18,714 matches
-
de ceva ani. N-am mai avut nevoie. Da, da, da... face cu indulgență. — ți-aș arăta, dar e periculos, căci te-aș seduce ire mediabil, îndeplinindu-mi astfel misiunea. — Ce misiune? O privesc calm și îmi torn încă un pahar. — Ce misiune? repetă. — Jan te bănuiește că-i ești infidelă și m-a rugat să încerc să mă culc cu tine, ca să vadă dacă într adevăr îl înșeli cu oricine, așa cum crede. Urlă insulte atât de tare, încât mă trag
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca alea care dansau desculțe în frescele din morminte, cu capul pe spate, hohotind suveran. Aveau călcâiele crăpate, ca tine. — Doar că ele sunt moarte, mi-a zis, fâlfâind din sprâncene. A luat, învârtind degetul, puțină sare de pe mar ginea paharului de cocktail și și-a depus-o pe vârful limbii, ridicat ca un vârf de condur etrusc. — Cu una din alea aș încerca acum, pe loc, mi-a strigat. Ce m-aș mai lăsa triturată de o moartă din aia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
arătându-i o bacantă cu păr de Meduză ce se ondula singură printre dansatorii de pe ringul noului bar trendy din Cartierul European, unde eșuaserăm, Le Goupil en Chaleur. Zvâcnind din șolduri pe ring, menada ne privea, și amândoi am ridicat paharul spre ea, rânjind. A venit direct, traversând mulțimea stroboscopică într-o impecabilă linie dreaptă, ca o viespe nocturnă. — Vă uitați la mine, zice, pronunțând cu accentul ăla italian care te mișcă în șale. — Semeni cu o dansatoare etruscă, îi strig
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vorbe abil înșirate. Remus, în general, vine la un weekend triolist cu mâinile goale. în loc de șampania rangului de pianist, el îți oferă din prag un zâmbet neîmplinit și ochi cu purple haze. — Remus, Andrada, le spun, turnându-le solemn în pahare. într-un dispozitiv ca al nostru trebuie să existe întotdeauna un Ordonator. Marele Ordonator este esențial într-o ceremonie. La georgienii păgâni, zeul suprem era numit „Ordonatorul“ - Morige. Până și astăzi, în tot Caucazul, la orice petrecere există un maestru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
altă categorie, la care nu avem acces în actualul dispozitiv. Vulgaritățile verbale sunt interzise, în schimb orice coregrafie fizică incluzând umori și lichide interne e permisă, cu condiția să fie anun țată preventiv. Remus a enunțat, dându-și pe gât paharul, că după el eu aș avea nevoie de sprijin psihiatric; că el venise din curiozitate, pentru o prietenie reală - și afecțiune, dacă e cazul - sau, bine, pentru un futai colectiv; dar cu reguli el nu are ce face, că asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Când trecea printre noi cu cimpoiul, rădea tot pe la mese cu jetul ăla puturos. La belgieni le-a plăcut. L-au pus pe Cancer să l invite pe țigan la o țuică. S-a așezat lângă noi, a mulțumit de pahar, l-a băut, după care a-nceput să se hlizească. — Lucrez la morgă, zice. Și începe să povestească. — Era odată la noi un omuleț. De treabă, n am ce spune. Stăteam și ne uitam la el cum povestește, da’ nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
miel jupuit rânjea spre noi ospitalier. Ajuns la încercarea ochiului de oaie, Luc s-a ridicat, galben-verziu, cu ochiul în gură, și a fugit să vomite zgomotos în baie. — E bine, e bine, a bodogănit Nureddin turnându-și încă un pahar plin ochi cu votca pe care o bea ca pe apă. E bine, face loc pentru ce vine. N-o să mai mâncați în avion. Acela a fost momentul în care s-au deschis ușile și au apărut tăvile cu pilaf
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și că aveam să zburăm abia a doua zi dimineața, pentru că în noaptea ploioasă nu se putea decola. Nureddin ne-a depus la hotel în oraș, ceilalți pasageri rămânând să doarmă pe aeroport. în barul gol, am băut un ultim pahar cu Shaganè, repe tându-i să-și scrie factura, ca s-o poată plăti flamanzii. — Ia-mă cu tine, i-a ieșit deodată repezit, prinzându-mă de mână. Ia-mă cu tine, nu mă lăsa în gaura asta. O priveam mut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
servit micul dejun în restaurantul hotelului, trei ouă ochiuri, îmi plac ouăle, doar prăjite, fierte nu (gândi: am preluat logoreea de la pictorul ăsta, fantastic, mă lansez în discuții fără cap și fără coadă, de parcă l-aș cunoaște de când lumea), un pahar cu lapte bătut, oamenii au fost amabili, mi-au spus că la cetate aș avea ce să fotografiez, am ajuns, iată-mă, am tras câteva cadre, niște copii zgubilitici - chiar, nu-i mai aud, poate că mămicile lor s-au
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încercând să-și imagineze gândurile care îi treceau prin minte în timp ce expira fiecare fum. Observase că avea degete lungi (țigara le scotea în evidență, te determina să le privești cu cea mai mare atenție), cu unghii lăcuite. În fața femeii, un pahar cu vin alb, pe jumătate golit, așteptând atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua să o privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără cel care îi atinge clapetele? Nu de acolo, din acele atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția chelnerului îl luă pe nepregătite și îl smulse din atelierul imaginar. Confirmă că mai dorea un pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
niciun semn din care să tragă cineva (cineva cu multă imaginație, spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
culoarea ochilor ei (verde, nici nu încape discuție, da, verde, mai licitează cineva?, o dată, de două ori, de trei ori, adjudecat) și continuă să o privească, în timp ce saxofonistul se opri pentru câteva secunde, sorbi o gură de apă dintr-un pahar, apoi reîncepu să mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase scufundată în întuneric, cuprinsă de o tristețe iremediabilă, se auzi zgomotul făcut de scaunele trase și clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. La plecare, ieșind în stradă, păși
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în acel decor. Da, doamnă. Voce caldă, aproape murmurată, cele două cuvinte articulate corespunzător, respect bine dozat în ton, nimic ostentativ. Clasă. Jack, aș dori un coniac, te rog. Și ți-aș fi recunoscătoare dacă ai accepta să ciocnești un pahar cu mine, înainte de a merge la culcare. Plăcerea nu poate fi decât de partea mea, Lady Esmeralda. Bărbatul se întoarse și părăsi încăperea cu pași măsurați. După câteva minute, reveni ducând în mâini o tavă pe care se aflau două
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu mine, înainte de a merge la culcare. Plăcerea nu poate fi decât de partea mea, Lady Esmeralda. Bărbatul se întoarse și părăsi încăperea cu pași măsurați. După câteva minute, reveni ducând în mâini o tavă pe care se aflau două pahare și o sticlă pe jumătate plină (sau pe jumătate goală, exact așa cum doriți). O sticlă pătrată, cu multe înflorituri, o sticlă de cristal (poate, dar nu ne împiedică nimeni să gândim că era chiar așa) în care lichidul vălurea ușor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu ochii pierduți în spuma oceanului. Vă conduc în cameră, pe urmă vă încui acolo, do not disturb, o să-mi mulțumești... Să nu zici că nu ți-am spus. Nu cobi. Mai bine toarnă, mi s-a uscat gâtul. Un pahar, nu ți dau mai mult, te-mbeți și faci urât. Sau te-mbăt și amânăm? Nicio grijă, când vine acțiunea nu se mai lipește alcoolul de mine, beau fiindcă mi-e sete, creierul e intact. Dacă ți-e sete, bea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
du-te la Fort Knox și dă o spargere. Cu hoașca va fi o plăcere. Să dea Dumnezeu. N are Dumnezeu treabă cu Rembrandt și cu Picasso. Poate nu-i plac pictorii celebri... Lady Esmeralda & Jack Majordomul turnă coniacul în pahare, cu gesturi studiate, deloc ostentative. Întinse unul stăpânei, iar pe al doilea îl ridică încet, cu mâna învelită în mănușa albă. Lady Esmeralda ridică paharul, la rândul său, și cei doi ciocniră. Paharele în formă de lalea se atinseră, eliberând
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu Picasso. Poate nu-i plac pictorii celebri... Lady Esmeralda & Jack Majordomul turnă coniacul în pahare, cu gesturi studiate, deloc ostentative. Întinse unul stăpânei, iar pe al doilea îl ridică încet, cu mâna învelită în mănușa albă. Lady Esmeralda ridică paharul, la rândul său, și cei doi ciocniră. Paharele în formă de lalea se atinseră, eliberând către tavan un sunet cristalin. Noroc, Jack. Noroc, doamnă. Vă doresc o seară deosebită. Va fi, Jack. Va fi... Sorbiră. După ce așeză paharul pe suportul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Lady Esmeralda & Jack Majordomul turnă coniacul în pahare, cu gesturi studiate, deloc ostentative. Întinse unul stăpânei, iar pe al doilea îl ridică încet, cu mâna învelită în mănușa albă. Lady Esmeralda ridică paharul, la rândul său, și cei doi ciocniră. Paharele în formă de lalea se atinseră, eliberând către tavan un sunet cristalin. Noroc, Jack. Noroc, doamnă. Vă doresc o seară deosebită. Va fi, Jack. Va fi... Sorbiră. După ce așeză paharul pe suportul de lemn din stânga ei, Lady Esmeralda puse o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Esmeralda ridică paharul, la rândul său, și cei doi ciocniră. Paharele în formă de lalea se atinseră, eliberând către tavan un sunet cristalin. Noroc, Jack. Noroc, doamnă. Vă doresc o seară deosebită. Va fi, Jack. Va fi... Sorbiră. După ce așeză paharul pe suportul de lemn din stânga ei, Lady Esmeralda puse o nouă țigară - Pall Mall fără filtru, nu fuma niciodată altceva în portțigaret, iar Jack se aplecă pentru a o aprinde. Mmm, Jack, mulțumesc. O seară specială, nu? Eram convinsă că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fixați, instantaneu, între cele patru rame. Închizând pumnul, pur și simplu. Ce dar minunat! Majordomul înclină capul, în semn de respect. Iar Lady Esmeralda îi întinse mâna, invitându-l să o sărute. Ceea ce se și întâmplă. Apoi ciocniră din nou paharele. Jack, cred că aceasta va fi seara în care vor veni. Ești de acord cu mine? Bineînțeles, doamnă. Au trecut câteva zile de când individul acela ne urmărește fiecare mișcare, cred că s-a plictisit deja. Îi simt nerăbdarea... Hmm... Lady
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
exemplu, în timp ce aceștia se sărutau. Rămăseseră pentru totdeauna în tablou, cu buzele lipite, ninși de flori albe, căzute dintr un măr. O fetiță, în iarbă, jucând-se pe lângă Casa Păpușilor, în vreme ce alături de ea, întinși pe o pătură cadrilată, părinții ciocneau pahare cu vin roșu. Se vedea în spate creasta unui munte, acoperită cu un capișon alb. Fetița avea ochi albaștri și privea direct către pictor. O undă aproape insesizabilă de mirare se putea citi în ochii ei... Majordomul își privi ceasul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]