1,764 matches
-
și nud că domnul Popa dispăruse. - Cum să plece el așa, în condiția în care sunt? Doamna doctor nu știa ce să răspundă. Se gândea, mângâindu-și mustața, că dacă ar fi ea în situația asta delicată, Anna Karenina ar păli în uitare. Vedea deja pe prima pagină a ziarelor: „Doamna doctor s-a împușcat în cap, trădată și nefericită”. Ce să-i spună ea prietenei ei? Doamna Popa n-avea cultură și nici fior tragic. N-ar fi înțeles nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rupse o unghie roșie. Dacă ar fi fost dincolo de oglindă, îi arăta ea nenorocitului! Ar fi răzbunat-o pe Mariana și pe bărba-su, care cine știe pe unde stătea nemâncat, închis de perversul ăsta. Sau mai rău! - Nu știu nimic! păli și mai mult Horațiu. Eu n-am răpit și n-am urmărit pe nimeni și n-am făcut rău nimănui. Iar amenințarea am făcut-o pentru că nu suport minciuna! - Și cu amprentele cum rămâne? - Este posibil ca eu să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York izbucnea cea mai mare revoltă revoltă socială a timpurilor moderne. * Domnul Popa se tezise binedispus. Soarele îi gâdila plăcut burtica și domnul Popa râgâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ar fi anunțat că se joacă în parodie, da, mai du-te-vino! Dar așa, e mai adecvat în uniformă. Și mai bine să lăsăm discuția și să mai facem o repetiție, că, știți, cât sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit la un vers, dar noroc că nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e acum doctor veterinar. Trăiește într-una dintre sutele de case identice ale unui complex rezidențial din suburbii. Își tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta asta a cărei stea a pălit. E fericit și trăiește într-o casă cu două dormitoare. La colțurile ochilor are riduri din cauza râsului. Ia pastile ca să-și controleze colesterolul. E primul care recunoaște că după toții anii ăia în centrul atenției, e un singuratic. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă atârnând, cu becurile lor roșii, albastre ori portocalii luminând prin cuștile ornamentate din bronz, acolo stătea domnul Whittier înfulecând cu pumnul hrana dehidomnișoaratată, crocantă, dintr-o pungă de plastic Mylar. Zicea: — Să dăm în vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puteau fi întinse pentru a se acomoda aproape oricărei dorințe. Păpușile, spunea broșura, suportau ani întregi de satisfacere violentă, susținută. Pentru curățare se folosea pur și simplu săpun și apă. Dacă erau lăsate la soare, culorile ochilor și buzelor puteau păli, spunea broșura în franceză, spaniolă, engleză, italiană, și ceea ce părea chineză. Siliconul era garantat inodor și insipid. La prânz, Cora s-a dus să cumpere o rochiță, o pereche de pantalonași și o cămășuță. Când s-a întors la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de doi indivizi destul de voinici, învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la piciorul stâng. Secerat, s-a prăbușit la pământ. Văzând scena, fratele Lascăr dezlănțuit și disperat s-a aruncat către el și cu o lovitură de cuțit în burtă l-a scos din luptă. Prins cu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se adunase mult mai multă lume decât la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că‑l pălea În frunte cu atâta silnicie, Încât văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încât trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi avea în palmă. Vedea limpede asta pe fețele încordate care-l priveau cu o fascinație febrilă. Dar tot nu-și putea permite să piardă controlul asupra conversației. Cu un efort, se hotărî să se încline adînc în fața conducătoarei care pălise. Pe urmă se grăbi să spună: ― Maiestate, am fericirea să vă pot anunța că aveți înainte o viață lungă și din ce în ce mai onorabilă. Din nefericire... Glasul lui căpătă o undă mai întunecată în timp ce se grăbi să continue: Din nefericire, e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
rapid încît tot aerul din cameră se primenea de cinci ori pe secundă. În birou se așternu tăcerea între Hedrock și Royan. Într-un tîrziu Royan îi spuse: ― Zău că nu înțeleg cum ai scăpat. Părea emoționat. Îi tremura glasul. Pălise și fără doar și poate cîteva minute trebuia să fie tratat cu multă răbdare. Atîta doar că nu dispuneau de acest timp. De fapt nu mai aveau deloc timp. Și așa lui Hedrock i se păru că a irosit minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să-l întâlnesc pe Cornelius Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu prea strălucite câteva tainice subînțelesuri în stare să-mi declanșeze anumite resorturi imaginative. Un criteriu asemănător mă îndemna, de pildă, să prefer
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
achiziționase personal de la un colecționar venit de la Paris și se asigurase de autenticitatea piesei. — Și ce preț are acest șuvoi de minuni, dacă nu vă e cu supărare că Întrebăm? se interesă tata. Simpla menționare a cifrei Îl făcu să pălească, Însă eu eram vrăjit de-a binelea. VÎnzătorul, luîndu-ne probabil drept profesori universitari de fizică, continuă prin a ne Împovăra cu o galimatie de neînțeles despre aliajele de metale prețioase, smalțurile din Orientul Îndepărtat și o teorie revoluționară despre pistoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
eu sînt cea care nu-ți place, ci pe tata nu-l poți Înghiți și mă pui pe mine să plătesc, fiindcă cu el nu Îndrăznești. Eu zic că nu e vina ta. Cu tata nimeni nu se pune. Am pălit, Însă după cîteva clipe m-am pomenit zîmbind și Încuviințînd. — De unde rezultă că Tomás mă cunoaște mai bine decît mă cunosc eu Însumi. — Să nu te miri. Frate-meu știe prea bine În ce ape ne scăldăm cu toții. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și chenăruită cu linii aurite, din acelea care se dăruiau odinioară la prima Împărtășanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care se putea citi adresa expeditorului: Penélope Aldaya Avenida del Tibidabo, 32, Barcelona Am deschis plicul și am scos scrisoarea, o foaie de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile au fost așa dintotdeauna, aici și pretutindeni, se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a tras lângă el: Uite, fiule, acolo drept înainte, Steaua Polară. Pe acolo trece osia lumii, în jurul căreia ne rotim cu toții... Priveam la cerul nesfârșit, căruia bătrânul știa să-i dea viață prin spusele lui...La un timp, glasul începe să pălească, semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în suflet...Știu că din clipă în clipă bătrânul se va arăta. Și nu m-am înșelat, pentru că după puțin timp îi aud pașii moi apropiindu-se...Se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am vîndut”. Ei, acum îi limpede? Au ba? Limpede ca lumina zilei, părinte. Ne continuăm drumul. După o scurtă cale, ne iese în drum o cârciumă care pare mai de Doamne ajută. Nu știu de ce, dar pe loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma sfintei Mitropolii. Caut pe furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei lângă care ne-am aciuat se hodineau două ulcele pântecoase, pline ochi cu mied. Îndată bătrânul a ridicat una
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-mi, nu-ți amiroase a ceva mai deosebit decât pe celelalte uliți? Chiar voiam să întreb a ce mai miroase pe lângă aroma de covrigi proaspeți? A dospeală, fiule. Doar ne aflăm pe Ulița Brăhăriei, nu altundeva. Și pentru că m-a pălit o sete de zile mari, hai să bem o bragă. Numai că n-om intra te miri unde, ci la jupân Alî turcul, care face o bragă!...Și dugheana turcului nici nu-i departe. Cu pașii lui ca de pisică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]