1,303 matches
-
întreg spațiul dintre marginea posterioară a orbitei și preopercular. De fiecare parte câte 2 supraorbitare și 3 tabulare. Parietalele în contact, despărțind frontalele de occipitalul superior. Bazisfenoidul este prezent, dar ortosfenoidul lipsește. Ectoetmoidele sunt osificate. Trăiesc în râuri repezi și pâraie cu apă limpede, rece, bine oxigenată și cu fundul pietros sau nisipos. Sunt tipice în cursul mijlociu și inferior al râurilor de munte, dar în zonele mai nordice sunt de asemenea prezente în lacurile și râurile din câmpii. În Euroasia
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
de munte (mai ales în Ardeal și în bazinul Bistriței), cu apa limpede, curgătoare și bine oxigenată, mai ales în apele cu debite mici, alături de păstrăv și lipan. A fost întâlnită și pe versantul sudic al Carpaților și chiar în pâraiele mici de deal, din regiunea București. Poate trăi și în ape curgătoare, ce seacă mult în timpul secetei. Este o specie bentonică, trăiește în grupuri mici, compuse din pești de diferite vârste și dimensiuni. Mreana vânătă este moderat fotofobă și preferă
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
și, deși se află la mare altitudine, are pești, iar sătenii din satele din jur cred că râul are o legătură subterană cu un lac. Din satul Ilino, sub numele de râul Ilinska, el coboară într-o vale adâncă. Alte pâraie adună apele de pe versanții văii Jelezneț, și formează râul Zelezneț, deoarece trece prin . Al treilea afluent colectează apele de pe valea între Bigla și dealurile învecinate și se numește Sloeșticika, pentru că trece prin satul . Aceste trei ape au debit redus, pentru că
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
amplasat la limita sudică a câmpiei ondulată a Bălțului. Formele de relief existente în trecut au fost supuse unei nivelări puternice printr-o eroziune îndelungată. Formarea reliefului a fost influențată rețeaua hidrografică, alcătuită din râurile Răut și Răuțel și câteva pâraie. Geneza relieful actual a început să se contureze cu 3 mln. ani în urmă. Cel mai înalt punct de află la vest de cartierul Dacia, pe locul unei Stații de pompare a apei și constituie 200, 5 m. Relieful din
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
până la 2 km, versanții de dreapta sunt abrupți până la 60-90 m. În centrul geografic al orașului valea râului formează un „amfiteatru” natural. Versanții de dreapta ai râului Răuțel sunt mai abrupți cu altitudinea de 150 m și întretăiați de 2 pâraie. Aici altitudinea maximă ajunge la 155,6 m (Bălții Noi), 161,5 m (Țigănia) și 165,4 m („Casa veteranilor”). În prezent relieful este supus unor procese exogene de modelare ca alunecările de teren. Procese vechi de alunecări se manifestă
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
în nordul municipiului, iar solonceacurile se întâlnesc în lunca Răutului în apropiere de Elizaveta. Proprietățile și componența substanțială a acestor soluri sunt nefavorabile pentru plantele agricole, ele se deosebesc prin productivitatea redusă sau nulă. Apele curgătoare sunt reprezentate prin râuri, pâraie și izvoare. Teritoriul orașului este traversat de 2 râuri: Răut și afluentul său de dreapta - Răuțel - lungimea totală pe teritoriul Bălțului cursuri fiind de 17 km. De asemenea, există 6 pâraie - 4 afluenți ai Răuțelului și 2 ai Răutului (inclusiv
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
redusă sau nulă. Apele curgătoare sunt reprezentate prin râuri, pâraie și izvoare. Teritoriul orașului este traversat de 2 râuri: Răut și afluentul său de dreapta - Răuțel - lungimea totală pe teritoriul Bălțului cursuri fiind de 17 km. De asemenea, există 6 pâraie - 4 afluenți ai Răuțelului și 2 ai Răutului (inclusiv Flămânda - unicul pârâu cu denumire). Pâraiele se caracterizează prin viteza mare de curgere, până la 5 m/s și debit redus. Debitul crește doar în timpul ploilor și topirii zăpezilor. În sezonul arid
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
traversat de 2 râuri: Răut și afluentul său de dreapta - Răuțel - lungimea totală pe teritoriul Bălțului cursuri fiind de 17 km. De asemenea, există 6 pâraie - 4 afluenți ai Răuțelului și 2 ai Răutului (inclusiv Flămânda - unicul pârâu cu denumire). Pâraiele se caracterizează prin viteza mare de curgere, până la 5 m/s și debit redus. Debitul crește doar în timpul ploilor și topirii zăpezilor. În sezonul arid albia acestora seacă complet. Sursa principală de apă constituie izvoarele și precipitațiile atmosferice. Răut Primăvara
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana, Guiana Franceză și Brazilia). Țiparul electric este un pește tropical de apă dulce, bentopelagic. Trăiește în apele lente, pe funduri mâloase ale râurilor, pâraielor, bălților, lacurilor și mlaștinilor. Preferă zonele foarte umbrite, în care apa are o temperatură de 23°-28 °C, pH de 5,5-7,5 și o duritate de 2-20° grade germane. Reprezintă peste 70 la sută din biomasa de pește din
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
de deșert, precum Zygophyllum dumosum, Gymnocarpos decander (în jurul râului Nahal Prat). La est de straturile de calcar dur se află dealuri scunde de cretă. Din pricina precipitațiilor scăzute (200-300mm pe an), aici crește Salsola vermiculata, Suaeda asphaltica,Noea mucronata. În albiile pâraielor se pot găsi soiuri rare de stirax (în Wadi 'Udja.În Wadi Kis care se varsa in Wadi 'Udja înflorește la începutul iernii Sternbergia clusiana. Șesul dintre dealurile de cretă și badland-urile de marnă servește parțial agriculturii și păstoritului. În
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
și împreună cu el încă un număr de plante anuale ca Aizoon hispanicum, sărăturica albastră sau imortela (ori lavanda de mare cu frunza sinuoasă) albastră (Limonium sinuatum), Salsola volkensii, Spergularia diandra, iar lângă Ierihon Mesembryanthemum nodiflorum (ruda cu ghețișoara). Aproape de sursele pâraielor cresc copaci precum Ziziphus spina-christi (în ebraică „shizaf”), iar în sud Balanites aegyptiaca, cunoscut drept curmalul de deșert, Calotropis procera, numit și mărul de Sodoma sau fitilul deșertului. La est de Fatzael se află o depresiune de salinitate sau lac
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
Depresiunii Iordanului fusese inclus, conform tradiției biblice, în ținuturile aparținând triburilor ebraice Efraim, Binyamin și Menashe. Agricultura s-a putut dezvolta în aceste ținuturi datorită folosirii în irigații a apelor izvoarelor locale, a pământului rodnic acumulat din aluviunile de la gura pâraielor și căldurii climatului ce permitea coacerea rapidă a cerealelor și fructelor. În zilele celui de-al Doilea Templu, a regatului iudeu al Hasmoneilor și al Antipatrizilor, depresiunea Iordanului a cunoscut iar o perioadă de înflorire. Ieriho a ajuns si el
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
La recensământul din 1991 populația era de 12.738, cu următoarea compoziție etnică: Acum, Starcevița are aproximativ 30.000 cetațeani. Starcevița este situat pe malul drept al râului Vrbas, la aproximativ 3 km de centrul orașului. Prin cartierul trece doi pâraie: Ularac (Ularaț - de cuvântul sârbesc ""ular"" - ștreang) și Jularac (Iularaț). Până la râul Vrbas este câmpia, și obiecte care are mai mult este clădire a construit în ultimul 10 ani. În central part cartierului și în sud este situat deaurile. Cel
Starčevica () [Corola-website/Science/331230_a_332559]
-
dealurilor dobrogene, cu sol de loess depus peste aflorimentele de rocă (calcare triasice, sarmațiene, cretacice sau șisturi verzi paleozoice) care ies la suprafață din loc în loc, formând zone de stâncărie. Poate fi întâlnit pe unele pante înierbate de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce coboară spre vreun lac, uneori chiar în plină stepă sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
250 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) în Depresiunea Dornelor, încadrată în bioregiunea geografică alpină a Carpaților Orientali. Rețeaua hidrografică a sitului este alcătuită din pâraiele Silhoasa și Bolovanul (afluenți de dreapta ai răului Ilva), Siminoc (afluent de stânga al râului Teșna) și Pârâul lui Pușca. Situl conservă un habitate natural de interes comunitar ("Turbării cu vegetație forestieră") și protejează o gamă floristică și faunistică diversă
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
regulat. Celelalte înotătoare sunt gălbui sau gălbui-cenușii, lipsite de obicei de pete. Este răspândit în bazinul Tisei, Someș, Tur, Mureș, Criș; Olt. Specia este întâlnită în următoarele țări: Ungaria, Polonia, România, Republica Moldova, Serbia, Slovacia, Ucraina. Trăiește în toate râurile și pâraiele, începând din zona păstrăvului și până jos la șes, fiind puțin pretențios asupra locului lui de ședere și adaptându-se ușor cu apele al căror fund este nisipos-pietros sau mocirlos. Se adună în grupe mici, pe fund, ascunzându-se sub
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
ondatră, șobolan mirositor, șobolan moscat, șobolan de apă (deși e incorect, există o specie diferită numită astfel), șobolan bizam, șobolan de mosc este un mamifer rozător mic semiacvatic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în mlaștinile, lacurile puțin adânci și pâraiele din America de Nord și care au fost introduse și în Europa. A pătruns în fauna României pe două căi: una în anul 1938, evadând din crescătoriile de lângă Praga și coborând pe Dunăre, a intrat prin Crișana și Banat; alta - în 1951
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
pârâielor ce izvorăsc la munte, (afară de Râmnicu-Sărat): Bistrița cu afluenții săi (Dorna, Barnar, Neagra, Broșteni, Borca, Bica, Bicaz, Tarcău), Timiș, Someșul Rece, Someșul Cald, Sâmbăta (Făgăraș), Răstolnița, Bârzava, Bistra, Buzăul, Prejmer, în Siret, până la Lucavăț, în Suceava, până la Falcău, în pâraiele din Făgăraș etc. Trăiește și în unele lacuri de tip alpin din România (Bucura, Zănoaga, Lia, Ana, Galeș din masivul Retezat; lacul Bâlea din Făgăraș, Gâlcescu din Parâng). În special îi plac șipotele, unde stă ziua ascuns la fund, sub
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
România este însă mică. Are carnea foarte gustoasă, delicată și lipsită de oase. Se consumă proaspăt sau afumat. Se pretează foarte bine în piscicultură, fiind crescut pentru consum în numeroase păstrăvării și pentru producerea de puiet, cu care se repopulează pâraiele de munte.
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
Iudeei este o arie cu structură morfologică particulară de-a lungul versantului de est al Munților Iudeei. Are o topografie de platou cu mai multe terase, terminându-se la est cu o margine stâncoasă abruptă care este traversat de numeroase pâraie - „wadi”-uri de la vest spre est. Pe cuprinsul ei se află și mai multe râpe, majoritatea lor abrupte, coborând la o adâncime de 365 metri în vest și 183 metri în est. Principalele localități urbane în deșertul Iudeei sunt Ierusalim
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
ei maximă este de 6.5 km (în zona Nahal Tzeelim), iar cea minimă 200 m (în zona Nahal Kedem). Are forma unei table netede, un pic înclinată spre est, fiind tăiată tot la câțiva kilometri de defileele adânci ale pâraielor. În sud Platforma marginală nu este delimitată de Taluzul faliilor, ci descinde o treaptă în flexiune bruscă către Marea Moartă. Taluzul sau Panta faliilor este treapta inferioară, având diferența de altitudine cea mai mare și mai abruptă față de unitatea precedentă
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Hatzetzon), iar cea minimă 27 grade (în zona pârâului Nahal Rahaf). Pe Treapta superioară „în flexiune” domină modul flexiunii, și nu există stânci de refracție. Unghiul de deviere a straturilor de stâncă este ascuțit și paralel cu unghiul povărnișului. Majoritatea pâraielor coboară paralel cu versantul și nu pătrund în adâncime. Câteva pâraie au reușit însă să pătrundă în stânca dură și au creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Pe Treapta superioară „în flexiune” domină modul flexiunii, și nu există stânci de refracție. Unghiul de deviere a straturilor de stâncă este ascuțit și paralel cu unghiul povărnișului. Majoritatea pâraielor coboară paralel cu versantul și nu pătrund în adâncime. Câteva pâraie au reușit însă să pătrundă în stânca dură și au creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
stâncă este ascuțit și paralel cu unghiul povărnișului. Majoritatea pâraielor coboară paralel cu versantul și nu pătrund în adâncime. Câteva pâraie au reușit însă să pătrundă în stânca dură și au creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]