2,363 matches
-
doar caii, ci și foarte multe aspecte ale culturii acestora,cum ar fi sportul ecvestru cunoscut sub numele de "" sau "". ul a fost introdus în Anatolia pentru prima dată în anul 1071 de către conducătorul selgiucid Alp Arslan (1063-1072). Considerat de otomani în secolul XVI un joc de război, ciritul a ajuns să fie practicat trei secole mai târziu doar ca mijloc de divertisment în timpul sărbătorilor, festivităților sau chiar în timpul nunților. Ciritul s-a răspândit în Imperiul Otoman începând cu secolul XVI
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
bătălia de la Varna din 1444, Ioan Huniade a ridicat o nouă armată, după care, în anul 1448, a început o nouă campanie împotriva Imperiului Otoman. Planul său s-a bazat pe o revoltă în Balcani și un atac surpriză împotriva otomanilor, și pe distrugerea forțelor principale ale acestora într-o singură bătălie. Huniade a fost foarte confident în șansele sale și a comis unele erori tactice care l-au costat victoria. Conducătorul Albaniei, Skanderbeg și armata sa au încercat să se
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
fost atacați de vasalul otomanilor Đurađ Branković al Serbiei și de Vladislav al II-lea al Valahiei, care l-au împiedicat să ajungă la locul bătăliei. Când Ioan Huniade a ajuns pe câmpia de lângă Kosovo, și-a dat seama că otomanii erau în spatele armatei sale. Atât Huniade cât și sultanul au dat ordin să se ocupe dealurile din zonă, pentru o amplasare cât mai bună în teren. În urma unei lupte intense, creștinii au reușit să cucerească pozițiile dorite și au fortificat
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creștini, iar Huniade a încercat să scape cu viață, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creștini, iar Huniade a încercat să scape cu viață, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reușind să anihileze restul armatei maghiare. În cele trei zile cât a durat bătălia de la Kosovo, ambele tabere au suferit mari pierderi de vieți omenești, însă otomanii au obținut controlul asupra terenului după a doua zi de luptă. Se estimează
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reușind să anihileze restul armatei maghiare. În cele trei zile cât a durat bătălia de la Kosovo, ambele tabere au suferit mari pierderi de vieți omenești, însă otomanii au obținut controlul asupra terenului după a doua zi de luptă. Se estimează că forțele creștine numărau circa 24.000 de oșteni, iar turcii aproximativ 60.000. Pierderile au fost probabil în jur de 10.000 de ambele părți. Această
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
ITRO). În primii ani de existență a organizației, ea era deschisă exclusiv bulgarilor, dar mai târziu acesta a fost deschisă tuturor locuitorilor Turciei Europene, "indiferent de naționalitate sau religie". Majoritatea membrilor săi erau însă . În 1903, ORIM a organizat împotriva otomanilor, răscoală care, după unele realizări de la început, între care proclamarea „”, a fost zdrobită cu multe pierderi de vieți omenești. Răscoala este considerată, împreună cu Republica de la Kruševo, piatră de temelie și precursoare a înființării statului macedonean. În urma celor două Războaie Balcanice
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii o ocupaseră de la otomani, a fost dată României iar independenta țării noastre a fost recunoscută. Rușii, totuși, au ocupat Sudul Basarabiei, care fusese dat României prin acordul care a urmat Războiului Crimeei. Ulterior, în rândul populației a circulat informație despre Imperiul Rus cum ca
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
fost unele dintre capitolele importante ale programului de modernizare al lui Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea cu fonologia turcă, care avea nevoie de un set de simboluri care să permită reprezentarea sus-numitelor sunete.. Alfabetul otoman persano-arab era abjad (sistem în care sunt reprezentate doar consoanele, cititorul trebuind să aprecieze care sunt vocalele potrivite), fiind prea ambiguu pentru limba turcă, deoarece vocalele sunt mult mai importante pentru aceasta decât pentru limba arabă. Unul dintre exemplele cel
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
patriotismul locuitorilor acestor meleaguri a fost dovedit în marea bătălie câștigată de Ștefan cel Mare în 1475 la Podul Înalt, bătălie cunoscută în istorie ca fiind cea mai strălucită victorie din istoria României și cea mai mare victorie europeană împotriva otomanilor până la asediul Vienei. Între secolele XVII - XVIII, mai multe așezări vasluiene au fost prădate și incendiate de invaziile tătare și otomane, unele dintre ele fiind complet distruse cum a fost și cazul actualei reședințe, Vaslui. În secolele care au urmat
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
la nord și pustiul Sinai la sud cuprindea o populație de puțin peste 400.000 de locuitori: circa 300.000 arabi, 80-90.000 evrei, 10-15.000 druzi și cerchezi, 17.000 creștini (nearabi) și 10-20.000 personal administrativ și militar otoman (majoritatea turci). În cadrul acestui amestec de populații existau relații de colaborare și bună vecinătate, dar și animozități cu unele izbucniri violente. Antropologic, unitatea socială și de autoritate arabă era "familia" (în ) care cuprindea între sute și mii de membri - mărimea
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
ca bază „Corespondența McMahon-Hussein" din 14 iulie 1915-30 ianuarie 1916 (în ), dintre Hussein bin Ali, Șeriful din Meca și Sir Henry McMahon, Înaltul comisar britanic în Egipt privind promisiunile arabe de a se răscula de partea britanicilor și contra Imperiului Otoman - răscoală care nu a avut loc - și modul de împărțire a teritoriilor care vor fi cucerite și rezultatul anchetei comisiei britanice Hope-Simpson (1929), abandonând Declarația Balfour, stipulările Ligii Națiunilor din "mandatul" acordat și chiar Foaia Albă a lui Churchill. Documentul
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
doua jumătate a secolului al XVI-lea, cazacii începuseră raiduri împotriva teritoriilor otomane sau ale vasalilor acestora. Deși erau supușii statului polono-lituanian, ei nu puteau fi controlați de puterea centrală. Pe de altă parte, tătarii, care trăiau ca vasali ai otomanilor în zonele de graniță ale Rzeczpospolitei, lansau raiduri de jaf pe teritoriul acesteia din urmă, în special în teritoriile mai slab populate din zona de sud-est. Pirații cazaci lansau raiduri de jaf în porturile comerciale otomane, aflate la o distanță
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
de jaf în porturile comerciale otomane, aflate la o distanță de până la două zile de navigație de la gura de vărsare a Niprului. În 1615, cazacii au reușit să atace zona din suburbiile Constantinopolului. Tratatele semnate în mai multe rânduri între otomani și polono-lituanieni asigurau încetarea acțiunilor agresive ale cazacilor și tătarilor, dar de nici o parte a graniței aceste prevederi nu au fost aplicate. Prin înțelegerile pe care au fost forțați să le semneze de partea poloneză, cazacii au fost de acord
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Țepeș (care a domnit în Țara Românească, în principal în perioada 1456-62) este cunoscut în toată lumea pentru că a executat mii de oameni prin tragere în țeapă. Unul dintre succesorii săi, Constantin Hangerliu, a fost strangulat, împușcat, înjunghiat și decapitat de otomani în 1799. Horea și cu Cloșca au fost trași pe roată de către autoritățile imperiale austriece (care stăpâneau în acel moment Transilvania) în 1785. România ca stat modern s-a format în 1859, după Unirea Principatelor. Codul Penal adoptat în anul
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
palatului, în dorința de a distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special, se reconstruiesc și dezvoltă palatul voievodal (1695), bisericile (1699) și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor domnești). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependințe ale palatului
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
altă familie (Dinastia Balšić) au venit la putere. În 1421, a fost anexată Despotatului Sârbesc, dar după 1445, o altă familie regală din Zeta, familia Crnojević, a condus Muntenegru până în 1499, făcându-l ultima monarhie independența a Balcanică, înainte ca Otomanii să o anexeze sangeacului Shkodër. Pentru un timp scurt, Muntenegru a existat că un sangeac separat, autonom, în anii 1514-1528, o altă versiune spune că a existat sub acest statut în anii 1597-1614. În secolul al XVI-lea, Muntenegrului i
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
anume, eliberarea familiilor și a clanurilor muntenegrene de anumite restricții. Totuși muntenegrenii au refuzat orice fel de conducere Otomană prin rebeliunile și numeroasele proteste, ale căror număr a crescut semnificativ în secolul al XVII-lea, ce au culminat cu înfrângerea Otomanilor în Marele Război Turcesc, la sfârșitul acelui secol. Muntenegru a devenit o teocrație, condusă de Biserică Ortodoxă Sârbă și de Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului. O perioadă înfloritoare, nemaiîntâlnita din timpurile lui Petrovici-Neagoș. Numele conducătorului teocrației era "Vladika al Muntenegrului
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
partidul de guvernământ, Partidul Popular Muntenegrean care erau pentru procesul de modernizare și uniune cu Șerbia și Adevăratul Partid al Poporului, care avea o politică monarhista, contrară celei de guvernământ. În timpul acestei perioade, unele dintre cele mai glorioase victorii asupra Otomanilor a avut loc la Grahovac. Ducele Mirko Petrović, fratele mai mare a lui Knjaz Danilo, conducea o armată de 7,500 de ostași și a învins-o pe cea Otomană, superioară cantitativ, cu 13,000 de soldați la Grahovac pe
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
de facto, de țară independentă. Prima Constituție muntenegreană a fost proclamata în 1855; cunoscută deasmenea sub numele de Codul lui Danilo. În 1910, Muntenegru devenise regat iar apoi, ca rezultat a Războaielor Balcanice din 1912 și 1913 (războaie în care otomanii au pierdut toate cuceririle din Balcani), o frontieră comună cu Șerbia și cu Shkodër (care s-a alăturat, mai tarziu, Albaniei) a fost stabilită. În Primul Război Mondial în 1914, Muntenegru s-a aliat Șerbiei împotriva Puterilor Centrale, suferind o
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
XIII-lea, italienii vizitau centrele culturale bizantine ca la Constantinopol, Thessalonic sau Mistra. Căutau și copiau manuscrisele grecești și predau limba greacă în universitățile din Italia, fiind create primele manuale de limba greacă. În 1453, Constantinopolul a fost cucerit de otomani, iar cărturarii bizantini ca Manuel Chrisoloras , Theodor Gazes sau Constantin Lascaris au fugit de pericol, găsindu-și refugiu în Italia, aducând cu ei operele clasice unde au scris primele manuale de limbă greacă.Scrierile lui Procopius din Cezareea despre campaniile
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
plin apogeu comercial, erau interesate de operele clasice. În Veneția s-au stabilit cărturari bizantini în număr mare. În Germania, interesul umaniștilor pentru Bizanț a început după cucerirea Ungariei și primul asediu al Vienei, sursele bizantine oferind detalii despre organizarea otomanilor. Pe fondul reformei lui Luther, sursele bizantine ofereau argumente împotriva Papalității, privind relația împărat bizantin-patriarh ca fiind mai prielnică decat supremația papală asupra tuturor monarhiilor creștine Pentru Franța, modelul bizantin a fost urmat și preluat de monarhii absoluți francezi, fiind
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a plătit. Sumele pe cale le alocă Bizanțul pentru câștigarea și menținerea alianțelor în Occident creșteau tot mai mult. Andronic nu avea cum să mai întrețină flota, marinarii bizantini fiind gata să între în servicul orașelor italiene sau a turcilor. Apariția otomanilor complică situația și mai mult.La începutul sec XIV, în primele două decenii, bizantinii mai controlau doar câteva cetăți în Asia Mică, Nicomedia, Niceea , aflate în apropierea Constantinopolului. În sec XIV se desfășoară în Imperiul Bizantin trei războaie civile. În
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
două decenii, bizantinii mai controlau doar câteva cetăți în Asia Mică, Nicomedia, Niceea , aflate în apropierea Constantinopolului. În sec XIV se desfășoară în Imperiul Bizantin trei războaie civile. În 1391, tronul a fost preluat de Manuel II Palaiologos .Între timp, otomanii se extind. Manuel al II-lea intră în conflict cu Baiazid și timp de 8 ani, din 1394 până în 1402, Constantinopolul a fost supus blocadei otomane.În 1422, Murad al II-lea a asediat fără succes Constantinopolul și a ocupat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
În această bătălie forțele Regatului Ungariei, conduse de arhiepiscopul Pál Tomori și de regele Ludovic al II-lea (în vârstă de 20 de ani), au fost învinse de forțele superioare numeric ale Imperiului Otoman, conduse de sultanul Suleiman Magnificul. Victoria otomanilor a avut ca rezultat împărțirea Ungariei timp de aprox. 150 de ani între Imperiul Otoman și Casa de Habsburg din Austria. Autonomia Principatului Transilvaniei a fost recunoscută de Imperiul Otoman, acest principat având același statut, respectat de turci, ca și
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]