1,566 matches
-
nu departe de asta. Eu sunt de servici. Nu pot lipsi de-aici. Du-te mata, până acolo... Bine. S-a urcat, bătrânul Promoroacă, la volan, și-a pornit într-acolo. A văzut, pe marginea șoselei, un pădurar. A oprit. Pădurarul s-a priceput și a stat pe loc. E-aici, i-a arătat, el, un fel de pârtioară, făcută de doar trei urme. Cea a sinucisului și ale lui - una la dus și alta la întors. Nu-i departe. Uite
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat morman, hotărâ: bine că am aflat! Și bine că sunt singur! Găsesc o modalitate, prin care, mașina asta să treacă, pentru totdeauna,în proprietatea mea! Integral și definitiv, numai în proprietatea mea! PĂDURARUL Hai, măi Viață de câine, vino cu noi. Unde? La plantat pădure. Colo. Pe chiscul Vulturului. Cu toată lumea asta, care umple drumurile. Hai, că merg, dar cu ăștia ce fac? Cu cățeii tăi de joacă? Ia-i cu tine. Cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o remorcă și le-a distribuit gustări și apă. Până seara, tot Chiscul, a fost acoperit cu specii silvice de înaltă valoare. Când mă fac mai mare, aș vrea să lucrez aici. În pădurea, care o să crească, prin locurile astea. Pădurarul, căruia i-a mărturisit gândul său, l aîncurajat. Și, la urmă, i-a spus: dacă nu o să-ți schimbi visul, să mă cauți. Și-am să te ajut. Anii au trecut. Rădăcină Rândunel nu și-a modificat visul. S-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mijlociul 150 Infernul înfrânt 152 Mireasa codrilor de miri 155 Pâini albe pentru zile negre 158 Năvodarii 161 De pe apa... sâmbetei... culese! 164 Omu’ dracului 166 Punctul negru 169 Alcoolismul duce la beție 171 Pensionarul Zoală 173 Marele privilegiu 175 Pădurarul 178 <contents>
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus la Pusnicu, să vadă locul unde rușii fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi fost în stare să facă față lupilor care îi atacaseră pe neașteptate?... Întrebări fără răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc bine să se afle ce pățiseră sovieticii, fiindcă cine știe ce idei le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câmpul ăsta. „Dacă nu ești cuminte, mă amenința el, te-arunc în câmp și te duce.” — Bunicu-tău era savant? întrebă comandantul. — Da, răspunse pilotul. Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr. De la bunicul îl am. Pilotul pipăi cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În aceeași măsură ca și În numele lui Gerald. După Întoarcerea la Londra, ceru imediat să Îl vadă pe Daly. Directorul Îi spuse deschis că teatrul Încă nu se pusese pe picioare și nu Își făcuse un public. Începuseră repetițiile la Pădurarii, de Tennyson, dat fiind că premiera era programată pentru octombrie, iar Daly era vizibil Îngrijorat că s-ar putea să fie un eșec. Nu văd nici un interes, nici un progres demn de luat În seamă, spuse el. Pentru public, Tennyson e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se scoboare până la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-o călcătură de bărbat încă tânăr, c-o pălărioară de vânător și-o mustăcioară ce le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre Satu-Mare, către Dâmbovița. Se băgase prin case
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Și atunci încep să foiască prin somnul meu șerpii. Mă îndoiesc că poți să-ți dai seama ce mi se întîmplă, dar îți voi povesti ceva. Acum câțiva ani, un pădurar prinsese vipere, să le vândă pentru venin. Le-a pus într-un sac pe care l-a legat la gură și l-a aruncat sub pat, să stea acolo până dimineața. După care s-a culcat. Când s-a trezit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea am urlat. Nu mai țin minte ce. Și m-am trezit leoarcă de sudoare... Cum vezi, eu am experimentat, la fel ca pădurarul, aproape totul. ― Îți repet, nu cunoști rugul, Galilei. Și trebuie să accepți că totul a fost așa cum îți amintești. ― Știu. Dar atunci a existat o clipă în care nu mă mai gândeam la ce eram întrebat, ci mă temeam doar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dorit să mor. Cei nemulțumiți că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific și regretele... Cum să-ți explic? LIII ―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineața în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor și mi-a spus, mișcîndu-și buzele, fără să scoată un sunet: " Dacă vei vorbi, Galilei, șerpii se vor trezi și te vor mușca". I-am răspuns: "Dar când se vor stinge lumânările, vei vorbi tu". Da
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cocoțaseră pe un bolovan pitoresc, ținându-se parcă de mână ca doi copii neîndemânatici și sfioși. Alți intruși, mai greu de prins - oameni străini veniți să mănânce la iarbă verde sau săteni veseli - Îl scoteau din minți pe venerabilul nostru pădurar Ivan, scrijelind cuvinte obscene pe bănci și porți. Procesul de dezintegrare continuă Încă, Într-un sens diferit, căci atunci când Încerc În prezent să urmez În memorie potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Hippius, Zinaida vezi Merejkovski. Hippius („Bestuje“) Vladimir Vasilievici: Hodașevici, Vladislav Felicianovici: *Hodunov, M.E.: Hofeld, Evghenia Konstantinovna: Hormuzachi vezi Hurmuzaki. Hristofor (valet): Hunt Violet: Hurmuzachi C: Iaremici: *Invitație la o execuție: Iuri vezi Traubenberg Iuri, Evghenavici. Ivan (al doilea grădinar): Ivan (pădurar): Ivan I, Ivan II (valeți): Jernosekov, Vasili Martinovici: Kamenka: Kaminka, August Isakovici: Kerenski, Aleksandr Fiodorovici: Kissingen. Bad: Kleist, Heinrich von: Kolomeițev, Nikolai Nikolaevici: Kolomeițeva, Nina Dmitrievna născută Nabokov: vezi și Rausch. Korff, Anna Christina, baroneasă von, născută Stegelmann: Korff, Antoinette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pantaloni de golf și cu o jachetă din tweed, iar Lauren purta o rochie neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să mai aruncăm însă o privire asupra altor pro ducții de folclor recent, ca de pildă : Pădure de cetină Te-aș face o scîndură Să te vînd lunea la tîrg și bani peste bani să strîng Bine-i să fii pădurar, Că mai tai cîte-un stejar, Să dai la șeful de post, Ca să-ți faci în viață rost ! Domnul Paraschivescu, căruia nu avea cum să-i scape un asemenea fenomen suculent, comenta aceste versuri, în urmă cu cinci ani, astfel : N-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]