2,742 matches
-
salon cu mine se afla o femeie al cărei soț era din Yokohama și care nu a putut să ajungă. Dacă soțul acelei doamne ar fi venit, cred că mi-ar fi fost și mai greu. M-aș fi simțit părăsită. Aș fi fost invidioasă. Fiindcă și ea era singură, am avut mai multă forță. Soacra mea și mama prietenului soțului meu m-au însoțit și m-au încurajat. Nașterea a durat treisprezece ore. Mi-au spus că așa era normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acest lucru trebuie să fie făcut într-un mod organizat. Ni se dădea un drog asemănător LSD-ului și pentru toți era prima experiență de acest tip. Unii dintre ei au luat-o razna și au fost pur și simplu părăsiți. Această priveliște m-a zdruncinat. Cu toate că această metodă pentru înalțarea spirituală fusese aleasă de către Maestru, nimeni nu ținea lucrurile sub control. Mi-a repugnat total această inițiere creștină. După ce am trecut prin ea, m-am gândit foarte serios să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
hotarele popoarelor, și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; 14. am pus mîna pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul; nici unul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească." 15. "Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?" "Sau se mîndrește fierăstrăul față de cel ce-l mînuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sunt lucrarea mîinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stîlpii închinați soarelui. 9. În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărîmăturile din pădure și de pe vîrful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 10. Căci ai uitat pe Dumnezeul mîntuirii tale, și nu ți-ai adus aminte de Stînca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute, și ai sădit butuci străini. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca niște pietre de var prefăcute în țărînă, idolii Astarteei și stîlpii soarelui nu se vor mai ridica. 10. Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuință lăsată și părăsită ca pustia. În ea paște vițelul, în ea se culcă și-i mănîncă ramurile. 11. Cînd i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere, de aceea Cel ce l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mai aduce aminte de văduvia ta, 5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numește Dumnezeul întregului pămînt, 6. căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinerețe care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău." 7. Cîteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. 8. Într-o izbucnire de mînie, Îmi ascunsesem o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
locul unde se odihnesc picioarele Mele. 14. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta, și toți cei ce te disprețuiau se vor închina la picioarele tale, și te vor numi "Cetatea Domnului", "Sionul Sfîntului lui Israel." 15. De unde erai părăsită și urîtă, și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. 16. Vei suge laptele neamurilor, vei suge țîța împăraților; și vei ști astfel că Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
toți împărații slava ta și-ți vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. 3. Vei fi o cunună strălucitoare în mîna Domnului, o legătură împărătească în mîna Dumnezeului tău. 4. Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pămîntul un pustiu, ci te vor numi: "Plăcerea Mea este în ea", și țara ta o vor numi Beula: "Măritată"; căci Domnul Își pune plăcerea în tine, și țara ta se va mărita iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea grijă; nu întârzia acolo prea mult, temându-se că nu se va mai putea întoarce. Într-un astfel de pod al unei case părăsite găsise un obiect pe care îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în mijlocul acestuia, iar din ziua aceea nimeni nu l-a mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de a-și construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume s-ar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sa refugiat în mijlocul acestuia, iar din ziua aceea nimeni nu la mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de ași construi un refugiu absurd. Cei doi prieteni, nevoiți să doarmă o noapte în casa părăsită, caută să înțeleagă ce anume sar fi întâmplat cu cel ascuns acolo. Nu ar fi avut motive să ridice un asemenea edificiu câtă vreme lumea însăși este un labirint - și încă unul desăvârșit. Apoi, orice labirint ascunde în centru o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu găleata, iar cărările sunt acum niște râuri de noroi. Tuși din nou, stânjenit. — în sfârșit, nu era cu putință să mergem mai departe - și nicidecum cu caii. Prietenul meu a văzut casa de pe cărăruia de sus, a crezut-o părăsită și s-a gândit că e bine să coboare iute să caute adăpost sub acoperișul tău. Nădăjduiesc că n-o să ne refuzi găzduirea pentru scurtă vreme; vom ști să o răsplătim. încet, privirea femeii se mută de la ochii lui Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să rămânem aici. Adună oamenii. Plecăm. înainte de a executa ordinul, Khaba zăbovi o clipă. — Războinicii sunt în culmea furiei. La Vesontio nu au avut mult timp să ia pradă și sperau să se întremeze aici; în loc de asta găsim numai sate părăsite. Am găsit și ceva grâu și... — Nu pot să fac nimic. Utrigúr i-a trimis aici, ai uitat? Era de așteptat ca țăranii să-și ia tălpășița văzând incendiul din Vesontio. O sa ne refacem la Noviodunum. Un grup de războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Mandzuk: — O să te ocupi tu de ridicarea corturilor și de îngrijirea celor cu răni mai grave. Trimite o trupă mai mare în recunoaștere către Noviodunum și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de luptă și se îndrepta în marș forțat către Sena. Toate căpeteniile repetau că Atila avea deja limpede în minte unde avea să se oprească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând. Nimic mai mult decât o jumătate de duzină de cocioabe abandonate, alcătuite din bușteni și cu acoperișuri înalte din paie, cu grajduri și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind prin spațiile largi ce se deschideau între case. — Satul ăsta nu e rău, îi spuse lui Odolgan. Ar fi inutil să mergem mai departe, fiindcă la Agedincum ajungem, oricum, târziu. Poposim aici. De acord, oricum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întors, Utrigúr deja sosise. Toată armata se concentrează acolo. Cu privirea ațintită pe războinicii ce traversau vadul, Balamber ridică din umeri. Curând ajungem și noi, fii pe pace. Dacă preferi, la vreo două mile de aici e o veche villa părăsită. E și un izvor, așa că am putea chiar să poposim acolo. Balamber scutură din cap și, ridicându-și bărbia, făcu semn către norul de praf ridicat de ariergardă. — Nu. O s-o lăsăm celor de colo. în seara asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă asigur că mingan-ul meu o să aibă un rol important. Odolgan arătă cu capul înapoia sa: — De aici înainte a numai șes. Cât vezi cu ochii, numai pășune. Doar când și când câte un câmp de orz, câte o gospodărie părăsită, câțiva copaci. Dacă Atila vrea să dea bătălia aici, eh, aș zice că nu poate alege un loc mai potrivit. Balamber se mulțumi să încuviințeze. Treceau acum ultimii războinici. Fără grabă, Mandzuk sui malul și se apropie de Balamber. — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putere, fără să ia în seamă mirosul de sudoare pe care îl emana și sângele ce-i murdărise armura. Balamber pricepu că, ziua întreagă, probabil, copila se găsise pradă groazei că-l va pierde, că se va trezi încă o dată părăsită. Confuz, își roti privirea, căutând parcă ajutor, și o întări pe aceea a lui Mandzuk. Citi în ea o sclipire de durere, dar mai văzu și altceva - ceva ce, pe chipul cioplit în piatră al acestuia, nu mai văzuse de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eu n-am uitat Că la nuntă mi-ai cântat Dimineață, drept în față, Să am cea mai bună viață! Cântă-mi cântec de iubire Pentru-acel ce mi-a fost mire, Cântă pentru-a ta iubită, Sau ca mine-i ... părăsită?! Pentru inimi rupte-n două, Pentru inima-mi pustie Cântă, cântă-ne și nouă! Cântă-mi cuce de dor ... mie! SUFĂR ÎN TĂCERE Sufăr enorm și toate mă dor Aș vrea să mă mângâi ușor Alt drum am ales, tu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Alt drum am ales, tu n-ai știut Ce mult am suferit, cât m-a durut! Șoapte ușoare aduse de un vânt Mi-amintesc cum noi ne-am iubit Eu mai aștept un semn, un cuvânt, De la iubire, de la cel părăsit, Din gene-mi cristale de lacrimi, Calde ca ploaia în arșița verii, Gem cu durerea arsă de patimi Și-ndur pedeapsa grea a tăcerii! De ce n-a rămas un vis împlinit, Cât dăinui-va din ce mai rămâne, Până când suferă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-mi cristale de lacrimi, Calde ca ploaia în arșița verii, Gem cu durerea arsă de patimi Și-ndur pedeapsa grea a tăcerii! De ce n-a rămas un vis împlinit, Cât dăinui-va din ce mai rămâne, Până când suferă un om părăsit, Câtă speranță avem în ziua de mâine! DE ZIUA TA Dacă ești singurel la munte, Soarele în piept să-ți cânte, Codrul drag să-l simți drept frate, Soră, frunza care bate! Dorul meu să te-ncânte, Păsărele mii să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]