5,611 matches
-
cu oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de vânt primăvăratic. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
ținuta ta a captat toate pivirile. Oare să fie așa? Gândi Mioara.S-a îmbrăcat cu multă atenție dar și foarte simplu. Frumusețea ei însă iese întotdeauna în evidnță, aproape că nu se observă calitatea obiectelor de îmbrăcăminte. Rochia galben pai, mulată pe talia ei superbă și despicată cu decență pe piciorul stâng, lăsa imaginația să se încingă fără însă a stârni reacții îndrăznețe. Și una și cealaltă refuzară cu delicatețe cele câteva invitații la dans. După fix o oră și
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
palma, Catrina înlemni ca o stafie, cu creștetul lipit de pragul de sus și cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi verzi, gata să-și
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
lui, aceea de acasă, aceea a scriitorului și aceea a oratorului, un orator care a ridicat în picioare o întreagă sală de șase mii de locuri doar scandând un singur nume: „Do-rof-tei! Do-rof-tei!”. Divagația epigonico-critică de mai sus este un pai pierdut prin grădina călărită de copilăria lui Mihai Vișoiu, pai pe care îl caut zilnic ori de câte ori împing portița încoace și încolo, plecând de acasă sau întorcându-mă, un pai mărunt în comparație cu ceea ce au scris despre nea Mișu oameni cu ștaif
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
oratorului, un orator care a ridicat în picioare o întreagă sală de șase mii de locuri doar scandând un singur nume: „Do-rof-tei! Do-rof-tei!”. Divagația epigonico-critică de mai sus este un pai pierdut prin grădina călărită de copilăria lui Mihai Vișoiu, pai pe care îl caut zilnic ori de câte ori împing portița încoace și încolo, plecând de acasă sau întorcându-mă, un pai mărunt în comparație cu ceea ce au scris despre nea Mișu oameni cu ștaif In minte și în condei. „Scriitor înnăscut, autor al unor
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
singur nume: „Do-rof-tei! Do-rof-tei!”. Divagația epigonico-critică de mai sus este un pai pierdut prin grădina călărită de copilăria lui Mihai Vișoiu, pai pe care îl caut zilnic ori de câte ori împing portița încoace și încolo, plecând de acasă sau întorcându-mă, un pai mărunt în comparație cu ceea ce au scris despre nea Mișu oameni cu ștaif In minte și în condei. „Scriitor înnăscut, autor al unor pagini care îl recomandă pe prozatorul autentic, Mihai Vișoiu a intrat în conștiința publică și în ipostaza de zile
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
alta în trei zile. Și acum stai lângă mine în colibă, Punând grațioasă câte un lemn pe foc Și habar n-ai cât ești de frumoasă Cu părul împletit în codițe, În cămașa albă, puțin decoltată, așteptând să se usuce paiele pe care, în curând, vei naște un prunc. Referință Bibliografică: Sunt ultimul călător... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 494, Anul II, 08 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT ULTIMUL CĂLĂTOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358632_a_359961]
-
am să fac o mică digresiune și am să critic puțin bucătăria englezească... Mi se pare destul de proastă! Și ca să înțelegeți mai exact la ce mă refer am să vă dau câteva exemple. Breackfast: fasole uscată cu cârnați prăjiți, cartofi pai, șuncă prăjită, ouă făcute ochiuri, ceapă, ciuperci călite în ulei și pâine prăjită (a se citi pâine prăjită în tigaie!). Și astea toate la micul dejun, încununat cu ceaiul lor minunat, adus de peste mări și țări... Ce mai, „sănătate curată
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]
-
lor de flori, dirijate de turnuri de control fără dispeceri autorizați. Însoțit îndeaproape de veșnic flămânzii mei boi, care oricât mâncau ziua, seara ajungeau acasă tot flămânzi, iar tatăl meu mă punea să le mai dau ceva lucernă amestecată cu paie de mâncare și pentru noaptea. În câmpul deschis aveam libertatea să gândesc ce vreau. Călătoream cu norii împreună spre acele mirifice meleaguri ale poveștilor cu zâne frumoase, cu împărați drepți și buni, cu acei viteji ce nu puteau fi bătuți
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de lângă casă. Pâinea, la țară se coace o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut păioasele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au mai scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
gospodărie și la câmp, însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura să se întoarcă la țară doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, în goana cailor a ajuns imediat la casa de naștere unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl adusese și pe el pe lume cu douăzeci și șapte de ani în urmă. Anunțată din vreme, Coana
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
doi trei metri de finet pentru scutece. Cât timp a stat Jeni la casa de naștere cu micuțul său vlăstar pe care l-au numit Valentin, Victor a terminat de treierat tot grâul și de pus boabele în hambar iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul în toamnă și apoi să pregătească ogorul pentru
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
ani pe atunci, lotul nostru de vie de jumătate de hectar, ca și pe cel al bunicilor materni, care aveau un hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
de băutură fără de alcool prin casă. Sebastian deschise frigiderul, scoase două portocale le tăie în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște cuburi de gheață și aduse fetei paharul sondă plin cu băutură, în care introduse și un pai din plastic. Când îi întinse paharul, brațul păros, indicând masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipinduse de el, după ce-și lăsă
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
ales un loc în care să nu fim deranjați de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova bărcii, și-a aruncat sutienul inutil în fundul genții de plajă, confecționată dintr-un pai exotic, împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
-n față, căci, în curând, la ultimul apel mă voi jertfi în ciuda vremii și martor o să fiu la un măcel, când vor veni, în gloată, viermii. prin amintiri mă-nvârt ca un bunic și cum nu văd în apă niciun pai, m-agăț de un trabuc și tac chitic, dar sar o dată-n sus și strig: pe cai! de-oi fi chemat cumva la alt apel voi fi prezent în firul ierbii și dacă n-o să zbiere niciun miel s-or
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344685_a_346014]
-
desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioare țipete pe tine cu mâinile murdare de mine am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buze cu setea ascuțită precum o piatră de mare cu o pălărie de pai să miroase a pâine și sare poarta s-a deschis o gamelă alerga în urma pașilor să culeagă ultima picătură Referință Bibliografică: pentru că / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1226, Anul IV, 10 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PENTRU CĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350688_a_352017]
-
din colțul balconului și năvăli val vârtej în sufragerie, dar bărbatu-său era deja la ușă. - Dragă, dacă nu-ți convine culmea modernă, fug să cumpăr sârmă galvanizată și ți-o montez pe cea clasică... Dar nu termină fraza că paiele măturii îi răvășiră părul din cap. Atunci, o zbughi pe scări și nu se opri decât la barul din colțul blocului gâfâind ca o locomotivă. - Dă-mi repede o halbă să mă răcoresc! - îi strigă barmanului. - Dar ce ești așa
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
să ne luptăm prea des cu Nenorocirea și blestemul, Am pus alt Escu-n loc de Escu, Dar p’ăsta la învins sistemul De mafioți, făcând exces, cu Nelegiuiri și alte cele... C-ai fi crezut că bietul Escu Era de paie, sau surcele. Și de nevoie am purces cu Alte schimbări să prindem hoții. Și tot așa din Escu-n Escu Aproape ne-am schimbat cu toții. Vârâm gunoiul pe sub preș, cu Nerușinare... și cu lene. Și ne conduce tot un Escu Cu
POVEŞTI DE BUCUREŞTI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358903_a_360232]
-
acționezi. Are dreptate. Lași robinetul mișcărilor să curgă, creierul îl folosești cu o rotație în plus. Moara pietrele și le frânge. Axul lor devine mușcătura adâncului, de câte ori le lași să meargă continuu. Zilnic îmi îmbarc gândurile într-o pălărie de paie și le trimit la plajă. Pline de alunițe, le las să privească cerul. Spunea cineva că trupul plin de alunițe înseamnă noroc. Privesc și acum amfora norocului meu. A luat forma unei chifle dezumflate. Pe buza chiflei stau eu, cu
“NU EU SUNT BUFONUL” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359102_a_360431]