2,327 matches
-
Aliații aveau 40 de avioane, în special din Flotila nr. 3, RNAS de la Imbros, care își înlocuise avioanele Voisin cu care pornise, cu aparate Farman și Nieuport Xs. Fusese înființată și o escadrilă franceză, "Escadrille MF98T", la Tenedos. Împotriva acestora, otomanii aveau 20 de aparate de zbor, dintre care opt erau staționate la Çanakkale. De-a lungul ofensivei, avioanele Aliaților au efectuat zboruri de recunoaștere, au dat repere pentru tirul artileriei navale și au efectuat bombardamente de la joasă altitudine asupra rezervelor
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
6 august și s-a confruntat cu o opoziție redusă; dar comandantul britanic, general-locotenent Frederick Stopford, își limitase obiectivele inițiale și nu a reușit să-și promoveze cererile de înaintare, cucerind doar plaja și puțin mai mult teren în jurul ei. Otomanii au reușit să ocupe dealurile Anafarta, împiedicându-i pe britanici să pătrundă spre interior, ceea ce a redus frontul din Suvla la lupte de tranșee. Ofensiva a fost precedată în seara de 6 august de diversiuni la Helles și Anzac. La
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
otomane. Atacul s-a desfășurat în ciuda întârzierii, și s-a sfârșit cu un eșec plătit greu, după ce barajul inițial de artilerie s-a oprit cu șapte minute mai devreme, lăsând trupele de asalt să atace pe un front îngust apărătorii otomani alertați. Nu a mai avut loc niciun atac asupra Dealului 971 după ce Brigada 4 Infanterie Australiană și o brigadă indiană s-au rătăcit pe timpul nopții. Tentativele de a relua atacul au fost respinse ușor de apărătorii otomani, cu pierderi grele
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
ordonanțe otomane i se permitea regulat să agațe rufele spălate ale soldaților de sârma ghimpată, fără a se trage în el, și că exista un „trafic constant” de cadouri între cele două tabere peste zona neutră: curmale și dulciuri dinspre otomani la schimb cu cutii de carne de vită și țigări dinspre Aliati. Condițiile de trai din Gallipoli s-au înrăutățit pentru soldații de ambele părți, iar căldura verii și slabele facilități sanitare au avut ca rezultat o explozie a populației
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
umflat și au început să miroasă rău. Precarele baze ale Aliaților erau prost amplasate, ceea ce a dus la probleme de aprovizionare și de adăpost. O epidemie de dizenterie s-a răspândit prin tranșeele Aliaților de la Anzac și Helles, în timp ce și otomanii au suferit, la rândul lor, de boli soldate cu multe morți. În urma eșecului ofensivelor din august, campania Gallipoli s-a îndepărtat de obiectiv. Succesele otomane începeau să afecteze opinia publică din Regatul Unit, veștile ce discreditau prestația lui Hamilton ajungând
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Anzac au deschis focul. La Nek a fost detonată o mină care a ucis 70 de soldați otomani. Forța Aliaților a fost îmbarcată, australienii nepierzând niciun om în ultima noapte, dar mari cantități de provizii au fost lăsate în mâinile otomanilor. Helles a mai fost păstrat o vreme, dar hotărârea de evacuare a garnizoanei a fost luată la 28 decembrie. Spre deosebire de evacuarea de la Golful Anzac, otomanii se așteptau, și căutau semne de retragere. După ce s-a folosit de răstimp pentru a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
niciun om în ultima noapte, dar mari cantități de provizii au fost lăsate în mâinile otomanilor. Helles a mai fost păstrat o vreme, dar hotărârea de evacuare a garnizoanei a fost luată la 28 decembrie. Spre deosebire de evacuarea de la Golful Anzac, otomanii se așteptau, și căutau semne de retragere. După ce s-a folosit de răstimp pentru a aduce întăriri și provizii, Liman von Sanders a pregătit un atac asupra britanicilor la pintenul „Gully” la 7 ianuarie 1916 cu infanterie și artilerie; atacul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cantități de provizii (inclusiv 15 piese de artilerie britanice British și șase franceze care au fost distruse), care de tun și muniții au fost lăsate în urmă; sute de cai au fost sacrificați, tot pentru a evita folosirea lor de către otomani. Un singur marinar a fost ucis de resturile unei magazii de muniții care a explodat prematur, și s-au pierdut câteva ambarcațiuni ușoare. Puțin după zorii zilei, forțele otomane au recucerit Helles. În ultimele zile ale campaniei, apărarea aeriană otomană
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de obiectivele lor reale”, în timp ce Haythornthwaite vorbește despre un „dezastru pentru Aliați”. Campania a produs „pagube enorme resurselor naționale ... [otomane]”, și în acea fază a războiului Aliații erau într-o poziție mult mai bună de a-și înlocui pierderile decât otomanii, dar în cele din urmă tentativă Aliaților de a-și asigura trecerea prin Dardanele s-a dovedit sortită eșecului. Deși a deviat forțe otomane din alte zone de conflict din Orientul Mijlociu, campania a consumat și resurse pe care Aliații le-
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
războiul poate fi încheiat prin atacarea „punctului slab ascuns” al Germaniei, și anume aliatii săi din est. Operațiunile submarine britanice și franceze din Marea Marmara au reprezentat unica zonă importantă de succes a Campaniei Gallipoli, care i-a obligat pe otomani să renunțe la ruta maritimă pentru transporturi. Între aprilie și decembrie 1915, un total de nouă submarine britanice și patru franceze efectuaseră 15 patrulări, scufundaseră un cuirasat, un distrugător, cinci canoniere, 11 transportoare de trupe, 44 de nave de aprovizionare
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
eșecului din Dardanele, fenomen ce a culminat prin faptul că s-a trecut peste opinia lui Kitchener privind susținerea francezilor la Salonic la începutul lui decembrie 1915, când influența lui asupra Cabinetului era la un minim. Campania le-a dat otomanilor încredere că sunt capabili să-i învingă pe Aliați. În Mesopotamia, turcii au înconjurat o expediție britanică la Kut Al Amara, obligând-o să se predea în aprilie 1916. Forțele otomane din Palestina de sud au fost pregătite de a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
10.700 de paturi și trei vase-spital. Guvernul francez a contestat aceste plângeri prin Crucea Roșie, iar răspunsul britanicilor a fost că, chiar dacă s-ar fi întâmplat așa, a fost cu totul accidental. Rusia, la rândul ei, a susținut că otomanii atacaseră două din vasele lor-spital, "Portugal" și "Vperiod", dar guvernul otoman a răspuns că vasele fuseseră victime ale minelor. Nu s-au folosit arme chimice în Gallipoli, deși Aliații au discutat utilizarea lor de-a lungul campaniei și au transportat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au fost cumpărate de către solii regelui în Italia, Grecia și Asia Mică, fiind strânse peste 5000 de bucăți, în valoare de circa 33000 ducați de aur. După moartea monarhului, biblioteca a fost risipită, o parte fiind dusă la Istanbul de către otomani. După câteva sute de ani, unele documente au fost restituite de către turci, în secolul XIX, Budapestei.
Bibliotheca Corviniana () [Corola-website/Science/311074_a_312403]
-
păstrează în integritatea să caracteristicile generale estetice ale artei islamice, iar materiale originale sunt conservate. Casbah are încă cetatea să, palate, moschei, mausolee și hammamuri care poartă mărturie a identității site-ului. Arhitectură militară a Casbah pare a fi activitatea otomanilor în timpul perioadei de dominație, dar arhitectură civilă păstrează autenticitatea orașelor din Maghreb. Cu toate acestea, Casbah apare că un loc schimbător, de fapt, în timpul colonizării unele clădiri au fost demolate pentru a construi case în stil european, în principal, pe
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
pentru familii, pot fi 4 familii care ocupă aceeași casă, sau este de asemenea spațiul tradițional pentru primirea oaspeților. Pereții sunt din zidărie, realizați din cărămizi și mortar de văr. Podelele sunt realizate din bușteni folosind o tehnică introdusă de către otomani iar subsolul este constuit folosind o tehnică baril seif. Acoperișul este plat, având o grosime de până la 70 cm. Sistemul de canalizare este unul foarte bine pus la punct construit în perioada otomană. Casele din Casbah sunt de mai multe
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
caracteristice. Prima dintre ele era una de creșteri teritoriale și cuceriri constante, de la cucerirea Constantinopolelui din 1453 până la moartea lui Soliman Magnificul din 1566. Aceasta a fost o perioadă de realizări nemaipomenite pentru Imperiul Otoman. După cucerirea capitalei Imperiului Bizantin, otomanii au pus capăt puterii Serbiei prin bătălia de la Kosovopolie, victorie care a deschis poarta expansiunii către inima Europei. Sultanul Selim I (1512-1520) a extins frontierele estice ale imperiului după ce a învins Persia Safavidă în Bătălia de la Chaldiran și a pus
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
( 13 iunie - 13 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus. , din 1878, a
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
(turcă otomană, persana: مراد ثالث "Murăd-i sălis", turcă:"III.Murat") (n. 4 iulie 1546 − d. 15 ianuarie 1595) a fost sultanul Imperiului Otoman din 1574 până la moartea sa. Sub domnia sa otomanii au suferit o gravă înfrângere din partea armatei habsburgice în bătălia de la Sissek în 1593. Este descris de istoricul român Nicolae Bălcescu drept "un duh slab și superstițios, dulce la trăi, iar iute la mânie și adesea atunci și cu cruzime
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
alianță dintre Polonia și Franța, elaborat de către Laski în 1524 și reînnoit în 1527. Anul 1527 și misiunea ce îi este acordată anunță, parcă, viitorul lui ca diplomat, căci până la finalul vieții, a fost implicat în conflictele dintre Habsburgi și otomani privind succesiunea asupra Transilvaniei. Deși în prima parte a ostilităților, se găsește în serviciul lui Ioan Zapolya, datorită comportamentului duplicitar al domnitorului, care nu își achită datoriile financiare către diplomatul său, Laski își schimbă poziția, trecând de partea lui Ferdinand
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
afirmat că Mihai Viteazul a dominat bătălia până la un moment dat, după care a părăsit locul bătăliei, retrăgându-se în munți pentru a primi ajutor de la principele transilvănean Sigismund. Orașele București și Târgoviște ar fi fost lăsate astfel în mâinile otomanilor. O altă idee criticată este cea a unirii celor trei țări române, profesorul afirmând că în Evul Mediu nu exista niciun astfel de proiect, deci unirea nu putea fi „pohta ce-a pohtit” domnitorul. Ideea că Mihai Viteazul a unificat
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
turcă otomană: عبد المجيد اول "‘Abdü’l-Mecīd-i evvel") a fost al XXXI-lea sultan al Imperiului Otoman (1839-1861). A încercat să încheie alianțe cu marile puteri ale Europei occidentale, cum ar fi Marea Britanie, Franța, state care au fost aliate ale otomanilor împotriva Imperiului Țarist în Războiul Crimeii. În cadrul Tratatului de la Paris, Imperiul Otoman a fost inclus în familia națiunilor europene. Dar marile realizări ale lui sunt reformele (numite "Tanzimat") cu caracter liberal pe care le-a promovat (reforme inițiate de tatăl
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
a călătorit prin tot imperiul spre a vedea modul de aplicare a reformelor "Tanzimat"-ului. În anul 1839, când a ajuns la tron, situația Imperiului Otoman era destul de problematică. Egiptul se răzvrătise împotriva autorității Porții și i-a învins pe otomani la Nizip. Imperiul Otoman reușește să evite dezastrul total doar prin intervenția marilor puteri aliate, Anglia și Franța, care îi vor ajuta în continuare pe otomani și în cadrul Războiului Crimeei. Aceasta din urmă va avea drept efect scăderea influenței țariste
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
era destul de problematică. Egiptul se răzvrătise împotriva autorității Porții și i-a învins pe otomani la Nizip. Imperiul Otoman reușește să evite dezastrul total doar prin intervenția marilor puteri aliate, Anglia și Franța, care îi vor ajuta în continuare pe otomani și în cadrul Războiului Crimeei. Aceasta din urmă va avea drept efect scăderea influenței țariste în sud-estul Europei. Cele mai importante reforme promovate de Abdul-Medjid: Abdul-Medjid moare la numai 39 de ani din cauza tuberculozei, boală de care suferise și tatăl său
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
contrazic, presupunând că s-a plătit o răscumpărare de către mama sa, de către camarazi, de către regele polonez însuși. Cea mai credibilă variantă ar fi aceea că Hmelnițki a fost eliberat după ce Krzysztof Zbaraski, ambasador al Rzeczpospolitei în Imperiul Otoman, a plătit otomanilor în 1622 o răscumpărare de treizeci de mii de taleri pentru toți prizonierii capturați la 11:29 Țuțora. După reîntoarcerea la Subotiv, Hmelnițki a preluat conducerea moșiei tatălui său și a devenit cazac înregistrat în regimentul din Cihirin, unde avea
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
și din afară, ale Ungariei și Transilvaniei; a pus ca orașele haiducilor să fie bastioane ale unui mare teritoriu împotriva turcilor."” 1606. Încheie cu Rudolf al II-lea tratatul de pace de la Viena. Mediază pacea de la Zsitvatorok, între habsburgi și otomani. Încetează din viață, probabil otrăvit, la Kosiče, la 29 decembrie 1606. „... sus-numitul Bocskay, știind că va fi otrăvit de unul din oamenii săi apropiați și nu va scăpa, rugase ca din această pricină să se dea o poruncă ilustră pentru ca
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]