testament al lui Petru I, previziunile interesate și deliberate ale lui Potocki au început treptat să prindă viață însoțite de riposta otomană care s-a abătut, mai întâi, asupra Principatelor și nu a inamicului. Planul de război țarist pornea de la ideea că otomanii se vor strădui să se unească cu confederații polonezi pentru a lovi Rusia din Polonia; în consecință, armata I-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se apropia, ocuparea Principatelor de către una din părți echivala cu un avantaj hotărâtor. Cum bine a fost spus, „dacă turcii ar fi fost tot atât de prompți în a face război ca în a-l declara”, soarta campaniei era alta; dar trupele otomane nu știau să se folosească de armele de foc cu care erau dotate; ele nu aveau nici baghetă de fier, nici cartușe, din care cauză încărcarea se făcea lent și prost; ele nu „țineau rând nici fir”; ele nu posedau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Puterea suzerană a provocat furia acesteia din urmă. Represiunile au fost crunte, luând forme fără precedent. Lui Grigore Callimachi, domnitorul Moldovei, și dragomanului Nicolae Draco li s-au tăiat capetele pentru trădare: o pretinsă deturnare a fondurilor destinate aprovizionării armatei otomane și, respectiv, cel de al doilea, pentru trădare și conivențe secrete cu cel dintâi. În septembrie 1769, Abaza pașa și domnitorul Munteniei au primit misiunea să extermine toate raialele care întrețineau legături cu rușii. Principatele au fost aruncate pradă jafului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
simplu aruncați în brațele rușilor. Și, totuși, n-a lipsit o partidă boierească filoturcă, națională cum a numit-o Pompiliu Eliade, din motive care vor rezulta din examinarea obiectivelor politice țariste și a relațiilor româno-ruso-turce. Speranța românilor în abolirea dominației otomane, ca urmare a unui război fericit al Rusiei, nu se stinsese după campaniile militare din 1737-1739, ceea ce explică audiența pe care o aflau emisarii ruși în Principate. Cazul lt.-col. rus Carazin, trimis aici în ajunul războiului declarat în 1768
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarina promitea reconstituirea popoarelor în vechile lor patrii, „slobode și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a osârdiei voastre către slujba noastră [...] vom măsura a noastră către voi milă, bunăvoință, apărare și ocrotire, cu care aceste ș-acum socotindu-vă, de pre o parte, de adevărații ei [ai bisericii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au adoptat, din motive diferite, o conduită filootomană. Cei dintâi își vedeau amenințate privilegiile unui regim pe care-l întruchipau, ceilalți - neîncrezători într-o eliberare fără o servitute cu limite imprevizibile. Fapt este că majoritatea românilor spera în abolirea suzeranității otomane și într-un viitor mai bun, „creștinește” ocrotit. Domnitorul Munteniei, Grigore al III-lea Ghica, a fost cel care, la îndemnul francezilor, a contribuit mult la declanșarea războiului prin rapoarte false către Poartă, a îngăduit cu o complicitate binevoitoare acțiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atins numărul de 12.000 de voluntari trimiși în armata rusă. Se cunoaște rolul pe care l-au jucat detașamentele de voluntari în cucerirea Bucureștilor, rolul lor și al regimentului de „husari valahi” în război. Dorința de înlăturare a dominației otomane înăsprită prin regimul fanariot și speranța în Rusia erau sentimente încercate de majoritatea populației, care nu avea posibilitatea să se scuture prin forțe proprii de un jug secular și încă puternic. Odată eliberarea de sub otomani ajunsă în faza de realizare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și doar de nouă clerici și 25 de boieri. Memoriile, cererile scrise și orale ale celor două deputății sunt neclare pentru cel ce-și propune o definire juridică precisă a termenilor. Ambele delegații au cerut răspicat abolirea totală a suzeranității otomane. Au folosit cuvintele de supușenie, supunere, credință către țarină, jurământ, care nu contravin însă formulelor uzitate între vasal și suzeran și, deci, nu li se poate atașa semnificația supușeniei (cetățeniei) de stat în sens modern. Moldovenii au invocat „acoperămîntul vostru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Occidentul continentului, Friedrich al II-lea nota: „dar tot ceea ce se întîmpla în această parte a Europei ne interesa mai puțin decât ceea ce se trata în Orient și în partea septentrională”. Într-adevăr, în joc erau destinele politice ale Imperiului Otoman și Poloniei. Or, Principatele Române, aflate sub suzeranitatea Porții, situate între Polonia și Imperiul Otoman, devenite principalul teatru al operațiunilor militare, concentrau și bună parte din „operațiile” diplomatice. Era neîndoielnic că viitorul Moldovei și Munteniei nu atârna numai de Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Europei ne interesa mai puțin decât ceea ce se trata în Orient și în partea septentrională”. Într-adevăr, în joc erau destinele politice ale Imperiului Otoman și Poloniei. Or, Principatele Române, aflate sub suzeranitatea Porții, situate între Polonia și Imperiul Otoman, devenite principalul teatru al operațiunilor militare, concentrau și bună parte din „operațiile” diplomatice. Era neîndoielnic că viitorul Moldovei și Munteniei nu atârna numai de Rusia și Poartă, ci și de atitudinea celorlalte mari puteri, grijulii să conserve echilibrul de forțe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de așteptare, întrucât Moldova fusese cucerită fără participarea polonezilor. Ideea trocului româno-polonez a avut, la începutul războiului, o circulație destul de largă. Contele italian Tomatis, aflat în serviciul regelui Poloniei, a sosit la Paris răspândind zvonul că rușii negociau împărțirea Imperiului Otoman pe următoarea bază: Rusia să dobândească Azovul, Taganrogul și libera navigație pe Marea Neagră, iar Polonia să ia Moldova și Muntenia; cum Austria și Prusia se vor opune cedării Principatelor, cea dintâi să anexeze Oltenia și cea de a doua episcopatul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Azovul, Taganrogul și libera navigație pe Marea Neagră, iar Polonia să ia Moldova și Muntenia; cum Austria și Prusia se vor opune cedării Principatelor, cea dintâi să anexeze Oltenia și cea de a doua episcopatul Worms. Una din variantele împărțirii Imperiului Otoman avansată Austriei de Panin prin intermediul contelui Massin, fost contraamiral al flotei rusești, aflat în Florența, prevedea că Austria să ia Serbia, Boemia și Herțegovina, Rusia să păstreze cuceririle de la Marea Neagră, tătarii să devină independenți, Prusia să fie compensată pe seama Poloniei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vecinătate vor înceta pentru Curtea de la Viena și Poarta va fi pedepsită pentru a fi aprins războiul”. Introducerea Principatelor în jocul de compensații teritoriale nu avea nimic surprinzător în ea, de vreme ce raporturile internaționale erau dominate de concepții tipic feudale. Imperiul Otoman și Polonia, două mari puteri, devenite ca atare și printr-o îndelungată politică de cuceriri, au ajuns ele însele obiect de împărțire, încât Principatele Române, state vasale, folosite ca monedă de schimb, nu puteau face excepție. Important este însă că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cum bine a fost spus, „convenea întru totul proiectelor țarinei și suntem de părere că ea avut o pondere considerabilă, dacă nu hotărâtoare, în decizia ei de a accepta împărțirea Poloniei”; procedând astfel, țarina atingea mai multe obiective: slăbirea Imperiului Otoman, crea premisele viitoarei anexări a Principatelor în condițiile dezagregării Poloniei, arăta că respecta obligația față de polonezi de a le garanta integritatea teritorială (dar cu o configurație în viziune rusă, am preciza noi) și convingea Austria că nu dorea să intre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dincolo de intențiile nemărturisite ale Petersburgului, rămânea faptul individualizării locului Principatelor Române în temeiul unității lor etnice și statutului juridico-politic comun. Puterile nu erau însă pregătite să accepte independența - această revoluție în concepție, după spusele lui Iosif al II-lea. Rezistența otomană, epuizarea forțelor ruse, obstrucțiile și presiunile marilor puteri au constrâns Petersburgul să alunece pe panta retrocedării Principatelor către Poartă. La 8 februarie 1771, von Solms scria din capitala Rusiei lui Friedrich al II-lea că rușii socoteau că „sechestrarea” Moldovei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]