1,307 matches
-
drepturile și interesele față de abuzurile guvernării, precum și ale celor ce o influențează și controlează, doar dacă poți participa pe deplin la stabilirea conduitei guvernării. Prin urmare, concluzionează că "nimic nu poate fi mai dezirabil în final decît admiterea tuturor ca părtași la puterea suverană a statului", adică un guvernămînt democratic. 6 În mod sigur Mill avea dreptate. Dar chiar dacă vă includeți în electoratul unui stat democratic, nu puteți fi sigur că toate interesele dumneavoastră vor fi apărate în mod adecvat; dar
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ori surpriza ca oameni pe care, în facultate, student fiind, îi priveam cu speranță și încredere, să-i reîntâlnesc, după absolvire, obosiți, plictisiți, irosiți de priveliștea pe care le-o oferea presa dinăuntrul ei, când nu deveniseră trup și suflet părtași în diverse campanii. După doar câteva săptămâni, nu luni ori ani, învață repede "adevărata" școală de jurnalism a patronilor și par a uita cu totul ceea ce apărau sau de ce erau oripilați în vremea studenției. Universitatea nu poate face mare lucru
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a distinge persoanele de opinii sau idei. Lipsa moderației nu era principalul pericol al momentului; chiar opusul constituia o amenințare: permisivitatea catolicilor. Uneori era necesar ca principiile să fie expuse pe un ton apăsat; în caz contrar, publiciștii puteau deveni părtași la greșeală, nedându-i importanța cuvenită. Fără îndoială, trebuia să existe milă față de oameni, dar o milă cerebrală, ordonată: pe primul loc trebuia să stea binele comun. Contrazicerea de idei și dezvăluirea falsității acestora afecta imaginea celui ce le apăra
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
narativ cu ocultarea clarității, infiltrând cu subtilitate poezie în incidente magice, injectând lirism în narațiune. Deși presărată cu momente de suspans și incidente palpitante, crime chiar, cartea e predominant o experiență lirică și creează un tip nou de lector: lectorul părtaș. Peter Ackroyd mărturisește pe ultima pagină: "această versiune a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului nesfârșit, pe care îl împărtășim, al întunecimii pe veci. Lectura acestui roman ne face părtași la contopirea albului cu negrul, a zilei cu noaptea, a binelui cu răul, rațiunii cu neînțelegerea, a detectivului cu criminalul. Suntem în mare criză de valori, de judecăți, ne pierdem puterea de a gândi. Suntem incluși într-un uriaș semn
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cele ale lui Huxley), se luptă din răsputeri să aibă umor și cade într-o narațiune tradițională. Subiectul e destul de banal. Charles descoperă un portret care, decide el, îl reprezintă pe Chatterton între două vârste. Trăiește entuziasmul de a fi părtaș la mister. Reușește să pună mâna pe niște manuscrise care îi confirmă că Chatterton și-a înscenat moartea și a continuat să scrie semnând Cowper, Gray, Blake și primii romantici. Charles însuși resimte o durere constantă (migrene și o tumoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Blake și primii romantici. Charles însuși resimte o durere constantă (migrene și o tumoare ce duce la un atac fatal), dar respinge ideea de moarte. Nu se gândește decât cum să dezvelească misterul. Ackroyd încearcă și el să ne facă părtași la mister, făcând stafia lui Chatterton să defileze pe alocuri, dar nu simțim niciun fior. Charles moare la fel de autentic ca și Chatterton, lucru pe care îl aflăm într-un sfârșit. Nu există niciun mister. Asistăm la un șir de falsuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ni se arată mizeria cruntă și cruzimea subumană și ni se recomandă să nu întrebăm de ce toate acestea. Pe cine am putea întreba? Pe erou, care, cum știm la acest moment, aproape s-a născut sub nazism, care a fost părtaș la masacru, chiar dacă fără voia lui (nu știm exact, iar romanul ne spune doar că ororile la care a luat parte l-au făcut impotent)? Un erou care, la sfârșitul războiului și odată cu înfrângerea Germaniei, a fugit în Portugalia, iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bună. Rezultatul? Tablourile lui Kuroda au fost arse, el a fost azvârlit în temniță și după toate acestea, Ono se declară uluit, exact ca majordomul Stevens. Pe scurt, Ono refuză să recunoască că e vinovat. El refuză implicit să fie părtaș la ironia vieții. Ca tehnică, Ishiguro începe prin a enumera lucruri de care habar n-avem și ne face să ne simțim vinovați de neștiința noastră, ca și cum am avea obligația să fim în cunoștință de cauză, să știm cartea înainte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit "fapt" și "ficțiune". LV. Îți creezi propriul lector, un lector părtaș, care trebuie să se dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mijloace didactice deosebite și În Îmbinarea elementelor tradiționale cu metodologia didactică modernă, deoarece nimic nu se schimbă din rădăcină ci vechiul se integrează În nou iar tradiționalismul se Îmbină cu modernul. Didactica modernă pune În centrul atenției copilul, făcându-l părtaș la propria sa formare. Educatoarea are rolul de a proiecta, de a conduce și Îndruma activitățile folosind mijloace de Învățământ și materiale didactice corespunzătoare. Acum se pune accent pe folosirea mijloacelor tehnice moderne menite să Înlesnească predarea și Însușirea cunoștințelor
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
Kalle Blomkvist, București, 1962 (în colaborare cu Constantin Gâdei); Rómulo Gallegos, Doña Bárbara, pref. Ion Vitner, București, 1963 (în colaborare cu Liviu Tomuța); Stratis Mirivilis, Viață în mormânt, pref. Ion Vitner, București, 1963 (în colaborare cu Amalia Zambeti); Judah Waten, Părtași la crimă, București, 1964 (în colaborare cu Valeria Coja); Eduard Bass, Circul Humberto, București, 1966 (în colaborare cu Lia Toader); Anatole France, Thaïs, București, 1966; E. Gorbov, Casa cu plopi, București, 1966 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); I. K. Oleșa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
într-o perioadă în care banii se găsesc pe buzele tuturor și în buzunarele nimănui. Criza economică este resimțită de toată lumea indiferent de statut social, venit sau sistemul din care face parte, bugetar sau privat, ceea ce ne face să fim părtași la un fenomen social nou pentru toți. Stresul atașat acestui nou fenomen este foarte mare și în principal se datorează imprevizibilului care marchează această situație. Motivația este una din cele mai afectate procese în acest caz, existând posibilitatea ca omul
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
un genos pentru a-l introduce În dimensiunea politică a polisului. Totuși, odată cu trecerea timpului, acest proces de integrare culturală ar fi acoperit și destinul de dincolo de lume al omului care, după ce va fi asistat la riturile sacre, era făcut părtaș al unei condiții privilegiate chiar și „dincolo”. a) Misteriile Grecia cunoștea numeroase culte misterice, iar dacă este acceptată alternanța dintre mystèria și teletè, În afară de cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice de la Tenedos sau cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la destinul „celei mai religioase dintre cetăți”, așa cum o definește Oedipxe "Oedip" (Sofocle, Oedip la Colona, 260), guvernată de legi „sfinte” și „de nespus”, model de cultură pentru toți grecii. Dacă apartenența la cetatea Atenaxe "Atena" era condiția pentru apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice puteri divine stă individul, părtaș la rațiunea universală În cel mai intim focus al său de făptură rațională, făcând abstracție de orice condiționare de rasă, limbă, cultură. Totuși el se recunoaște „cetățean al lumii” și totodată subiect al unui plan providențial de la care nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a diferitelor lui componente. În ochii omului din culturile antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime și În acest domeniu atunci când, aducându-i onoruri cultuale unui om viu, recunoaște În el o prezență activă și, făcând astfel, anulează bariera Între cele două nivele, considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu suntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pun în mâna unui singur om răspund de felul în care acesta o utilizează cu consimțământul și în numele lor. Dacă din vastitatea proiectului în care suntem preluați face parte și crima, noi ne definim prin acest proiect și suntem cu toții părtași la crimă. Când un popor întreg hotărăște nu în vederea eliberării, ci a abdicării de la libertate, el răspunde în fața celorlalți și este exclus din Istorie. Istoria este locul libertății popoarelor. Poporul a cărui libertate se reduce la libertatea unui singur om
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
metodă. Numai apelul la un zeu grec, la o întruchipare a spiritului obiectiv al lumii aceleia, ne poate garanta accesul la misterul nașterii artei în Grecia. Nu ca istorici de artă trebuie să ne apropiem de această problemă, ci ca părtași la propriile noastre origini. Iar dacă originile noastre ne privesc, dacă ele sunt prezente în fiecare moment al dezvoltării noastre ulterioare, ba chiar ne întâmpină din viitor, atunci Atena nu este un zeu apus și noi nu vom putea afla
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
închis în interiorul ghetourilor lor și au continuat să aibă puține lucruri în comun cu spiritul tradițional al țării. Nu se simțeau bineveniți, ci doar tolerați cît timp își plăteau impozitele și dădeau bacșiș. Gandhi, partizanul nonviolenței, spunea: "A nu fi părtaș la rău este o datorie". Evreii "Legămîntului de colonizare" nu s-au asimilat niciodată unui mediu neoccidental. Ca produs al istoriei, mentalitatea lor era capitalistă. Generația mai vîrstnică era fatalistă, dar foarte puțini tineri voiau să trăiască așa cum trăiseră tații
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și nu vorbeau atât de mult despre „Întoarcerea În Europa” - În parte pentru că, spre deosebire de cehi, aveau posibilitatea de a urmări obiective mai apropiate, tangibile. Ceea ce nu Înseamnă că polonezii și ceilalți nu visau că Într-o bună zi vor fi părtași la beneficiile aduse de noua Comunitate Europeană, dând mitul ratat al socialismului pe fabula de succes despre „Europa”. Dar, așa cum vom vedea, ei aveau priorități mai arzătoare. Est-germanii aveau și ei preocupările lor. Unul dintre paradoxurile Ostpolitik, așa cum era ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partea Întâi, „Post-War: 1945-1953”, partea a doua, „Prosperity and Its Discontents: 1953-1971”, partea a treia, „Recessional: 1971-1989” și partea a patra, „After the Fall: 1989-2005”. Lucrarea Îți dă impresia unui tăvălug ce vine amenințător peste tine, obligându-te să fii părtaș la un spectacol al istoriei absolut fascinant. Limitată doar de momentul trimiterii materialului la tipar, cartea se scrie, parcă, În continuare: de altfel, un răscolitor eseu despre problematica răului În istoria contemporană („From the House of the Dead: On Modern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a cărei intensitate niciodată n-o bănuiesc”. De regulă, dublul subordonat simultan nu se izolează de termenii regenți, totuși, când se află înaintea numelui - subiect, atunci se izolează (marcat prin intonație și în scris prin virgulă): Însă ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă, și la câștig. V.2 Propoziția dublu subordonată simultan „Propoziția dublu subordonată simultan este subordonata echivalentă cu un dublu subordonat simultan ( Și m-au văzut cuscrii cum dormeam / Au văzut-o cuscrii dormind așa lăfăită
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]