2,039 matches
-
sau, ca să vorbesc mai corect, din fundul pălăriei. Avea niște mâini uriaș de mari. Părul îi era cenușiu și împletit într-o coadă pe spate, iar nasul, fără pereche de lung, coroiat și roșu. Avea ochi strălucitori și mari, privirea pătrunzătoare. Bărbia și obrajii, cu toate că zbârciți de trecerea anilor, îi erau plini, puhavi și lăsați. Cât despre urechi nu puteai descoperi nici urmă de așa ceva pe nicio parte a capului 381. Portetul personajului continuă cu detalii despre îmbrăcăminte, la fel de năucitoare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ei formă: astronomia) s-a născut din viața mitică de îndată ce atenția primitivă s-a îndreptat spre fenomenele cosmice, dar, pe lîngă aceasta, toate progresele decisive ale științei, chiar și elaborarea metodei ei, se datorează observării tot mai atente și mai pătrunzătoare a sistemului solar și a luminii. Fizica ale cărei principii metodice au creat și dirijat cercetarea științifică din toate celelalte domenii a început să devină știință tocmai datorită observării fenomenelor cosmice (Copernic). Prin explicarea intuitivă a acestor fenomene a fost
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o animă. DRAGOSTEA ESTE COMBATIVITATEA ELANULUI ANIMANT: a te iubi pentru a te realiza, a te iubi esențial pentru a obține cît mai multă bucurie posibil de la viață, înțeleasă conform esenței și sensului ei autentic, dragostea este realizarea celui mai pătrunzător adevăr pe care l-a putut formula viața mitică: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". Nu se spune deloc să-ți iubești aproapele mai mult decît pe tine însuți, așa cum pretinde sentimentalismul altruist. Formula aceasta este definiția bunătății: să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Freud, Rank, Brill, Jones, Baudoin, Marie Bonaparte, Laforgue) sunt prea clinice; un scriitor este pentru ei, înainte de toate, un bolnav, iar o operă frumoasă un document pentru studiul unei boli interesante. Ceea ce nu împiedică primele comentarii să fie uneori foarte pătrunzătoare și să pună într-o lumină nouă operele abordate până atunci numai tradițional."6 Și dificultățile nu se opresc aici. Ambiționând să cerceteze un domeniu care scapă de multe ori de sub controlul raționalului, Freud, Jung și ceilalți care îi urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca asemenea nefericitului rege, din mitologia greacă, și scriitorul român are un statut de copil orfan și, ulterior, înfiat, o considerăm restrictivă. Întreaga operă se situează, mai curând, la antipodul mitului, pentru că o constantă a personajelor rezidă în privirea lor pătrunzătoare, capabilă să surprindă cele mai insignifiante amănunte. "Simt enorm și văd monstruos" pare a rosti, din umbra eroilor săi, Camil Petrescu, odată cu ilustrul său înaintaș Caragiale, după cum e de presupus că o asemenea afinitate să-l fi ambiționat în tentativa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi este ostil, dar, în diversele sale ipostaze, el devine un adevărat "fruct interzis". De aici, sentimentul de revoltă în fața lui Dumnezeu, dublat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concepția cu privire la realismul artistic. Acesta nu trebuie să ofere o copie obiectivă a vieții, ci o viziune subiectivă. Realistul, dacă este artist, va căuta nu să ofere fotografia banală a vieții, ci să ne dea o viziune mai completă, mai pătrunzătoare decât realitatea însăși."296 Fiecare artă manifestă specificități, dar se apreciază că grosso modo scopul unei opere de artă este "de a depăși aparențele senzoriale, de a birui scoarța naturalistă a întâmplătorului, pentru a da expresie elementelor statornice și neschimbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nimic special. Tradițional, ochiul, organul privirii, este "în mod firesc și aproape universal simbolul percepției intelectuale."435 În cazul Emiliei, în schimb, privirea subliniază, o dată în plus, că nu poate fi relaționată cu domeniul cunoașterii și al percepției acute și pătrunzătoare. Chiar comunicarea nu se realizează niciodată între Fred și acest personaj aparținând paradigmei comune a feminității cu sorginte în misoginismul scriitorului: "Emilia, după câteva încercări inutile de a obține comunicație cu gândurile mele, se scoală...ca să revie peste câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin care să se impună mulțimii. Întreaga sa viață era în ochii vii și strălucitori și în voce, relativ slabă dar de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
jerpelit, încât a ezitat să-l lase să intre. „Vârsta îl ajunsese din urmă în intervalul de timp din 1930. Părul lui era sur; nu mai arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai clar prin antiteză cu Russell. Wittgenstein este, de fapt, unul din puținii contemporani îndreptățiți să fie comparați cu o personalitate de talia lui Russell. Persoana celui din urmă întrunea daruri și însușiri care de cele mai multe ori se exclud: inteligență pătrunzătoare, orizont neobișnuit de larg al intereselor și preocupărilor, înzestrare excepțională pentru analiză și raționament abstract, ușurință jurnalistică a scrisului. Aceeași persoană a scris texte deosebit de aride, ca articolul despre denotare sau capitole din Principia mathematica, și eseuri asupra relațiilor dintre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în primul rând drept simptom al unei aroganțe intelectuale ce îi era nesuferită. În discuțiile lor furtunoase de la Innsbruck, Wittgenstein l-a asigurat în mod repetat că este mai important să fii bun decât să excelezi prin exercițiul unei minți pătrunzătoare. După această întâlnire, Wittgenstein nu a mai dorit să-l vadă pe Russell. Când, în 1925, a vizitat Anglia, nu a încercat să-l întâlnească. La rândul său, Russell nu s-a mai străduit să păstreze contactul, să-l convingă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Sartre: "există de asemenea vidul, acea distanță universală de la tot la tot..."). Urletul actorului de primă mărime se sparge, invariabil, de pereții indestructibili ai unui spațiu scenic impermeabil. Neputința lui de a-și face auzit lamento-ul, conștiința frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Creionând portretul lui Vergiliu, Leopardi amintește, așa cum avea să facă și Quasimodo, singurătatea acestuia: Datorită minunatului rafinament al inteligenței sale, Vergiliu era destul de puțin priceput în relațiile cu oamenii (...). Contrar obiceiului vechilor români, si mai ales al celor cu inteligență pătrunzătoare, poetul dovedește că este dornic să ducă o viață solitara, neștiut de nimeni; în așa măsură, încât putem înțelege că era mănat de propria să fire și că iubea natură mai mult decat că pe un bine, considerând-o un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aceea mai atent Novalis optează pentru o supraetajare sau chiar o organizare în spirală pe care simbolul o poate încorpora. Astfel, fiecare simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sărmanul Dionis, La aniversară; Geniu pustiu, [Archaeus], [Părintele Ermolachie Chisăliță]. Liviu Rusu apreciază ca nesemnificativ impactul preambulului din nuvela Sărmanul Dionis, atât sub aspect filosofic, cât și al construcției epice: Demonstrația, din punct de vedere filosofic, nu este suficient de pătrunzătoare și de convingătoare; ea dovedește cel mult că poetul cunoaște teoria kantian-schopenhaueriană despre formele intuiției, la mersul acțiunii însă, la realizarea subiectului, nu contribuie cu nimic, dimpotrivă, mai mult le stânjenește. Fiindcă, de fapt, este vorba despre o dragoste ideală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
patologică nu constă numai În faptul că această frică responsabilă nu se teme pentru sine - cum se Întâmpla la Hobbes - ci pentru celălalt; apoi,pentru a putea conduce la o responsabilitate activă, această frică are nevoie de luciditate, de imaginație pătrunzătoare cât și de sensibilitatea unor sentimente Înalte. Cunoașterea se poate Întotdeauna blinda cu certitudini știința nu trebuie să aibă sentimente - Însă numai ceea ce freamătă, suferă și trăiește la o Înaltă tensiune evenimentele, poate să-și pună Întrebări decisive și să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
veche, când urmează a fi furnizate descrieri de panoramă istorică, aprofundări punctuale, alegeri și distincții stilistice, își vădesc acum eficacitatea, pe de o parte, în captarea "vocii" singulare a textelor, iar de alta, ca performanță a privirii critice cu deosebire pătrunzătoare, în descoperirea urmelor realității românești din stratigrafia palimpsestului scriptural. O prioritară autoexigență, recunoscută însă ca atare abia spre final, în contextul discuției despre Începuturile poeziei culte, dar sesizabilă peste tot în carte, reclamă "situarea în interiorul epocii" și ea vizează datoria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
păreau să aibă spontaneitatea unui discurs îndrăgostit, însă alura euforică, efect al bucuriei de a săvârși ceremonialul hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă surâzătoare și de suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu, debordant, animă consistentele studii, în care exegeta se investește ca într-o senzual-cerebrală iubire. O îmbrățișare în care jubilația nu perturbă, decât arareori, limpezimea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu parcimonie. Începînd cu Orașul borcanelor, care a fost adaptat și pentru cinematografie și a rulat cu mare succes, Arnaldur (căci așa se identifică islandezii, după prenume) a știut de fiecare dată să surprindă, să intrige, să marcheze cititorul. Obscuritatea pătrunzătoare și melancolică a romanelor sale face din scenariul de suspens un pretext pentru a porni mecanismul unei lumi cangrenate. Iată-l într-un exercițiu de sinceritate: Cînd l-am întîlnit, acum cîteva săpătmîni, confratele dvs., Arni Thorarinsson, ne-a povestit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
uneori greu de înțeles al criticilor de meserie. Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile rîndunicii vine ca o continuare a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
postura mondenă, voit degajată și un fond axios, decelabil în privirea ambilor artiști. De fapt, cu Autoportretul din 1905 (ulei), chipul lui Luchian dobândește o notă suplimentară, gravă, o strălucire aparte, mărturisind o circumscriere tragică a existenței sale. Privirea concentrată, pătrunzătoare a pictorului te fixează cu energia unei somații, ceva s-a schimbat și în jocul între lumină și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată cu tristețe. Luchian pictează nu doar o état d'âme simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
geniului eminescian, însă, în acest caz, figura se detașează de abordarea romantică prin închiderea ei într-o mască a misterului. Frontalitatea personajului are caracterul unei provocări ce nu poate fi eludată, fruntea evocă un imperiu al gândurilor, intangibile, așa cum privirea pătrunzătoare pare să străpungă orice rezistență. Sfinxul, ca și zeul războiului, devine un erou modern, teribil și misterios. Nu trebuie trecut cu vederea că o variantă a acestei sculpturi se regăsește plasată pe un postament la mormântul sculptorului (figura 96) din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca în cazul lui Des Esseintes, estetul decadent din În Răspăr, sau la Franz von Stück, Lucifer (1890). Așezat pe ceea ce ar putea fi o piatră tombală, îngerul căzut, cu bărbia sprijinită în podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea vitrificată a celei mai negre melancolii. Există însă și o altă dimensiune a melancoliei, diluată, îndreptată către stările de reverie, de difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
puterea ta în floare-acu' nu va fi veșnică și curând păli-va; și boală va urma sau sabia te va lovi, sau focul te va arde, sau apa te va-nghiți, sau sulița străpunge sau vârsta doborî. Și ochiul tău pătrunzător se va-ncețoșa și-ntuneca și moartea va ajunge, războinice drag, cu ea să te ia". Deși atitudinea lui Beowulf la început indica un comportament mai degrabă precreștin, în finalul poemului ultimele cuvinte ale eroului demonstrează o atitudine ponderată, plină
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]