5,724 matches
-
cadă, în primele zile din decembrie (2014), întâile ninsori cu tulburătoare melancolii, va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-om așterne în culcușul iubirilor omenești gândurile, ca să se strecoare la ele doar cine ni le îmblânzește. Le-om acoperi cu lumină vrednică să danseze și să zboare cu idealul uman, pe când
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
vorbea Nicolae Iorga? „Dacă nu se va ajunge, spunea el, ca poporul să impună limba sa națională simțământului de iubire al tuturor stratelor sale sociale, dacă nu vom fi în stare, prin cetirea și administrarea aceleiași literaturi, să unim toate păturile sociale ale poporului nostru, în aceeași mare unitate etnică, vom avea soarta Poloniei, țară care odată a avut glorie, a avut strălucire și a cărei urmă se caută pe pământul Europei”. Și iată ce scria, tot despre rătăciții neamului, Alexandru
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
de toantă! Numai tu ești de vină! L-ai dus să-l împărtășești pe frigul ăla! Tu cu biserica ta, cu prostiile tale! Acum descurcă-te singură! Pe mine nu mă interesează! Anica îl luă pe Gigel, înfășurat într-o pătură și fugi pe ușă fără să mai scoată un cuvânt; doar suspinele mamei răzbăteau până la ea, lovindu-i sufletul scăldat în lacrimă... -Doamne, nu ne pedepsi! Că doar la tine am fost! Erau Sfintele Paști și Anica își primenise cei
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
din suferințele celor întemnițați. Dar una este să citești despre suferință și alta este s-o trăiești. Astfel, lipsa totală de libertate, zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
a umplut cu noi o dubă mare și fiind încuiați pe dinafară, am fost transportați la colonia Salcia din Bălțile Brăilei. S-au mai încărcat și alte dube. Am ajuns la localitatea Salcia în plină câmpie. O baracă lungă, cu pături suprapuse, într-o curte largă, înconjurată cu gard de sârmă ghimpată, străjuită pe la colțuri de soldați înarmați. Eram mulți. Mai târziu am aflat că eram 1000 de deținuți. Dintre noi, 100 eram preoți. Ne-am instalat fiecare pe la paturile noastre
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
de folos și de îmbărbătare. Aceste grupuri erau ca niște mici bisericuțe, cu preoți și enoriași. Între timp aveau loc faimoasele percheziții. O droaie de milițieni, goleau dormitorul, și în timp ce toți deținuții erau scoși afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele și micile boccele ale deținuților. De obicei nu găseau nimic interzis, totuși detinuții intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole și la reparația digului din apropiere. Același regim de muncă forțată. Mereu sub ochii temnicerilor
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
da, îi răspunsesem vizitiului, căutând să-mi reprim emoția, din cauza căreia un frison mă făcuse să dârdâi câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo, halo!... se auzise atunci o voce, era a femeii în pardesiu care se întorcea, venea într-un suflet, agitându-și energic una din mâini
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
taximetre ... , nu e niciun șofer acolo, rostise apăsându-și pieptul. Nu pot suporta ceața, explicase, sunt puțin astmatică ... Nu mă luați și pe mine până în centru? se adresase apoi vizitiului, care se ridicase de pe capră pentru a mă dota cu pătura promisă. Îmi pare rău, se scuzase el, mimând dezolarea, numai domnul poate hotărî dacă ... Femeia se întorsese spre mine, vă rog mult, mă implorase, nu merg decât până în centru, e în drum, în caz că traversați podul de fier, nu sunteți din partea
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
genunchi pledul său mirosind a grajd, cum să nu-l fi știut pe domnul Köpetzy, se poate?... Ea tăcuse însă, gândindu-se probabil că vorbise prea îndeajuns cu un bărbat necunoscut. Cu care ajunsese, poftim, să mai împartă și aceeași pătură! La un moment dat, îmi aminteam, frumoasa fiică a farmacistului Köpetzy începuse să iasă la brațul unui individ cu oarecare faimă printre concitadini. Era un tip înalt, cu statură atletică, veșnic jovial și curtenitor, într-o ținută mereu în ton
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Împăratului împăraților-Hristos, la izbânda Crucii Lui și la deșertăciunea împăraților pământului, într-una din destăinuirile lui de taină: „Spun unii că Hristos a fost un om numai. Eu nu cred. Eu am văzut zeci de milioane de oameni din toate păturile sociale și din toate rasele, dar n-am aflat nici unul în asemănare cu Hristos. N-am aflat în Franța, nici în Europa, nici în Asia, nici în Africa... Hristos n-a fost numai om. Priviți-L pe Hristos în muntele
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
nedebarasându-se de un mental medieval pe care revoluția din Franța din 1789 și spiritul Epocii Luminilor îl șubrezise, credem că în esența faptelor această problemă a despărțit pe boieri de moșneni, ruptură care s-a adâncit ulterior cu cât pătura socială a boierilor a crescut prin includerea celor ridicați dintre moșneni. Ultimii au devenit principalii ideologi ai revoluției din 1848 și au determinat programele de reformă care veneau în folosul boierilor, lucru anticipat de Tudor Vladimirescu încă din 1821, în
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344706_a_346035]
-
manifestat și în versuri. În 1763 scrie satira Educația unui prinț - contra bigotismului de la curțile regale, Marsiliezul și leul, îndreptată împotriva feudalilor hrăpăreți și Finanțele, denunțarea curajoasă a fiscalității excesive care apărea în acea vreme tocmai asupra celor mai productive pături sociale din Franța. Un gen literar propriu secolului al XVIII-lea, pe care Voltaire l-a înălțat pe culmile perfecțiunii artistice, este romanul filosofic, ilustrare a unui adevăr, combatere a unor erori sau denunțare a unor fărădelegi printr-o povestire
VOLTAIRE de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350669_a_351998]
-
a avut funcții multiple: pregătirea hranei, încălzirea locuinței, încălzirea propriului trup când se aflau departe de casă, la pădure sau la muncile câmpului, vindecarea de boli și în mod deosebit de răceli prin abureala pe care o făceau, acoperindu-se cu pături de capră și aplecându-se deasupra unui vas în care scufundaseră un pietroi încins în jarul din sobă. Vatra era elementul esențial al casei pe care se pregătea hrana și pe care femeia-mamă își aducea pruncii pe lume. Focul era
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
con. Cele englezești, dimpotrivă, presupun intervenții cât mai mici în natură, doar atât cât să nu pară lăsată în paragină. O grădină franțuzească trebuie admirată, într-una englezească poți călca pe iarbă, poți face plajă pe un șezlong sau o pătură. Dacă ați fost în Paris și Londra, puteți face comparație între Jardin du Luxembourg și Jardins des Tuileries pe de o parte, Hyde Park și St James’s Park pe de altă parte. Ei bine, grădinile de la Peterhof sunt o
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
cauză, dar nici nu se recomandă, omenește vorbind. Poate fi iubirea împlinită dacă este obținută prin destrămarea unei familii? Sentimentele se nasc de la sine, trăirile sunt adânci, dureroase uneori, iar răsplata vine cu întârziere, greoi... „Închide fereastra. Netezește perna. Despătură pătura gri, de lână aspră. Mă trec fiori. Îmi va fi frig. Îmi așază helanca pe marginea scaunului. Nasturii cămășii albastre se desfac rând pe rând, încet, parcă trec secole până vine rândul altuia, ochii mă ustură, buzele îmi ard, trupul
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
propus să vizităm împrejurimile. Am trecut pe sub pod, spre stația de telescaun de la Clăbucet-Sosire. Aveam timp suficient până la ora mesei, așa că am luat telescaunul și am plecat spre înălțimi. Un salariat de la stație ne-a acoperit la urcare cu o pătură groasă peste picioare, cu toate că noi credeam că nu este necesară. In cele douăzeci de minute, cât am stat suspendați în scaun, la câțiva metri înălțime, ne-am dat seama că ne înșelasem, căci jumătatea de jos a corpului nostru simțea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
înainte de a muri, îmi părea grea, acum, după atingerea potirului, îmi părea ușoară. Atât de ușoară. Am lucrat, viu, o săptămână întreagă. Am lucrat senin și bine. Am finalizat lucrarea care m-a speriat. Am facut danii. Am cumpărat două pături. Voiam să le duc acasă. Vânzătoarea îmi găsise perechea primei, ca și culoare, după ce a căutat o săptămână în magazie. Dar, în cele din urmă, cea de-a doua pătură am dus-o preotului. Drept mulțumire pentru toate momentele mele
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
care m-a speriat. Am facut danii. Am cumpărat două pături. Voiam să le duc acasă. Vânzătoarea îmi găsise perechea primei, ca și culoare, după ce a căutat o săptămână în magazie. Dar, în cele din urmă, cea de-a doua pătură am dus-o preotului. Drept mulțumire pentru toate momentele mele de cumpănă în care a fost alături de mine. Pentru toate momentele în care murisem, și potirul cu sfintele taine m-a înviat. Am făcut pomeni la săraci. Pantofi, alimente, haine
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sporul zilnic de virtute Și-un avans de sănătate Îți urează un confrate, Care s-a născut mai iute La Băneasa, vânt și stres Nu mai scot nasul din pături Iar când vom avea omături O să-mi piară orice interes Cu cât dorm mai mult, rămân absent La toate câte se petrec în jur Că mă silește lumea să abjur Acest moratoriu latent Teveul nedeschis, e plin de praf: Crime
DRAGUL MEU CULEGĂTOR DE SEMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358962_a_360291]
-
dovedesc atașament față de noua societate, să fie aspru pedepsiți.” „Cine sunt cu manifestări dușmănoase trebuie aduși pe ring, boxați bine, făcuți knock out și eliminați”. Nicolae Ceaușescu nu uita să sublinieze în repetatele sale discursuri, că intelectualii, studenții, funcționarii erau „pături ce trăiesc din munca celorlalți". Revoluția Română din 1989 a constat dintr-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații care au dus la sfârșitul regimului comunist din țara noastră și la căderea lui Nicolae Ceaușescu. România a fost
DESPRE INTELECTUALI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359030_a_360359]
-
persoană implicată în viața culturală și politică”; dicționarele din engleză definesc intelectualul ca „o persoană cu un intelect dezvoltat”. Mai precizează că în perioada comunistă definițiile au fost înlocuite cu un sens marxist „în variantă pur administrativă intelectualitatea fiind o pătură socială iar intelectualul o persoană care a urmat studii superioare”. Adevărat, noi știm cum se obțineau diplomele de studii superioare în perioada comunistă și cea post-comunistă, când un absolvent de facultate nu știa uneori să facă o cerere, nu știa
DESPRE INTELECTUALI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359030_a_360359]
-
cu lumea îl neliniștise. Urca și gâfâia, strângând bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul clipelor viitoare. Ajunse între ruinele cu ziduri îngropate pe jumătate și se așeză pe patul din crengi de nuc acoperit cu o pătură veche. Era flămând și speriat. O sabie rătăcea prin sufletul lui. Polițistul din comună confirmă faptul că omul era mut și venise în zona lor în urmă cu vreo patru luni, odată cu primăvara. Ba mai mult, suferea de schizofrenie și
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
ea, fiica, nu a făcut altceva decât să-i transpună pe hârtie, cuvintele. „Mama îmi povestea ceea ce o atrăgea în copilăria ei, la moșia bunicii...” sau „românii trăiau pe teritoriul ocupat la acea vreme, printre « rușii albi, așa era numită pătura celor avuți și educați» își amintea mama.” „Arborele genealogic al familiei mă interesa foarte mult” Și pentru că „în viața aceasta terestră suntem frunze, suntem mlădițe dintr-un arbore genealogic din care ne desprindem ușor, odată cu venirea toamnei”, povestea Oresiei începe
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]