3,713 matches
-
fi într-o Românie normală și europeană! Cu PDL m-am lămurit. Să vedem ce va face echipa PSD 2017. Își va respecta angajamentele „la virgulă” sau se va ține tot de țigăneala postelectorală căutând vinovați prin Munții Carpați, unde pândesc dușmanii poporului pesedist!?! Cum abia pe 28 ianuarie începe Anul Cocoșului începe în 28 ianuarie, fiind tot în Anul Maimuței, lelea Safta a luat-o într-o direcție ulterioară, unde nu are semnal! Regret, nu am, deocamdată, predicții de la popor
TABLETA DE WEEKEND (182): GUVERNUL KAMIKAZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340368_a_341697]
-
adevăruri divine.” În volumul „Paralelism vizionar”, Marinela Preoteasa propune un nou mod de cunoaștere, creații lirice în care unghiul de percepție aparține unui „zbor lăuntric” („Fluturii și fântâna”). Zborul vizează însă imaginar „universuri paralele”, o cunoaștere în care actul contemplativ, pândit de tăceri, nu ignoră componentele naturii: „simt câmpul intrând în carne/ și crescându-mă sălbatic,/ văd zilele verii sfătuindu-se/ și dăruindu-mi un zbor lăuntric/ spre universuri paralele;/ cerul se scaldă-n cercuri concentrice/ până-n lumina ochilor tîi,/” Uneori
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
mereu îndoiți, neliniștiți, în căutare și cântărire comparativă cu restul lumii par mereu să-și epuizeze bateriile înainte de vreme. Cam toate ambițiile lor se subordonează mulțumirii celorlalți; sistemele lor de autoreglare țin de emoțiile altora. Ca părinte, trebuie să te pândești întâi pe tine, să-ți adulmeci reflexele proaste și să-ți înghiți judecățile comparative. Copiii le simt cu mult înainte de a le pune în cuvinte. Își pierd drumul în comparații, și-l găsesc în acceptare necondiționată. Articol apărut pe Vocea
Pierduți în comparație. Ce se întâmplă când îi spui copilului tău () [Corola-blog/BlogPost/338236_a_339565]
-
ceva de soi pe-acolo. La mall-uri filme proaste valuri-valuri, iar restul...jale. (Jale fără mângâiere!) Filmul-bun, da’ sala e cam proastă! Ba, sunetul e de cacao, ba copia e a cinșpe’mia, fotoliile sunt străvezii, sub mânere te pândește guma de mestecat, i-un frig de-ngheață și acarienii... și tot așa! Cuminți, cu mintea clară, ne luăm adio de la cinema-ul mare, îi tragem o beție (spre veșnica lui pomenire) și emigrăm în grup, spre dvd. Singurii din
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
dânsei dă la nașu-n curte, nu la noi!/ -Complet greșit! Vezi, că nu știi? Doamna Cornelia n-a rezistat la cinemau’ vostru și și-a făcut culcuș în sufragerie. Acu’ stă-n coa’, pe partea astalantă. Io-te, și-acum pândește de după perdea! Hai, vezi ce faci... La primul chef de casă nouă, am fost mai mulți: vreo sută-două! Toți cinefili. Până și tablagiul de proximitate: - Vai, dar vă știu! Ce plăcere, vă urmăresc demult. Dați-mi voie: Agent Costică!/ -Eu
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
terminați cu filmele-astea de căcat!” - și atât a fost. Un singur film! Acum e ger, se stă mai mult pe lângă sobe. Vedem prin mai ce-o să mai fie... poate consolidează „Patria” până atunci (glumesc, ha-ha) iar dacă nu... îl pândesc pe Gâgă când intră-n schimb de noapte, s-o facem iară lată, așa ca-n cartier: un cinema de mâna doua! A, apropo de filme: am revăzut, pe laptop, „Searching for sugar man”. Ce dacă e documentar, a fost
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
tine însuți, când începi să uiți numărătoarea zilelor, iar anii îi socoți după trecerea anotimpurilor. Și dacă peste acea liniște de mormânt din închisoarea cu 36 de celule și 36 de deținuți, unde nici supraveghetorii nu aveau scaune pentru a pândi ziua și noaptea, mai adaugi și foamea, frigul, bătăile, izolările, singurătatea, contabilitatea morților, lipsa de informații, necunoscutul zilei de mâine, tăcerea sinistră și lipsa de speranță, nu-ți rămâne decât singurul «succes» că nu ai crăpat tu, înaintea colegului tău
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
agresivitatea din online în lumea fizică? Când am stat la țară aveam o vecină care avea un gard cu șipcile destul de depărtate unele de altele. Era micuță, se ascundea ea bine, avea o iarbă mai înaltă, dar se vedea. Ea pândea prin gard, o vedeai, dar pentru că ea se simțea dincolo de gard era la adăpost. Partea amuzantă era că bărbac-su stătea pe prispă la zece metri mai încolo, iar ea de după gard îi punea ce vede pe uliță. Se auzea perfect
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
în acest moment: Există vreo amenințare la adresa identității naționale, a suveranității și unității României? Pe câțiva dintre semnatari am reușit să-i prindem câteva minute la telefon, ocazie cu care am aflat despre Ardeal, ortografie, Eminescu și pericolele care le pândesc pe toate cele românești. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, inițator al apelului: „Văd pericole. Evident că văd pericole” S9: Cum a pornit demersul acestui apel? Victor Voicu: Ne preocupă mai demult povestea. Lumea leagă de evenimentele recente... Evenimentele recente
Academicienii către popor. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române () [Corola-blog/BlogPost/338898_a_340227]
-
Atent Scrutez adânc întunericul încercând să prind în priviri Fantoma credinței pe care-am pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-mi pare că departe moartea sună din corn Tremurând Mă ghemuiesc în cojoc Câinii se culcă tăcuți Încerc să adorm Am scris poemul acesta pe când eram în clasa a doișpea. Până la el, eram obsedat de formă, de simetrie, de
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
Filmul este povestea adevărată a trei frați care ar fi trebuit să nu aibă nici o șansă în viață. Cu mama la închisoare, cu tatăl plecat de acasă, Toto stă cu surorile lui în ghetoul din Ferentari. În fiecare zi, îi pândește riscul să părăsească școala și să înceapă să consume droguri, la fel ca majoritatea rudelor și vecinilor. Și apoi, cu mult ajutor din partea Clubului de educație alternativă din Ferentari, cu talent și noroc, Toto și una din surori ajung nu
Celor care cred că oamenii săraci n-ar trebui să mai facă copii le spun următoarele () [Corola-blog/BlogPost/339006_a_340335]
-
știuleți de păpușoi (spre cotloanele/firidele amintirilor, adică, nu?)... Sigur, printre pleoapele apropiate de alergare pe cărarea ireversibilă a firii, mă mai uit și acum acolo, pe dealul acela, după care credeam că se termină pământul și unde credeam că pândește sfârșitul!...mă uit și am convingerea că nu există nici un copil care să nu se fi încălțat cu ghetele pe dos și să nu fi mers așa (cu ghetele pe dos) încolo și încoace, mirându-se de atâta frumusețe, silabisind
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
ați dori acest lucru, dar nu am văzut - și au trecut luni bune(chiar ani) de când atenționăm public autoritățile locale să de-a dovadă de transparență privind înstrăinările de terenuri pe raza comunei Bălăbănești, atenționăm oamenii asupra pericolului ce ne pândește dacă vom accepta sonde pe terenurile noastre, atenționăm autoritățile și consătenii cu privire la felul cum au fost negociate beneficiile comunei în cadrul proiectului din Dealul Morii - nu am văzut pe nimeni în acești ani să afirme clar faptul că și cetățeanul de
Candidați la Primăria Bălăbănești avem, transparență și curaj ioc! () [Corola-blog/BlogPost/339934_a_341263]
-
sau dacă ei chiar cred prostiile pe care le zic și atunci e și mai grav. Este invazia idioților și hoților, indivizi pe care-i poți suspecta foarte ușor că au afecțiuni psihice, că trăiesc în universuri paralele unde sunt pândiți de pericole și conspirații la fiecare colț de stradă. Căci acolo unde nu sunt Soros sau multinaționalele care vor să ne fure țara sigur e necuratul. La Externe ne reprezintă un ins decrepit care-și ia de proști omologii europeni
Conjurația imbecililor. Șoferii, secretarele și rândașii partidului s-au instalat în funcții și se pregătesc să ne conducă () [Corola-blog/BlogPost/339215_a_340544]
-
înțeleseseră perfect. Fusese și foarte ușoară, „Teorema lui Pitagora”. Copiii erau foarte veseli, fiindcă mă pusese dracu’ să le spun că se mai numește „Puntea măgarului”. Dar uitasem să fac actualizarea politică și știam bine că inspectorii, toată ora, asta pândesc. Cum eu bănuiam că Sichitiu Valeriu, ăsta de mă asista, venise cu intenții precise și dincolo de informare politică nu avea habar, am intrat în derută. Tinerii nu cunosc, dar pe atunci puteai să fii fost savant, să fi făcut lecție
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarele ce scapăr, Le arăt că lumea
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
vederii umbrei regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt: „N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să ridice lumina-n descânt/ și apoi din apa cea tare să bea...// Cineva mă pândea... Mă pândea/ cu otravă spre ierburi răsfrânt.../ N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să-și clădească un frâu pentru șa,/ temei pentru același veșmânt,/ eram prea aproape și, vai, de abia/ se zărea
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt: „N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să ridice lumina-n descânt/ și apoi din apa cea tare să bea...// Cineva mă pândea... Mă pândea/ cu otravă spre ierburi răsfrânt.../ N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să-și clădească un frâu pentru șa,/ temei pentru același veșmânt,/ eram prea aproape și, vai, de abia/ se zărea prefăcut în
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
al iubirii față de poeții selectați și incluși în acest volum, care este, deopotrivă, și o veritabilă crestomație din lirica universală, constructul lui Theodor Răpan devine ecoul propriei arte, a Poesiei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un „bivol în mlaștinile Universului” îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Porcec”). (Ioan Es. Pop acreditează pluralul „somnuri”.) Nu există o instanță ordonatoare și constrângătoare. Personajele conceptual-poetice, actorii lirici sunt: tatăl, mama, preotul, băutorul universal și proteic: „Peste drum de cârciuma unde stau și beau/e biserica. eu și părintele ne pândim de mulți ani” (Porcec”). Mediul poetic „permite orice” căci „tatăl este absent”. Rugăciunea este neîncrezătoare și deci neputincioasă. Este un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
dorm” „doar tatăl este absent/ne putem permite orice” - Mod - Somn „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește” Ieudul fără ieșire - fundătura vorbirii noastre Porcec - „Peste drum de cârciuma unde stau și beau/e biserica. eu și părintele ne pândim de mulți ani/aș vrea să-l slujesc și eu pe Dumnezeu fixează un raport prietenos cu destinatarul/Astfel, se produce o complicitate conivența - o convenție tonul: grav, familiar? topos predilect - Varai „motiv central iradiant” poemele notează sau ipostaza de
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
exprimate de cei intervievați. Metafora tranziției românești, „luntre și punte”, este revelatoare și pe bucla internă a dublei dezamăgiri a celui care intervievează și pe bucla externă a realității tranziției, a obiectului tematic: „Omul de tranziție alunecă în luntrea sa, pândit de amenințări (...). Terminalul acestei misiuni de viață și de moarte sunt punțile. Punțile există, sunt doar amăgiri sau trebuie clădite de mâna sa”. Cei 12 intervievați (Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, Irina Nicolau, Alexandru Zub, Neagu Djuvara, Ștefan Augustin Doinaș, Doina
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
Porcec”). (Ioan Es. Pop acreditează pluralul „somnuri”.) Nu există o instanță ordonatoare și constrângătoare. Personajele conceptual-poetice, actorii lirici sunt: tatăl, mama, preotul, băutorul universal și proteic: „Peste drum de cârciuma unde stau și beau/e biserica. eu și părintele ne pândim de mulți ani” (Porcec”). Mediul poetic „permite orice” căci „tatăl este absent”. Rugăciunea este neîncrezătoare și deci neputincioasă. Este un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
le este mai mult interioară sau aparținând navigatorului care constituie alter-ego-ul lor. Într-un „văzduh de ceară”, constituția navelor este „frunzoasă”, ca pomii în livadă, semețe și tinzând să apuce din cer, prin spiritul celor care le ghidează, bogății diverse: „Pândind, strivite-n valea tandră, / Împunse-ntr-un văzduh de ceară, / Frunzoase nave se tresaltă, / Precum un țărm tăiat în sare”. Forțe de Atlas, după ștergerea mitului din credința la zi a oamenilor, s-au adăpostit de uitarea totală, în fiecare
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
a dospit în palma stângă Jocul de-a viața, fără de coșmar, Karmei, încearcă lacrima să-i frângă Luminând zilele din calendar. Mă pierd între iubire și miracol, Nopțile toate le-mpletesc cu stele, O lacrimă de dor am drept obstacol Pândind din umbra zâmbetelor mele. Rodesc sămânța veacului ce vine, Sperând că voi renaște într-o zi Și las în urmă ce mi se cuvine, Trăind doar din dorința de-a clădi. Țin palmele lipite în bărbie Udându-le, uneori, fără
ZBOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340768_a_342097]