1,369 matches
-
și precum I-a fost viața așa a fost și învățătura! „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu”. Iar noi cei botezați în numele Lui, să venim degrabă la picioarele crucii Sale, și închinându-ne lui Hristos, Cel ce-a pătimit pentru păcatele noastre, să-L rugăm ca, împreună cu puterea de a ne răstigni firea noastră cea păcătoasă, să ne dea puterea și ajutorul de a înțelege cine suntem și care sunt faptele noastre în fața veșniciei. în fața crucii lui Hristos, indiferent
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
profunzimea și trăirea ei ne descoperă pe noi înșine. Să ne oprim la Evanghelia cu fiul lunatic. Tatăl copilului vine la Mântuitorul și îi spune întreaga lui durere de tată: „Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-au adus pe dânsul la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece”. Domnul, văzând cumplita suferință a copilului, l-a vindecat. Din această
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este o lucrare făcută cu multă responsabilitate, care se dezvoltă treptat și se înfăptuiește prin împreună lucrarea a doi factori: Dumnezeu și omul însuși”. Un exemplu de pocăință este și atitudinea tâlharului de pe cruce. Tâlharul din dreapta a zis că el pătimește pentru păcatele sale, dar Iisus n-a greșit cu nimic. Apoi a zis către Iisus: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru împărăția Ta. Și Isus a răspuns: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai”. De asemenea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învrednicit de cinstea de a-i înălța rugăciuni, după ce ne-a făcut chip după asemănarea Sa, fii ai Tatălui ceresc, făgăduind și trimițându-ne Mântuitor pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a întrupat ca om și a pătimit chinuri, batjocură și moarte pentru mântuirea noastră. El, Mântuitorul, ne-a luminat asupra drepturilor și datoriilor noastre de fii ai Lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit pe Dumnezeu ca Tată mult milostiv, îndelung răbdător, iubitor și îndrumător, care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin prisma rugăciunii, știind că Dumnezeu este prezent în fața noastră. El ne ascultă, ne ajută și ne binecuvântează pentru iubirea creștină față de aproapele nostru pe care trebuie să i-o purtăm. „Căci, Hristos arătându- și dragostea Sa pentru noi, a pătimit pentru toată omenirea”, spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Rugăciunea, deci, este un factor de însănătoșire și întărire spirituală a ființei noastre, dar și de însănătoșire și întărire a coeziunii sociale într-un plan mai profund. Cel ce se roagă îi poartă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și pentru a noastră mântuire, s-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în vremea lui Pilat din Pont, și a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și s-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vie cu slavă, să judece viii și morții, a Căruia împărăție nu va
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Fiul Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, miluiește pe cei ce mă urăsc, se ceartă cu mine și mă ocărăsc; asemenea și pe cei ce mă vorbesc de rău, ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru mine, necuratul, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. Ci-i sfințește pe dânșii cu mila Ta, și-i acoperă de bunătatea Ta, Preabunule Stăpâne. Amin. Dumnezeule al dragostei, Ție sunt dator
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și cât de fierbinte să pui la junghi. De friguri: să iei sămânță de urzică cu 3 degete, pisezi bine și pune Într-un pahar de rachiu. Să lași până dimineața și pe nemâncate să bei. De cârcei când va pătimi omul: să rozi muștar alb câteva dimineți. Pentru pureci: să iei chimion și pelin, să le fierbi și să stropești casa. De durere de măsele: 50 dramuri oțet, 50 dramuri miere, 25 dramuri sare. Acestea să le fierbi Într-un
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
mai cuprindea: transmiteri de mulțumiri, anunțuri, telegrame de pe drum, relatări cu privire la sumele încasate din reprezentații teatrale, depunerei de câte 20 lei, subscrieri care, toate, urcau la suma de 1770 lei. 48 * Cum populația evreiască a avut în timp multe de pătimit și „marea majoritate a publicului izraelian nu știe însemnătatea lagărului Vapniarca” să citim împreună ceva din publicația „Vapniarca”, buletinul organizației foștilor deportați și întemnițați politici - luptători evrei antifasciști în lagărul Vapniarca”, apărută la Tel Aviv. Str. Hașar nr.21, începând
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la existența tragică: pe de o parte, persoana nefericită, iar pe de altă parte, viața ca destin nefericit. Ambele aspecte se întâlnesc în „vinovăția tragică”, ce combină culpabilitatea psihologică a persoanei cu vinovăția morală a acesteia. Vinovatul va trebui să pătimească, să sufere, întrucât prin suferință se va putea „spăla” (acțiune catartică) de vinovăție. Existența tragică este un model de psihobiografie absurdă care nu poate fi ocolită. Persoana tragică este un damnat al soartei. El trebuie să pătimească, să accepte suferința
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
va trebui să pătimească, să sufere, întrucât prin suferință se va putea „spăla” (acțiune catartică) de vinovăție. Existența tragică este un model de psihobiografie absurdă care nu poate fi ocolită. Persoana tragică este un damnat al soartei. El trebuie să pătimească, să accepte suferința ca pe o împăcare cu soarta. Aceasta este singura, unica speranță a celor care nu mai au ce spera. Acceptarea nenorocirii este primul pas către învingerea acesteia. Prin acceptarea suferinței și a nenorocirii proprii, te ridici deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Poeziei. Reproiectată în actul de scriere a poeziei, activitatea mea de critic este, cred, una din dimensiunile a ceea ce numim în mod obișnuit "conștiință artistică"" Spune Eminescu în poema În zădar în colbul școlii: Ci trăiește, chinuiește/ și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cu iarba crește. Nu altceva își dorește poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani și ani au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Paul Tănăsescu, Sandy Stavropol (Șah etern, 1971) sau Pierre Manicatide (Provincia sufletelor), urmașii unor intelectuali marcanți sau ai unor familii boierești care au ctitorit țara și neamul, sunt adevăratele personaje ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul vieții, după ce au pătimit privațiuni și umilințe de tot felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
care sufletul le privilegia în dauna grijilor iubirea, prietenia, cărțile. Dar nici edulcorare sau complezență nu întîlnim la Tudor Alexander, cum adesea se întîmplă cu cei rupți de rădăcini și care ajung să idealizeze locurile de baștină, uitînd cîte au pătimit înainte de a pleca. Ceea ce nu e neapărat condamnabil, dimpotrivă... Autorul Vizitatorului are simțul distanței critice, și privește cu aceeași umană înțelegere, lipsită de accente extreme, și lumea lăsată în urmă, cu toate neajunsurile ei materiale, sociale, morale și spirituale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fapte de pocăință, să nu dispere și să nu se descurajeze, ci să-și așeze locuința în stâncă (cf. Ct 2,14) și să se odihnească în milostivirea lui Cristos, care pe cruce a făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță la cele cerești. Aceștia pot fi comparați cu lăcustele, datorită saltului contemplației și a zborului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acrostih numele Zoicăi, Lucsandrei sau Elencăi. Nicolae amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești, Și d-al cui foc te trudești Că focul ce te-au pătruns Nu mai e să stea ascuns, Iar să taci e În zadar, Că tăcerea n-are dar. CÎnd un suspin te vădește. Taina ce-Îți folosește? Crapă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi mai puternic decît glasul simțurilor. Recomandă, În toate, „tarea răbdare” și, Într-un Răspuns la plîngerea unui Înșelat de o femeie, se arată sceptic privitor la femei: „Eu știu că ele și adormite Izdovesc lucruri mai negîndite... .................................................... Din multe pătimi eu am știință, Ș-aș zice multe de-a lor ființă, Dar e un lucru ce treaba strică! De femei, frate-ți spui drept, mi-e frică!” Învinuirea, care a devenit deja o tradiție În poezia Văcăreștilor, ia la Iancu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mari, mai lăudate, Mai vrednici să s-aprinză În inimi bărbătești? Nădejdi, viață, cinste, simțirile-nfocate, Femeii le jertfești! Crezi tu că pentru tine răsare sau sfințește Acel uriaș falnic, a zilii domnitor? La patrie, În lume, la tot ce pătimește, Nimic nu ești dator?” Figura contestației (figura promisiunii ratate și a aspirației spre altă formă de plenitudine: sentimentul datoriei, de pildă, sau alte patimi demne de o inimă bărbătească!), contestația, zic, mai apare o dată, Într-un limbaj mai calm. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
maniheismului iubirii: trecerea de la rece la cald, de la rîs la posomorală, de la viață la moarte. Această teribilă dualitate se reconciliază intr-o stare indeterminată din care romanticii vor face un concept fundamental: „acea dulce sîmțîre de-a iubi și-a pătimi”. Conachi crede că spațiul acestei Întîlniri este privirea sau, mă rog, privirea este aceea care comunică dulcea sîmțîre. Forța ochilor e uriașă. Conachi vorbește de un rapt În serie („ochii tăi ce m-au răpit”), de o veritabilă capacitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul cîntecului suspinător. Mai trebuie să așteptăm, are dreptate Zarifopol, cîteva decenii pînă să apară clavirul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
săgetează pe loc, Drept În inimi prin mijloc. Și așa Încep atunci Să simtă dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc de l-Amor.” E suficient să schimbi două-trei accente, și nuanța de confesiune pasională dispare. Amor, erou Înarmat săgetînd „pe loc / drept În inimi prin mijloc” - iată o imagine subtil ironică. Oftări „tăiate” prin cîntări - sună a bătaie de joc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
putea aduce suferință, iar suferința l-ar băga În mormînt. Erotocrit se hotărăște să fugă, dar Înainte de asta ia chitara și cîntă În stilul lui Ienăchiță: „Arz fără de Încetare, mă usuc și mă topesc, Fără să cunosc pricina de ce atît pătimesc, Plîng, vărs păraie de lacrămi, dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-i o "invenție" lovinesciană. O regăsim și la alți exegeți, care invocă nu doar "realitatea" operei, ci și unele mărturii ale poetului însuși, precum următoarea: "[...] ca să scrii mare poezie trebuie să-ți fie greu pe lume și amar, să pătimești, să te chinuie doruri, amintiri și deznădejdi, să le accepți, să le deschizi porțile gândirii, să le asculți și apoi să le spui lumii"137. Avându-și originea într-un sentiment nesatisfăcut, creația (în special poezia lirică) se opune așadar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Aurel Brumă ca o livrescă și rafinată soteriologie. Salvarea de blestemul Dealului este chiar asumarea și trăirea lui. Aurel Brumă este un creator temerar. El ia pe cont propriu o fabuloasă mitologie a Dealului și o personalizează exemplar. O pătimește, o transfigurează edificator prin minunata sa scriitură. Invocă, realmente curajos, o primă ipostază a Dealului din vis. Și-l asumă "aproape testamentar" (p. 115) ca un portal spre alte lumi. Prin simbolismul dealului din trecut intuiești realitatea unui straniu viitor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]