1,854 matches
-
semișca; numișca; mișcare; fărămișcare; semișcă; mînca; muncă; munci; naviga; neclintire; nedeplasare; a nemișca; nemîncat; obiect; odihna; seodihnea; odihnește; om; oprește; seoprește; oprit; oricînd; înpat; pepat; penis; perfect; picioare; a pierde timpul; pierde vară; pierde vremea; pierdere; pierderea timpului; pisica; la pîndă; a pleca; a plecat; plecări; plictisit; plictisitor; poposi; a poposi; poziție; prost; puturos; puțin; răbdare, rămîne; recreere; refacere; reflectare; relax; a serelaxa; ridică; rîd; larînd; fărărost; sărăcie; scaune; scoală; serviciul de pază; solemn; somn; a sta; stabilitate; a stagna; stagnare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în loc; pe loc; locuință; locului; lucra; lucru; mare; la masă; mîndru; mult; nelămurire; nemișcare; noroc; odihna; odihnea; seodihnea; odihnesc; se odihnește; oră; la ore; pace; parc; în pat; pe pat; pe; piatră; piață; picioare; pierd timpul; pierde; pierdere de timp; pîndă; la pîndă; plăcut; plănui; a pleca; pleca; poartă; pod; podea; poet; poiană; a poposi; poposi; poposit; povestea; prispa; pe prispă; a privi; rămîne; reședință; larînd; rotile; rural; sat; saună; scaunul; sectă; serviciu; sfert; somn; pespate; spate; spunînd; a sta la
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
loc; locuință; locului; lucra; lucru; mare; la masă; mîndru; mult; nelămurire; nemișcare; noroc; odihna; odihnea; seodihnea; odihnesc; se odihnește; oră; la ore; pace; parc; în pat; pe pat; pe; piatră; piață; picioare; pierd timpul; pierde; pierdere de timp; pîndă; la pîndă; plăcut; plănui; a pleca; pleca; poartă; pod; podea; poet; poiană; a poposi; poposi; poposit; povestea; prispa; pe prispă; a privi; rămîne; reședință; larînd; rotile; rural; sat; saună; scaunul; sectă; serviciu; sfert; somn; pespate; spate; spunînd; a sta la sfat; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se află vicleșugul!”) pentru că este el însuși apăsat și chinuit de prezența dublului său, permanent la pândă, în care se recunoaște. Ciudat este că Cioran este sau vrea să fie în permanență altceva, adică altul. Numai când este altul, suferă. Aici e sursa contradicțiilor, dar și a devenirii sale. La un moment dat, se mândrește parcă cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nu. Mina: Nu ți-e bine? Ilie: Mi-e foarte rău... Mina: De asta ai plecat mai devreme? Ilie: Și de asta... (Mina așteaptă să continue) Iar am avut o ședință... (după o altă pauză) Știi, l-am iertat pi Pândele... (uluită, se îndreaptă spre el) Mina: Cum adică l-ai iertat Pandele?! Ilie: L-am iertat, pur și simplu. Mina: (nu acceptă) Ba nu-i deloc nici simplu și nici pur! Cum adică! După ce a spus cîte a spus despre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să-l reclami? Ilie: (vlăguit) Unde să-l reclam? Mina: Acolo unde trebuie... La Municipiu, la Județ... Ilie: Acolo au probleme mai importante. Sînt înnebuniți cu alte treburi. Planuri, norme, case, pîine, gaz, benzină... Nu-i interesează nici minciunile lui Pândele, nici adevărurile mele... Pe ei îi interesează altele... Mina: Dar omul? Omul nu-i interesează? (renunță) Ilie: Îi interesează oamenii... Și asta e cu totul altceva. (se ridică în capul oaselor) L-am iertat, cu toate că în ședința de azi a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fantoma securității. Dar ea și-a arătat din nou fața. Așa cum scrie pe un panou de la CNSAS “Pas cu pas...de acasă la serviciu, de la serviciu la piață, pe trotuar, în fața casei, cu prietenii în parc...oriunde...Securitatea stătea la pândă...”. Iar Sanda Stolojan în cartea sa spune că “era limpede că Big Brother avea ochii ațintiți asupra mea...toți trăiam cu ei. Uneori se manifestau; în restul timpului vegheau, trimițând din când în când semnale, ca să ne intre în cap
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vor dispare din viața politică românească, Alianța Civică va fi pe baricade și va ține stindardul sus”. Pas cu pas...de acasă la serviciu, de la serviciu la piață, pe trotuar, în fața casei, cu prietenii în parc...oriunde...Securitatea stătea la pândă... Filaj-formă de urmărire secretă și directă, realizată de cadrele de specialitate ale serviciului “F” din cadrul aparatului de Securitate, având ca scop identificarea persoanelor, urmărirea deplasărilor, a adreselor frecventate și a legăturilor acestora, inclusive fotografierea sau filmarea unor momente sau situații
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
gheață, și Necunoscutul bate/ încet din clopot" ("Rond"). Peste tot este o negare, un sfârșit, parcă simțim atmosfera din "Marea trecere" a lui L. Blaga. Omul nu se mai poate sustrage unei vieți pustii până la jertfa definitivă. Viața este o pândă permanentă, care pe care se umilesc, se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1972; "Fals tratat de vânătoare" (1971-1972), Editura Eminescu, 1973; "Orgolii" (1968-1973), Editura Albatros, 1973; "Culoare și aromă, melancolii" (1969-1970), Cartea Românească, 1974. Dumitru M. Ion recompune un întreg univers al satului, subordonând motivul vânătorii unui complex de conflicte generate de pânda raportată la nuntă, la moarte, la iubire, la naștere. Volumul "Iadeș" (1967) însumează un amestec de motive preferențiale ale tradiționaliștilor, interpretate și de Lucian Blaga, îmbrăcate în forme fixe cum ar fi ciclul de sonete. Casa părintească, pământul, strămoșii, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tale,/ Veneam bătrân, mă așezam în credință și plângeam prin râpile medievale." D. M. Ion utilizează și el un univers grațios, populat cu îngeri și cu sfinți; apar Sf. Ion, Sf. Dumitru prezenți ca simboluri ale sacrificiului. Vânătorile semnifică simbolic pânda teribilă și feroce, ea te urmărește și dincolo de moarte. În acest context, viața devine un adevărat infern: Omul șade ca o pasăre pe față/ nu deosebește omul/ Își ia dușmanu-n spate și-mpușcă pasărea vrășmașă". Există și aici, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în fiece clipă/ Să nu încerce a învăța/ să moară". Dacă, în celălalt volum, câinele își caută stăpânul o întreagă existență, imagine cu largi semnificații de singurătate, în noua carte, câinele sau câinii hărțuiesc în permanență, stare mai dură decât pânda, pentru că ei acționează și distrug. În alte ipostaze câinele își ascunde puii prin râpele vieții sau moare de plăcerea de a fi hoinar și, ca în primul volum, câinele este sufletul vânătorului. Universul este livresc în "Fals tratat de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Umbra trece tremurând, se lungește în drum, ne cutremură somnul și visele, este roaba din naștere, lepădată de Domnul, ne încercuie vârstă cu vârstă. Visul se combină cu aspirația la autodepășire, de aceea visul la M. Ciobanu înseamnă efort, așteptare, pândă și ardere: "auzul mi-adoarme,/ tremură stins la pământ dacă-n visul ce vine/ aflu cum trece deasupra uneltelor mele/ aburul aspru sub aripi și ros de rugină." Poezia lui Mircea Ciobanu este cea a universului uman, de o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
idealului omului și a deziluziilor: " Luminau salcâmii noaptea și bănuiesc că eram fericit/ iute se petreceau împerecherile/ gura mea ascuțită/ de frumusețe/ era gura statuilor/ orice minciună distrugea pe mincinos." Arta scrisului, ne mărturisește poetul, este arta de sta la pândă; "să poată cânta cum pasărea așteaptă pe ram". O anumită atitudine ironică se menține și aici și astfel aflăm că marea este o chestiune de încredere, că prosperitatea nu așteaptă, că lumânarea pe flacăra ei piere, că nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în timp, sub forma unor experiențe într-o tradiție de umanitate și umanism. Împreună cu "Cavalerul trac", "Zoosophia" împinge istoria și vechimea poporului român în timpuri imemoriale, lăsându-ne o nouă "Istorie hieroglifică". Dumitru M. Ion, în volumul "Vânătorile", simbol al pândei permanente, reactualizează sentimentul morții, al nașterii, al nunții, pentru că în orice om "există o fiară". Poetul se include în această vânătoare. Ca un iconograf (cum se dovedește și în volumul "Balcanice") descrie frescele de la Voroneț. Frica de albastru este spulberată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Trimiterea pe care o face critica la I. L. Caragiale este valabilă. De-altfel, vocația de dramaturg a lui Sorescu se vădește și în construcția poemelor. Autorul morții ceasului surprinde instantanee, momente în suita sentimentelor și caracterelor omenești: suspiciunea, în poemul "Pânda", exasperarea celui " Care aduce nămol", adică spiritul dogmatic în "Echerul", absurdul în "Cămila", incertitudinea, singurătatea, disperarea: Există tristețe la toate nivelurile,/ Dumnezeu este deznădăjduit,/ Mă uit în ochii lui goi și mă pierd în ei./ El alunecă vâjâind în prăpastiile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nici nu se mai întorc înapoi". Lumea este bună și rea, întunecată de pământ și luminată de cer; între cele două realități se află un "glassvand"--intrarea separată între frumos și urât. Lumea este o arenă în care " Nemișcarea este/ pândă,/ Mișcarea salt." ("Unde"). Sentimentul de monotonie, de viață banală, infinit repetabilă, apare și în poemul "Întrebare": "Dumnezeule, toate zilele au fost/ Nu ne-a mai rămas nici o zi/ Nouă și totuși, până să înțelegi adevăratele relații dintre lucruri va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
l-a distrus psihic. E înnebunit de neliniști și insomnii, de ura soției, pe care o poartă ca pe-o greutate invizibilă, adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de lemn, filmul îi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o altă călăuzire. Un film despre cum nu am putut face niciodată filmul "Meșterul Manole". Și pe asta ai făcut-o. Da! Și m-a interesat foarte mult. În acest film, "Ana", se rostuiesc toate filmele mele. Pragurile și răspântiile, pânda bătrâneții, neliniștea și sufletul ce se sfințește prin dragoste. Călătoria unei obsesiitemă a filmului, dar și a mitului. E un film pe care mă bucur că l-am făcut și dacă mor mâine, poate fi testamentul meu. Asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scoase. Cel care găsește vreo comoară în pămînt să nu astupe urma vasului în care au fost banii, căci atunci va pierde banii, se va bolnăvi și va muri. în sara de Paști și Sf. Gheorghe se duc oamenii la pîndă pe cîmp, căci cred că atunci ard comorile. Spre sărbători mari ard comorile. Cine pîndește poate avea bani mulți. Dacă comorile ard de cu sară pînă la miezul nopții, sînt comori răle, stăpînite de Necuratul; de ard de la miezul nopții
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
comparația finală: "ca un copil lacom". Dinamica imaginii se sprijină pe un intens metaforism personificator. Asaltat de anterioare senzații iritante și dureroase ("Vîntul...îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgîlțîia inima"), torturat de așteptarea in(de)finită, de pînda fără răgaz, Bologa resimte întîlnirea cu lumina într-o disproporție senzorială răvășitoare. Agresivă, lumina apare minții lui Bologa "stîrnită parcă de sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cere o rapidă înțelegere. Comică devine în jocul consorților insomniaci, care caută explicația, neîntîrziat, în gazetă și citesc à la lettre metaforismul stupid al retoricii zilei: <<Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuțindu-și ghearele și așteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaționale.>> Zarva și "zavera" confundate, acești păcăliți omagiază eterna victimă comică. Ceilalți, doar nevinovatul (fatal însă) malentendu. Malentendu și... mal entendu, neînțelegere, dar și...ne-auzire corectă a replicilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
arată pe Emanou coborând în craterul în care se află cimitirul de mașini. Pe parcursul coborârii, camera rămâne fixă, apropierea de personaj se face prin transfocare. Până la apropierea completă de Emanou, în planul îndepărtat se zărește o siluetă ghemuita. Stă la pândă, îl urmează? Întrebarea rămâne cu răspuns ambiguu. Ar putea fi Fodère, daca urmărim sensul de mișcare al intrării lui în scenă și atunci suntem în sfera spionilor, a trădătorilor. Dacă avem în vedere descrierea cadrului în care apare, ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din mașini vorbind fără a se face văzute. 27 Apud Francis Vanoye, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, All Educațional, București, 1995, p. 86 28 "De retour au Mythe de l'éternel retour, on constate que l'expérience de Pândele illustre "l'imitation d'un archétype céleste" (la résurrection du monde qui se passe chaque année); le théâtre signifiant, au fond, la récupération du sacré disséminé dans des formes profanes". (Adina Blanariu, Le Sacré et le profane dans le théâtre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
inteligență a văzului, a auzului, a mirosului, a zborului, a fugii sau a luptei. La aceste materii încă nerecunoscute de om (nu întru totul recunoscute), animalul ne depășește cu mult. Animalul în viziunea lui Deleuze: o ființă care stă la pândă, mereu la pândă din cauza tuturor primejdiilor care îl pasc, din cauza greutăților pe care le întâmpină în încercarea de a supraviețui. Excelând în materiile "deșteptării", cu simțurile întotdeauna treze, are probleme la materiile "deșteptăciunii" (materiile principale, dacă e să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]