1,745 matches
-
său. Atunci, fratele Petru i-a spus că, dacă ar fi dăruit toate bunurile sale fraților, ei nu le-ar fi băgat în seamă dacă nu le oferea dragostea inimii sale. Episcopul a început să plângă și a spus: «Voi păcătuiți cu adevărat pentru că mă faceți să sufăr prea mult, fiindcă eu nu pot să nu vă iubesc, chiar dacă vă arăt această față posomorâtă». Și, într-adevăr, deși frații mâncau la masa lui, alături de el, nu a vrut să le vorbească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
jar încins în formă de pat, s-a întins deasupra, ca și cum s-ar fi culcat pe un pat, fără nicio suferință, și imediat a adormit liniștit. Văzând aceasta, acea sărmană femeie, căindu-se și izbucnind în lacrimi, a recunoscut că păcătuise împotriva lui Dumnezeu și a Sfântului. 9. Cei care rămăseseră să spioneze printre crăpăturile ușii sau de la ferestre pentru a vedea ce făcea cu femeia, iar printre ei se afla și acea femeie de care am amintit înainte, care pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
intrat bogat în cer». 3. Fratele Bonaventura relatează că a auzit această întâmplare de la fratele Leon, însoțitorul Sfântului Francisc: «Doream foarte mult să știu dacă atunci când un om se oprește asupra unui gând rău, fără a consimți, dar complăcându-se, păcătuiește grav. Într-o noapte, pe când dormeam profund, mi s-a părut că stau să admir un porumbel foarte frumos cu penele albe de pe ramura unui copac. Dar sub copac stătea un șarpe ce ținea ochii fixați cu multă atenție asupra
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
citite nu numai de femei de moravuri ușoare, ci și, din întâmplare, de femei cinstite, dar vina, dacă s-ar fi putut vorbi de o vină, trebuia atribuită cititoarelor și nu versurilor ovidiene, care rămâneau o simplă ocazie de a păcătui, versuri ce puteau fi găsite oriunde în Roma, până și în temple, în reprezentările mitologico-religioase, în literatura anterioară, în imaginile plastice etc. Dacă insistă atât de mult și, în mod repetat, asupra acestei crimen carminis o face, fără îndoială, pentru că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
larg al cuvântului. Aceasta este o chestiune bine stabilită care trebuie subliniată. Un aspect limpede de avut în vedere este afirmația poetului potrivit căreia nu a avut nici o compensație, cu alte cuvinte ca să folosim și noi un ton glumeț a păcătuit "dezinteresat"84. Și această aserțiune este importantă, din punct de vedere juridic, pentru că poetul "precizează" că vina lui nu poate fi și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând crimen de repetundis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndoială, o face pentru că în ansamblul error-ilor ovidiene era inclusă și "perceperea de compensații". De asemenea, în altă parte, Ovidiu subliniază că vina sa nu are nici o legătură cu invidia, adică cu ura, cu ranchiuna, cu aversiunea poetului față de cine păcătuiește 85. Ultimele versuri la care am făcut trimitere ne aduc un nou element în determinarea a ceea ce poetul considera a fi vina sa: oricum, e vorba de o culpa și nu de un scelus sau de un facinus. Ovidiu insistă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adus moartea eroului. La fel, o atitudine asemănătoare de prezumție, de orgoliu se află la baza ruinării lui Phaeton, care conducând rău carul tatălui său, Apollo, a fost azvârlit de Jupiter din înaltul cerului în fluviul Eridanus (Po). Și Semele păcătuise de un exces similar. Fiică a lui Cadmus și mamă a lui Bachus, Semele, ambitiosa suis precibus, i-a ce-rut lui Jupiter, de care era iubită, să i se arate în toată splendoarea sa și, de aceea, a fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate, aceea înșeală. Chiar dacă îți vei fi păzit bine corpul, sufletul este adulterin; sufletul nu poate fi supravegheat ca să nu vrea, nici nu-ți poți feri corpul, chiar dacă închizi totul: închiși pe-afară cu toții, adulterul va fi înăuntru. Cine poate păcătui, păcătuiește mai puțin; posibilitatea însăși slăbește impulsul de a face rău. Crede-mă, nu-ți mai stimula viciile cu interziceri: le vei învinge mai bine cu voia ta." Cui peccare licet, peccat minus; ipsa potestas Semina nequitiae languidiora facit. Desine
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceea înșeală. Chiar dacă îți vei fi păzit bine corpul, sufletul este adulterin; sufletul nu poate fi supravegheat ca să nu vrea, nici nu-ți poți feri corpul, chiar dacă închizi totul: închiși pe-afară cu toții, adulterul va fi înăuntru. Cine poate păcătui, păcătuiește mai puțin; posibilitatea însăși slăbește impulsul de a face rău. Crede-mă, nu-ți mai stimula viciile cu interziceri: le vei învinge mai bine cu voia ta." Cui peccare licet, peccat minus; ipsa potestas Semina nequitiae languidiora facit. Desine, crede
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cele mai reușite schițe scriitorul radiografiază atent "comedia dragostei", cu precădere comportamentul duplicitar al urmașelor Evei, după tiparul consacrat de tradiție, în varianta triunghiului amoros. Pe coordonatele melodramei se înscrie îndeosebi Doi prieteni, o scenetă în care femeia nici nu păcătuiește atât de grav: ea minte numai pentru a contracta un mariaj profitabil, și, când căsătoria e iminentă, rupe relația paralelă cu celălalt bărbat, devenit indezirabil. Altfel spus, duplicitatea nu caracterizează decât un moment tranzitoriu în traiectoria erotică a femeii, circumscris
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
avertizat, lui Vulcan nu-i vine, totuși, să ia în seamă avertismentele privind viclenia femeii ("O femeie, când plânge, caută un nou mijloc de înșelăciune, și cu cât e mai dulce și mai drăgăstoasă, cu atât să știi că a păcătuit mai mult, sau că are de gând să păcătuiască"). Și rău face, pentru că, în cele din urmă, "zvonul" se confirmă. Înfuriat, soțul trădat cere satisfacție, însă înțeleptul Helios îi temperează avântul vindicativ și-i sugerează aplicarea unei pedepse blânde, mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în seamă avertismentele privind viclenia femeii ("O femeie, când plânge, caută un nou mijloc de înșelăciune, și cu cât e mai dulce și mai drăgăstoasă, cu atât să știi că a păcătuit mai mult, sau că are de gând să păcătuiască"). Și rău face, pentru că, în cele din urmă, "zvonul" se confirmă. Înfuriat, soțul trădat cere satisfacție, însă înțeleptul Helios îi temperează avântul vindicativ și-i sugerează aplicarea unei pedepse blânde, mai potrivită cu natura plină de slăbiciuni a oamenilor (cum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
creadă că făcuse o bună impresie, că femeia e realmente interesată de propria-i persoană, ceea ce explică recapitularea "popasurilor educației lui sentimentale", cu nostalgia omului deprins să caute în amintiri un refugiu. Deși nu e neapărat mincinoasă, confesiunea tânărului intelectual păcătuiește totuși prin omisiune, deoarece el își justifică gestul întoarcerii acasă exclusiv prin dorul față de locurile copilăriei, de parcă nici n-ar fi cunoscut-o pe Mab. Și totuși, greu de crezut ca sensibilul Andrei să fi uitat așa repede suferința provocată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nimic deconcertant, decăt aparent, în faptul că ruina a ceea ce, este considerat autonom și de „maximă urgență”, adică exercițiu împotriva căderii 15 economicul, nu-și află cauza și rezolvarea prin mijloace circumstanțiale, chiar corecte din punct de vedere economic, dar păcătuind prin lipsa eficienței și asta din cauza lipsei perspectivei integratoare. Salvăm o societate și pe noi înșine doar prin revenirea la ceea ce este nevăzut, deși pănă și orbii o văd, inefabil, deși are greutatea granitului: spiritualitatea. Este ceea ce lumea civilizată a
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
concedia pe ieromonahul Ștefan și pe cei doi patriarhi și va rămâne doar cu frații săi și cu mitropolitul Theodosie. Privind lung spre ușa care se închidea în urma lui Brâncoveanu, marele spătar Mihai nu putu să-și înfrâneze mintea să păcătuiască. Cred și eu că poți să te sustragi de la orice intrigă și să dai lecții de virtute, la treizeci de ani ai tăi, unchilor cărunți care te-au crescut, când ții jumătate din negoțul cu grâu al țării. Toți negustorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de acesta. Privindu-l acum, Mihai se întreba dacă nu era vorba în toate acestea doar de niște aparențe. Să fie oare doar diplomație sau nepotul are nevoie de sprijinul lor? Cele ce aveau să urmeze îi vor spulbera bănuielile. Păcătuise în gând, Constantin Brâncoveanu era nepotul lor care crescuse la Mărgineni și Filipești, alături cu ei, toți frații Cantacuzini. — Sfinția ta, mă gândeam ca după ce-l ducem pe ultimul drum pe răposatul voievod, într-o zi de lucru, când treburile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu am planul meu.” Băgă documentul în buzunarul de la piept al caftanului boieresc, zâmbi luminat de un gând: a făcut bine Constandinul Stancăi că nu a citit cele scrise de duhovnicul mamei, că neica Șerban, Dumnezeu să-l ierte, a păcătuit fără vină. Îi părea rău că maica mă iubea pe mine mai mult decât pe ceilalți, spunând că-i iubește pe toți la fel... Da, da, mă iubea mai mult pe mine și asta l-a învrăjbit pe neica. Poate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțire gândului ascuns. — Doamne taică, aș vrea să mă cuminec și eu cu toți ceilalți de Paști. De la sine înțeles că vrei, că doar nu te-ai turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit greu față de sfinția ta. Mitropolitul întoarse capul spre domn și-i căută privirea. Când i-o întâlni, zâmbi cald. — Îi știu păcatul și l-am iertat. Isteț, coconul măriei tale! Ce-a făcut? — A prins scrisoarea și a citit-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De iertat..., măria ta, în fapt nu prea am ce ierta, că nu am pățit nimic..., doar că mi s-a stricat plăcerea de a călători alături de măria ta, totul m-a înfricoșat și m-a pus pe gânduri. Am păcătuit, pierzândumi încrederea în cei apropiați și mai, mai să-mi schimb firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La un moment dat unul dintre păzitori mi-a vorbit: -De la nivelul acestei sfere, vei putea levita singur. Noi vom fi alături de tine. Sfera aceasta este prima dintre cele douăsprezece. Aici locuiesc spiritele ignoranților, învățaților, mincinoșilor, orgolioșilor, care au păcătuit mult mai mult decât alții. Am văzut atunci miliarde de luminițe roșii ca jarul care se loveau între ele, urcau, coborau, de parcă căutau locul cel mai bun, dar în zadar nu-l găseau. -Celelate sfere până la sfera unsprezece, sunt locuite
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
diferită. Am văzut atunci cum aceștia triau luminițile în raport de strălucirea lor, purificându-le prin îndepărtarea întunecimii și adăugare de strălucire. -Sufletele cui sunt?-îndrăznii să întreb pentru prima oară. -Sunt sufletele care au părăsit trupurile oamenilor, ce au păcătuit mai puțin sau foarte puțin-răspunse gnomii. Marii luminați purificatori de suflete își vedeau de treaba lor. Plecăm din templul purificării sufletelor, trecând altă ușă de argint, intrând în alt sanctuar de închinare și rugăciune, mai somptuos decât primul. O hologramă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru îl ascultă, aproape fără voie, apoi, furios, azvârli cu o piatră, care șuieră prin aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl revolta, dar ar fi păcătuit împotriva onoarei dacă l-ar fi predat. Gândul acesta era de-ajuns pentru a-l face să se simtă umilit până la nebunie. Îi blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am gătat! Visul unei nopți de vară Voiam să petrec cu ielele o noapte albă. Dar când m-am prins în hora lor, nu m-au primit, fiindcă, nu am fost invitată! Mi-au spus că trebuie, mai întâi să păcătuiesc, cu un bărbat din iad. Și ce să fac? Nu am acces acolo! Îți trebuie o limbă ascuțită și mult tupeu să treci de poartă, și, apoi, nici moartea nu mia dat pașaport. (Mi-e sufletul prea curat, de ce să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ce crezi, Simone? Împărații pămîntului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?" 26. Petru I-a răspuns: "De la străini." Și Isus i-a zis: "Așadar, fiii sunt scutiți. 27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița, și trage afară peștele care va veni întîi; deschide-i gura, și vei găsi în ea o rublă pe care ia-o și dă-le-o lor, pentru Mine și pentru tine." $18 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]