1,696 matches
-
ea, mai degrabă băiatul tânăr ca un paj, vorbește repede, cu nervozitate. Evident cu gândurile în altă parte, femeia trece ușor mâna prin părul lui. Amant? Gigolo? În nici un caz soț. Brusc, în fața retinei sale culorile vii ale mediului familiar pălesc, liniile anatomice ferme ale oamenilor se transformă în umbre misterioase abia conturate fără trup și fără substanță, topindu-se într-un șuvoi turbionar, spart de agitația unor fețe cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat cum apăruseră, fantasmele halucinante dispar. "Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se distrează făcând curte tinerelor naive. Nu crezi că după doi ani în care ai fost țintă mobilă pentru Armata Roșie, este timpul să facem ceva pentru noi? Te rog, am nevoie de tine, înțelege! Sub arămiul feței, obrazul ofițerului pălește ușor. Smaranda, ascultă-mă! Să nu crezi că doresc să mă întorc neapărat pe front. Sunt sătul până peste cap. Dar ca soldat am o datorie. Mai ales acum când este nevoie de fiecare dintre noi. Nu mă pot retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și poate cea mai neobrăzată. Ne aducem bine aminte cu ce lipsă de rușine "Romînul" ne arunca cuvântul calomnie când noi dădeam alarma că guvernul ctitorilor de la Alcazarul Ionescu are să aducă în Camere proiectul de hârtie-monedă. Noi nu ne-am pălit atunci dezmințirea "Romînului" și, cu toată calomnia lui, am susținut necontenit că hîrtia-monedă vine, și hîrtia-monedă a venit. Cine dar a rămas calomniator? Pățind de bună-credință așa rușine ca cei de la " Romînul" cu calomnia d-lor, niște oameni de treabă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au un trecut și nu-i cunosc valoarea... Dar în loc să-i răspund la privire începui să mă ocup de vecina mea, cea care își pusese în gând să-l scape pe strelit de formidabila lui tipesă, din pricina căreia toate femeile păleau în ochii lui. Aici însă eșuai total ,se uită la mine atât de mirată (mirată că un astfel de tip, care nu-i spunea chiar nimic, își făcea iluzia că ar putea să-i placă), încît mă apucă un râs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de gesturi și cuvinte care nu au altă menire decât să potențeze afecțiunea fundamentală pe care o avem pentru alții, de care sîntem cu adevărat legați și îi iubim... verificări dacă mai plăcem și altora... siguranța că nu ne-a pălit farmecul, seducția... verva pe care ne-o inspiră această certitudine, pe care o transmitem acasă celor care se simt prea siguri de noi... puțină neliniște, puțină gelozie, pentru a ni se prețui apoi dulcea supunere, abandonul de sub plapumă... Nu citisem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căștile părinților lui luminau un peisaj crepuscular. ― Nu pricep de ce nu pot să merg cu ei. ― Pentru că așa a zis mama. Tot gândindu-se la ce s-ar putea juca mai apoi, "Newt își lipi fața de alt hublou. Lumina pălea odată cu îndepărtarea părinților ei în direcția ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei doi bipezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să-i conving pe ceilalți? ― Imposibil. Dar chiar și așa, cum vor reacționa ei când vor afla că ești răspunzător de moartea celor o sută cincizeci și șapte de coloni care trăiau aici? Combativitatea lui Burke se evaporă și el păli. ― Ia stai. Despre Ce dracu' vorbești? ― Ai auzit foarte bine. Colonii. Toți acești năpăstuiți care nu bănuiau nimic. Ca familia lui Newt. Ziceai că mi-am învățat bine lecția, așa-i? Dumneata i-ai trimis să viziteze epava navei extraterestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fiecare, o altă icoană cu Iisus Cristos fiind în curs de tipărire. Alte 20.781 de tablouri religioase au fost redistribuite școlilor din depozitele de război (Angelescu, 1926, pp. 66-69). Iconografia religioasă însuma astfel 70.781 de tablouri. Aceste cifre pălesc însă în comparație cu iconografia istorico-politică a noii religii a națiunii, care însuma cel puțin trei sute de mii de unități ideologice. La nivelul calității actului educațional, operaționalizabil în rata de promovabilitate, lucrurile rămâneau sub așteptări. În cadrul învățământului de stat, cei care absolveau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe care o imprimă acțiunea fecundatoare a "stilului" nu își are originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice a stilului a cărui potență își trage sevele din inconștient, avându-și "rădăcini împlântate în cuiburi dincolo de lumină" (ibidem). Prin intermediul mecanismului "personanței", "inconștientul răzbate cu structurile, cu undele și cu conținuturile sale, până sub bolțile conștiinței", producând
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împrumutat dela Tătari și chiar dela Unguri, cari trăgeau în țapă pe țărani, cum au tras 9 din ei după răscoala din 1437" (Floru, 1923, p. 66). Mitul Primei Uniri din 1600 cade și el victimă scrupulozității critice. Alături de el pălește și aureola care înconjura figura lui Mihai Viteazul, care este metamorfozat din profet al românismului într-un unificator inconștient de semnificația profundă a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
similare cu spațiul vizual alocat regelui și casei regale în perioada interbelică. În schimb, ceea ce am numit drept cultul textual al personalității intelectuale a liderului, edificat prin sumedenia de citate din Gheorghiu-Dej, nu are antecedent în tradiția pedagogică românească. Acestea pălesc totuși în comparație cu dimensiunea hiperbolică a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, a cărui personalitate, spre sfârșitul deceniului al optulea, ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îți destăinuiesc secretul, pregătește-te. Lui Afanasi Ivanovici și mie ne-a promis că astă-seară, la ea acasă, își va spune ultimul cuvânt: a fi sau a nu fi! Așa că e bine să știi. Ganea se tulbură brusc, încât chiar păli puțin la față. — A spus ea asta? întrebă el și vocea parcă îi tremura. Acum trei zile și-a dat cuvântul. Am bătut-o amândoi la cap până n-a mai avut încotro și a promis. Ne-a rugat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uita la Ganea, râdea și îi striga: — Ce-i cu fața dumitale? O, Doamne, ce față ai în momentul ăsta! Râsul dură câteva clipe, iar fața lui Ganea într-adevăr era foarte descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se adresă brusc și pe neașteptate Nastasia Filippovna, aici sunt vechii mei prieteni, generalul și Afanasi Ivanovici, care tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau nu? Voi face cum spuneți dumneavoastră. Afanasi Ivanovici păli la față, generalul încremeni; toți făcură ochii mari și-și lungiră gâturile. Ganea se prefăcu într-o stană de piatră. — Cu... cine? întrebă prințul abia deslușit. — Cu Gavrila Ardalionovici Ivolghin, continuă Nastasia Filippovna la fel de tăios, ferm și răspicat. Urmară câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tremura, nefiind în stare să-și ia ochii de la pachetul care începuse să ardă. — Nu-i nebună? Nu-i așa că-i nebună? se repezi generalul la Toțki. — V-am spus doar că e o femeie pitorească, bâigui Afanasi Ivanovici, care pălise și el puțin. — Dar, totuși, sunt o sută de mii! — Doamne, Doamne! se auzea din toate părțile. Toți se îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și fără grai în fața ei și deodată păli. — Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte! se dezlănțui Aglaia. Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel mic, nici în privința inteligenței, nici în a inimii! Ești mai cinstit decât toți, mai nobil decât toți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spun că generalul era și mai uluit decât mine; când eu, după dispariția banilor, primul lucru pe care l-am făcut a fost că l-am trezit, era atât de stupefiat, încât s-a schimbat la față, a roșit, a pălit și, brusc, l-a apucat o indignare atât de crâncenă și de onestă, încât nici eu nu mă așteptam la așa ceva din partea lui. E omul cel mai cumsecade! Minte tot timpul, din slăbiciune, dar e un om cu trăiri superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați părăsit atunci pe cel care v-a sedus, pe Toțki, și s-o fi făcut simplu... fără spectacol? întrebă Aglaia ca din senin. Ce știți despre situația mea ca să aveți curajul să mă judecați? exclamă Nastasia Filippovna, tresărind și pălind teribil. — Știu că nu v-ați dus la muncă și ați plecat cu bogătașul Rogojin, ca s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la chipul ei! Încă de dimineață, văzându-i portretul, nu-l puteam suporta... Uite, Vera Lebedeva are ochii cu totul altfel; mie... îmi e frică de chipul ei! adăugă el extrem de înspăimântat! — Vă e frică? — Da, e nebună! șopti prințul, pălind. — Asta o știți sigur? întrebă Evgheni Pavlovici extrem de curios. — Da, sigur. De-acum o știu sigur. Acum, în ultimele zile, m-am convins de asta! — Atunci de ce v-o faceți cu mâna dumneavoastră? strigă speriat Evgheni Pavlovici. Deci, vă însurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de oameni pe care nu-i cunoștea absolut deloc îl asaltară ca să-l descoase. Mulțimea vorbea tare, clătina din capete, unii chiar râdeau: nimeni nu ieșea din biserică, toți așteptau să vadă cum va reacționa mirele la aflarea veștii. Acesta păli la față, dar vestea o primi liniștit, spunând abia auzit: „Mi-era frică; dar la asta nu mă gândeam...“. Apoi, după o scurtă pauză, adăugă: „De altfel... în starea ei... e cât se poate de firesc“. Mai târziu, Keller avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de-a Nastasiei Filippovna, care locuiește împreună cu mama ei: poate că, tulburată fiind și dorind să se ascundă, Nastasia Filippovna a rămas peste noapte la ele. Prințul se ridică de pe scaun complet distrus; femeile aveau să povestească pe urmă că „pălise groaznic la față“; într-adevăr, aproape că i se tăiau picioarele. Până la urmă, din țăcănitul îngrozitor al vocilor, înțelese că femeile încearcă să-l convingă să accepte colaborarea lor și-l întreabă de adresa lui din oraș. Prințul nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cele din urmă din tradiția Îngrijirilor pentru semenii aflați În suferință. Toate aceste norme ce izvorau din această tradiție, În care știința medicală se Întâlnește cu caritatea creștină de-a lungul a peste un mileniu și jumătate, au Început să pălească odată cu secolul al XX-lea, când extraordinarele progrese ale științelor medicale păreau să plaseze omul dincolo de condiția sa, să instaureze mitul atotputerniciei rațiunii și logicii creierului uman, eliberând, În concepția materialist atee, ființa umană de tot ceea ce reprezenta valoare spirituală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
să marginalizeze tot ce Însemna norme morale și valori consacrate istoric. Toate acestea s-au răsfrânt negativ desigur și asupra relației medic-pacient, sau sistem medical și colectivitate, afectând În ultimă instanță responsabilitatea medicală. Caracterul caritabil al medicinii a Început să pălească, rațiunile economice au Început să fie dominante, ceea ce a pus până la urmă medicul și pacientul Într-o situație conflictuală, atât În mod direct, cât și prin instituțiile care-i reprezintă, recte sistemul medical și instituția pacientului (asociații de pacienți), massmedia
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
privesc ca persoană și de aici printre altele un anumit tip de relații medic-pacient cu particularitățile respective. Evoluția societății umane a făcut ca multe din aceste norme izvorâte din tradiția În care știința medicală se Întâlnește cu caritatea creștină, să pălească odată cu secolul al XX-lea, când extraordinarele progrese ale științelor medicale păreau să plaseze omul dincolo de condiția sa, să instaureze mitul atotputerniciei rațiunii științifice și logicii gândirii umane, eliberând, În concepția materialist atee, ființa umană de tot ceea ce reprezenta valoare
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În relație contractuală cu societatea pe care o deservește. Această interpunere avea să se răsfrângă negativ asupra relației medic-pacient (adult sau copil), sau sistem medical și colectivitate, afectând În ultimă instanță responsabilitatea medicală. Caracterul caritabil al medicinii a Început să pălească, rațiunile economice au Început să fie dominante, ceea ce a pus până la urmă medicul și pacientul Într-o situație conflictuală, atât În mod direct, cât și prin instituțiile care-i reprezintă, recte sistemul medical și instituția pacientului (asociații de pacienți etc.
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]