6,963 matches
-
trebuie să se lase duși fără să slăbească totuși vigilența și strădania... E trecut de miezul nopții, și el iarăși n-are somn. Să veghezi, da, încercând să înțelegi rostul direcției spre care ești dus, când totul pare fără rost, părăsirea și sărăcia lucie, și totuși există un rost și un înțeles la care trebuie să iei aminte în permanență, veghind, da, atent la toate semnele și semnalele, ca să răspunzi, fiindcă mereu ți se oferă, ți se propune... Alo, da, io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu puloverul irlandez albastru. Tom are vreo două sau trei pulovere d-astea, pe care le poartă alternativ. Dacă ele dispăreau timp de o săptămână-două, mă Îndoiesc că asta se datora faptului că erau la spălat. Probabil că zăceau În părăsire, pentru că atunci când Își făceau din nou apariția, erau la fel de pline de pete ca de obicei. Am stabilit cu un flăcău pe care-l cunosc să vină Încoace, la un pahar. — Cine? Doar nu Încerci să-mi faci lipeala cu vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
călăuzească, dintre toți fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care s-o ia de mână dintre toți fiii pe care i-a crescut. Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat; dar cine te va plânge? Devastarea și părăsirea, foametea și sabia! Cum să te mângâi Eu? Căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu duhul întristat, ca pe o soție de tinerețe, care a fost alungată, zice Dumnezeul tău. Câteva clipe te părăsisem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încât devine aproape străin, aceeași imagine dezolantă, munții asemenea unor tumori crescute pe suprafața pământului, cu nasul lung și drept, plin de praf, iar la picioarele lor frumoase apare pe neașteptate deșertul, care nu face decât să scoată în evidență părăsirea, pustiul. O mână cerească făcuse ca ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spectacole la care participă romii și nu numai. Câtă deosebire între viața lor de azi și a țiganilor de altădată care se deplasau cu cortul. Deci, dacă înainte vreme erau obișnuiți a fi nomazi, era natural să nu-i afecteze părăsirea unui anumit loc. Probabil că se plictiseau să stea tot acolo, fiind învățați cu schimbările. Acum se simt legați de căminul lor oricât de modest ar fi el, de cei din jur. În cazul lui Izmail Ciurdaru chiar dacă erau învățați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am hotărât definitiv! Că mâine, luni, cu acceleratul de după-amiazi, ca să aibă timp să se pregătească, va pleca la București. Se va pune fără zăbavă în legătură cu un avocat și va face ea cererea de divorț. Motivul l-a creat el: părăsirea domiciliului. N-a fost, bineînțeles, la Pitești, unde n-avea ce căuta în zilele de sărbători, ci la București, să-și mute toate lucrurile personale la mătușă-sa Mariuca, văduva generalului Constantinescu. A făcut gestul, oricât i-a venit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu-l poate reține pe acesta în eternitate. Astfel, îndepărtarea celui în care s-a investit pe sine echivalează cu o descomplectare ontică, cu o decupare și trunchiere metafizică. Conștiința ce devine aici lucidă întru solitudine înțelege și își asumă părăsirea la care o damnează îndepărtarea celui drag drept un exil nedrept și înjositor. Umilința ca situație și fapt afectiv real se rezumă pentru cel astfel abandonat la postularea nu numai a relativității ființei și fidelității celuilalt dar și la evocarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reducere a inechității: modificarea inputurilor/rezultatelor, determinarea persoanei/grupului de referință să-și modifice inputul/rezultatul, schimbarea persoanei/grupului de referință, distorsiunea cognitivă a relevanței elementelor schimbului, dar și absenteismul, solicitarea schimbării locului de muncă, până la forma cea mai intensă: părăsirea organizației. Dintre toate inputurile ce pot fi diminuate, efortul este cel mai susceptibil de a fi redus, deoarece celelalte inputuri (educație, vârstă, sex, abilități) sunt "un dat", achiziția lor nefiind reversibilă. Cuplul "Persoană" "Altul" formează un sistem social atâta vreme cât fiecare
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cele de iubire sau prietenie; 2. în recompensarea grupurilor de lucru; 3. când punctul de referință sau nivelul de comparație specific fiecărei persoane nu se rezumă la suma rezultatelor, ci este o dimensiune compozită; 4. când nu există alternative pentru părăsirea relației, chiar dacă aceasta este inechitabilă. Miles, Hatfield și Huseman (1989) propun conceptul de "sensibilitate la echitate", afirmând că oamenii au preferințe diferite față de raportul dintre inputuri și rezultate. Autorii identifică trei tipuri de persoane: "sensibilii la echitate" (equity sensitives), "benevolii
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
către alți colegi a unor părți din propria sarcină; * proteste mai mult sau mai puțin voalate în legătură cu "supraîncărcarea" la care sunt supuși sau cu organizarea deficitară la nivelul formației de lucru; * majorarea consumurilor ocazionate de muncă; risipa demonstrativă de resurse; * părăsirea firmei. 3. situația de supra-recompensare nu este o soluție, deoarece generează un consum de energie pentru restabilirea echilibrului în raportul cu organizația. În astfel de situații sunt de așteptat conduite precum: * în exteriorul firmei și a sarcinii de muncă: donații
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
e destinat special unor astfel de manifestări politice publice, Încap aici În mod curent 10.000 de oameni. În condiții normale, există un protocol de siguranță care prevede Închiderea zonei - după ce participanții ocupă spațiul, accesul nu mai e posibil, așa cum părăsirea zonei nu mai e posibilă. Dar acum, piața rămîne deschisă, deși forțele de ordine sînt prezente. În momentul În care Supremul Își Începe discursul, În jur de 10.000 de bucureșteni, Împodobiți de oamenii propagandei cu pancarte și avînd pregătit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac ceea ce vei dori. Dar îți spun un singur lucru, nu voi renunța la prietenia mea cu Pearl, nu pot, e parte din mine. De bună seamă, n-ai putea respecta pe cineva care își părăsește un prieten. — Vorbești de părăsire. Dar ea te părăsește pe tine. Ai spus singură că a renunțat la multe ca să-ți fie însoțitoare. Și nu-ți poți imagina că ea dorește să se elibereze de tine? Va răsufla ușurată, va fi bucuroasă să plece. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ceea tot în Jurnalul științelor și călătoriilor am găsit scris. De fapt, ceea ce fac nu-i propriu-zis o reparație. Primusul nostru nici nu-i cu adevărat stricat. Doar abandonat. Și mi-era prea drag ca să-l las să zacă în părăsire. Plăcerea cea mare pentru mine a fost să-i redau rezervorului de alamă luciul galben de odinioară, așa cum mi-l aminteam de pe vremea când mama îl folosea zilnic pentru gătit. Cu asta am început cu luciul. Rezervorul a redevenit nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un zâmbet, o privire, un gest (oferte, chiar angajamente). Totul se petrecea fără luptă, încît victoria mea avea o tristețe cu care mă împăcăm. Unde erau cetățile dispuse să se apere chiar după ce încetau de a mai rezista? Numai inițiativa părăsirii o avusesem eu. Dar asta era atât de puțin. Îmi plăcuse să mă consider un cuceritor ale cărui cetăți au capitulat de bunăvoie ori au făcut totul să se predea? Hai-da-de! În asemenea condițiuni preferam înfrîngerea. Și pentru un bărbat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dacă o părăseai vremelnic, ca s-o iei, după aceea, de nevastă, i s-ar fi închis rana, iar legătura s-ar fi dezvoltat cât se poate de normal. Numai cu mine a fost altfel. Nu puteam accepta umilința unei părăsiri atât de jignitoare. Ei bine, mândria mea, crunt strivită cu călcâiul, m-a împins să mă răzbun. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fără balsamul acelei blestemate răzbunări. Niciodată n-o să-ți dai seama cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răzbunări. Niciodată n-o să-ți dai seama cât am suferit de pe urma gestului tău necugetat, ce uragan mi-a pustiit sufletul, cât am fost de mutilată. Și tocmai atunci, ca o încununare a deznădejdii, s-a ivit sarcina. Dacă am suportat părăsirea cu toate chinurile provocate de ea, rușinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-aș fi putut să-i supraviețuiesc. Mă hotărâsem încă de atunci să-mi ridic viața și nu era decât o chestiune de zile ca să ajung la faptă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jurnalului micile provocări, anecdotica, frivolitățile, capriciile șarjante etc. Și-mi voi concentra energiile pe teme cu noimă severă, miză grea, bibliografie densă și bătaie lungă. (Mă rog, ce ne-am face fără amăgiri?) Îmi pregătisem ieșirea cu ludic-nostalgica retrospectivă a părăsirilor redacționale, de la Luceafărul, în 1979-80 (când Mihai Ungheanu mă ispitise cu cronica literară, iar eu m-am speriat de moarte că va trebui să recenzez tot clientelismul partinico-securistic al gazetei), până la Zia rul de duminică devenit online, trecând prin disen
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
primisem nici un semn de la ai mei. Or fi ajuns în Banat? Cum? Eram totuși convins că banii pe care îi avea din vânzarea orezului îi puteau asigura protecția. Sau dimpotrivă! Convins de Nicu Radu că nu voi avea neplăceri la părăsirea comunei, eram sub consemn, am luat trenul din Galați și după ce am trecut prin mai multe mitralieri am ajuns la Lugoj, apoi la Făget și pe jos la școala din Bichigi. La școală, nimeni. Notarul, Mircea Ciorogaru mi-a spus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Trebuie să știi să te învinuiești după o anume metodă, pe care am izbutit s-o pun la punct abia mult mai târziu și pe care n-am putut-o descoperi înainte de a mă fi aflat în cea mai deplină părăsire. Până atunci, râsul a plutit mai departe în preajma mea și toate strădaniile mele nesăbuite n-au izbutit să stârpească din el o anume mlădiere binevoitoare, aproape drăgăstoasă, care-mi făcea rău. Dar mi se pare că marea a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și vii...le-au fostu dat Duca vodă la mănăstirea lui Păun care s-au răsipit.” Ce înseamnă de fapt acest „s-a răsipit”? „Păi, ar fi simplu de răspuns, dacă pe atunci acest cuvânt n-ar fi însemnat și părăsirea mănăstirii de către călugări. Așa că o să luăm cuvântul acesta și cu înțelesul de a părăsi și de a se dărâma.” Cam devreme s-a pustiit mănăstirea, pentru că Păun vameșul a zidit-o pe la 1670. „Trebuie să ții seama și de faptul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
periclita totul, își bătea joc! Un interes subit pentru serviciile lui Lică cuprinsese pe Maxențiu. Se credea ofensat direct de această demitere, se credea păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți ce-1 țineau încordat, cu care îmbuiba necazul și părăsirea lui. Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plîngă? ... Și ce folos, avea acum? Dar ce putea însemna acea comedie? Se săturase femeia și-1 zvîrlea?. Era să-i aducă acum pe altul! Să aibă alte încercări, alte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
La 6 Aprilie 1944, trupe ale Frontului II ucrainean intrau în Botoșani, Rădăuți, Suceava. În acest timp, armata germano-română încă era stăpână pe situația din Crimeea până în următoarele zile când ofensiva sovietică s-a dovedit copleșitoare. Deși Hitler nu aproba părăsirea Crimeei, atacurile rusești tot mai concentrate și cu intermitențe minime au făcut imposibilă orice rezistență. La 12 Mai 1944, războiul în Crimeea lua sfârșit. Din acest foc pustiitor, ofițerul Savel scapă de moarte sosind în Țara în care aveau să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de case nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]