1,786 matches
-
Un avion de luptă cu un singur motor Îi depăși și se Înălță pe cerul după-amiezei tîrzii, purtat de luciul auriu al aripilor. Jim Își ridică brațele și lăsă ca razele soarelui să cadă pe vopseaua de camuflaj care Îi păta mîinile și Încheieturile, Închipuindu-și că și el este un avion. În spatele lui, olandeza se prăbușise pe podeaua avionului. Zăcea la picioarele bătrînului ei tată, În timp ce doctorul Ransome și soldatul japonez Încercau să o ridice la loc. Traversară un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie, Într-o bună zi, ca el. Autoturismul Studebaker și fetele de după-amiază din cazinouri Îl pregătiseră prost pe domnul Maxted pentru lumea lagărului. CÎnd Jim apucă mînerele de lemn, se Întrebă cît timp ar fi rămas arhitectul pe cărarea pătată de scursori. Poate că toată ziua, pînă cînd ar fi căzut jos, urmărit de același grup de prizonieri britanici care ședeau pe trepte, și care se ofereau vreodată să dea o mînă de ajutor. Pe jumătate goi, În hainele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu un singur motor, cu fuselaj argintiu și Însemnul cu stele și dungi al Forțelor Aeriene Americane. Zburînd doar la vreo trezeci de metri deasupra capului lui Jim, aripile avionului Mustang erau mai mari decît sala de Întrunire. Fuselajul era pătat de rugină și de ulei, dar motorul puternic mergea lin ca și Packard-ul tatălui său. Avionul traversă gardul de perimetru și se repezi de-a lungul pistei, la Înălțimea unui stat de om deasupra platformei. În urma lui, un vîrtej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tigăile de sub prici. Scotoci printre pantofi și rachetele de tenis, apoi scoase un exemplar din Reader’s Digest. Răsfoi paginile murdare, care fuseseră citite de o duzină de ori de fiecare locatar din Blocul E. Straturi de bandă adezivă unsuroasă, pătate cu sînge uscat și puroi, țineau coperta de cotorul ros. — Jim, mai citești Digest? Cel din august ’41 are cîteva chestii interesante... Basie savura din plin nerăbdarea care punea stăpînire pe Jim. Această ispitire complicată făcea parte din ritual. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
major zăceau sub copaci, de parcă erau demontate Într-un atelier În aer liber. Roți, uși și axe erau Împrăștiate În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cincizeci de metri de locul unde se ghemuise Jim. Plini de hotărîre, mai mulți prizonieri britanici coborîră malul și băură apă. O femeie istovită Își ținea copilul ca o mamă chineză, apucîndu-l din dosul genunchilor, În timp ce se ușura pe noroiul pătat de ulei, apoi se așeză pe vine și Îi urmă exemplul. Altele i se alăturară, iar cînd Jim se duse să bea la marginea apei, aerul serii era plin de putoarea fecalelor. Jim stătu lîngă rîu cu lada de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Îi făcu semn să plece. Lăsat În voia lui, Jim păși În curtea de celule din spatele camerei oamenilor de serviciu. Ținînd cutia caldă de Spam În mînă, se uită În celulele goale, la sîngele negru și excrementele uscate care pătau pereții de ciment. În celula din capătul Îndepărtat al curții, la umbra unei rogojini atîrnată de gratii, era trupul unui soldat japonez mort. Zăcea pe banca de ciment, care era unica mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu buletinele decolorate ale lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
traversară drumul și intrară În parcare. Price se aplecă peste un tanc fără șenile și scuipă din plămîni, prin ușa deschisă, flegma Închisorii. Jim rămase În urmă, printre șirurile de camioane, gîndindu-se la domnul Maxted. Oare mai zăcea pe iarba pătată de sînge? Fiincă mîncase atît de mult, Jim se simți vinovat și Își aminti că și-ar fi putut vinde pantofii. Cu toate barurile de cocktail furate pe care le cuprindea, stadionul olimpic părea sumbru și amenințător, un loc prevestitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stropită de noroi. Ferestrele erau Încă Împodobite cu Însemnele și afișele pe hîrtie de orez ale generalului din regimul marionetă, care făcuse tot războiul cu mașina lor militară. Vomă uscată, sînge de la nasul lui Jim și de la rănile altor bărbați pătau scaunele. În afară de bîte și arme, mașina era Încărcată de cutii cu muniții, cutii cu țigări americane, vase de ceramică pline cu vin de orez și sticle de bere În care bărbații urinau continuu, În timp ce goneau pe drumurile de țară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În picioare și porni printre buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe lîngă doctorul Ransome În Întuneric, dar mîinile medicului Îl apucară de umeri. — Stai, Jim... M-am gîndit că trebuie să fii aici. Își scoase masca, strînse la piept capul lui Jim și inspectă gingiile băiatului, ignorînd sîngele care Îi păta materialul proaspăt al cămășii armatei americane. — Părinții tăi te așteaptă, Jim. Sărmanul de tine, tu n-ai să crezi niciodată că războiul s-a terminat. PARTEA a IV-a 42 Orașul Îngrozitor Două luni mai tîrziu, În ajunul plecării la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l Întrebă puțin jenată și cu frică: O cunoști demult? Ce scrii tu e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește! Și lăptarul Pasere. Dacă n-ar fi fost lăptarul Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dacă n-ar fi fost mama lăptarului Pasere, n-ar fi nici pisica pătată. Dar ar fi fost mama pisicii pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
1 și vodcă. Ruby Își dădu seama de starea materială de sărăcie lucie și de existența boemă a părinților ei când avea cam zece sau unșpe ani. Până atunci credea că toți copiii aveau case unde dușumelele din lemn erau pătate cu vopsele de ulei, canapelele cu arcurile pe-afară și paturile ridicate pe picioarele făcute din cărți de telefon. Încet-Încet, realiză că majoritatea prietenilor ei aveau case unde existau covoare pe jos și, dacă intrai În bucătăria lor, nu mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
genul ăsta țineau cu dinții la păstrarea intimității pacienților faimoși. Suntem mereu atenți pentru că știm că bârfa poate ajunge În ziarele de scandal. Chiar dacă zâmbea, vocea și limbajul trupului Îi trădau stânjeneala. Și dacă se Întâmplă asta, ne-am putea păta reputația și pierde pacienții. Ruby observă că obrajii lui Jill Începuseră să se roșească. Înțeleg perfect, spuse Ruby. Dar, chiar dacă Înțelegea punctul lui Jill de vedere, nu Înțelegea reacția ei exagerată la o glumă nevinovată. Continuară apoi să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Prada, care puteau fi spălate doar chimic. Nu conta câți bani ar fi făcut Ruby, dar știa că n-ar fi putut să facă așa ceva. I se părea imposibil să ignore că hainele foarte scumpe, care ar fi putut fi pătate sau stricate, trebuiau puse la păstrare, nu purtate. Era o chestie de clasă. Apartamentul lui Sam se afla pe un bulevard larg și cu copaci pe margine de pe lângă Kensington High Street. Îl Închiriase de la unul dintre prietenii săi americani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
întors privirile spre Ada. Ușa sălii de operație s-a închis silențios și grav în spatele nostru. Stăteam nemișcați unul în fața celuilalt în camera de preanestezie. — Ce s-a întâmplat? Pieptul Adei se mișca gâfâind sub halat, brațele-i dezgolite erau pătate de frig. — Domnule profesor, se află la noi o fată cu un traumatism cranian... Aproape fără să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era scris pe el numele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de doi bani și el. Trăise așa cu infecția aceea înăuntru. Am întors privirile, am făcut un pas înapoi. Da, acum exista, în plus, și gândul acela... Am privit în jur, tânărul cu fața trapezoidală mă fixa înspăimântat, iar asistenta, pătată de sânge pe frunte, avea o expresie îngrozită. Am privit apoi fața mică a Italiei, palidă și adormită, pe care se reflecta verdele cearșafurilor cu care era învelită. Acela a fost momentul în care i-am cerut lui Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apară pe chipul ei, ca și cum noaptea ar fi uitat acolo o umbră. Nu era altceva decât întunericul sângelui oprit, primele semne ale unei degradări care se făcea simțită. Instinctiv, mi-am privit brațele, să văd dacă pielea mea nu se pătase de aceleași umbre. Dar corpul meu luminat de zori era neatins. Când s-a întors, bărbatul de la pompele funebre își ținea ochelarii pe creștetul capului. În lumina rece, cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu fumez. Am urcat cele cinci trepte până în bucătărie. Un exemplar din Bucuria de a găti, pătat cu așteptările și ingredientele câtorva sute de cine, stătea deschis pe bar. Scaunul înalt din colț purta urmele unei lupte cu mâncare pasată. La un capăt al mesei de formica se afla o farfurie cu macaroane cu brânză întărite. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îmi terminau de umplut farfuria. Și eu le lăsam. Le făceam practic o favoare. Am ridicat paharul fiicei mele, pe jumătate plin cu lapte, și l-am golit. Nici măcar prima mea pretenție din prima seară la Marseilles nu mi-a pătat reputația: —Vrea un pahar cu lapte, și carne. Au scuturat din cap și au plescăit din limbă prefăcându-se îngrozite: —Tu nu știi nimic? Prima a vorbit o femeie mică cu părul alb și rar, așezată în spatele meu, la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îți cumperi mai multe haine după război. După război! Ce mâncăm până atunci? Dar se împacă. Mereu se împacă. Se furișează prin spatele ei, când ea stă aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ușii Închise. Că exista o legătură Între umilința pe care i-o provocase Annettei azi-dimineață, apoi Ninei, și durerea și rușinea de pe acest scaun de tratament impecabil de curat. Care cu siguranță acum nu mai era impecabil de curat, ci pătat de sânge și alte secreții. Penisul i se strânse și se ascunse În adăpostul lui ca un hoț. O durere adâncă, dezgustătoare, Îi trecu brusc prin testicule. Dacă Tamar n-ar fi fost acolo, ar fi băgat mâna și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul pătat de sânge, iar acum putem deschide un capitol nou, face un compromis și trece la fondul povestirii. Fie ca evreii să Înceapă să trăiască precum un popor care a găsit liniștea În țara sa și descoperă În sfârșit forțele Înnoirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]