6,523 matches
-
arheologilor pătimași și îndrăgostiți de meseria lor, Floarea Cărbune a adunat cu migală cioburi răvășite prin colțuri de memorie, răscolind și alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puțin îndepărtate. A căutat și a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri cât și emoții sufletești acoperite de zgura timpului sau refulate în subconștient, pe care, apoi, cu dragoste și talent le-a inserat între filele cărții „Rădăcini”. Spun toate acestea deoarece, fiind un copil născut la țară ca și autoarea
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
metaforelor sale era acum făcută (și exemplificată), în consens absolut cu portretistul, de Doamna Ninela Caranfil. Până la această magistrală demonstrație a Artistei, femeia (în general) pe care o percepusem eu era mai artificială, zugravita fie în culori mai reci, mai palide, fie în culori mai stridente, mai opulente. Grație Doamnei Ninela Caranfil (nu ignor rolul poetului) am acum, păcat că prea târziu, portretul autentic al Femeii. Mă fascina, până atunci, forța artistică a picturii, în raport cu celelalte arte, dar am constatat în
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
ori nu a dorit să răspundă. - Hai, spune ce s-a întâmplat ! ...De ce te-ai tulburat așa rău, ce veste ai primit, fetițo? - Bagajele ! Trebuie să-mi fac bagajele. Mâine dimineață plec. Îmi pare rău... Trebuie! Deși era atât de palidă și picioarele se păreau că nu o ajută să stea dreaptă, Emanuela a vorbit cu hotărâre în glas, parcă înverșunată de ceva. A trecut în camera în care erau hainele ei, lăsându-și părinții în pragul ușii îngrijorați și temători
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
cu adevărat fericit. Abia acum putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... Citește mai mult Pe domnul
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
cu adevărat fericit. Abia acum putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... XIV. GHEORGHE ANDREI NEAGU - CONCURS
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase. Deznădejdea Mariei îl readuse la realitate și se ridică în genunchi, strângându-și la piept copila, smulsă ca prin miracol din ghearele
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tristețea în artă Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu un ușor dispreț pentru strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea - dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
apare EL) EL: ,,Vremea a șters, acoperind cu praf și nisip amintirea cataclismului. Iar moartea, care este pretutindeni, mi-a subjugat sufletul. Nu-mi pot imagina cum acea planetă albastră, altădată veselă și plină de viață este acum tristă și palidă. Într-un deșert care întrece de mii de ori pustiurile Terrei de altădată.. Într-un ocean de pământ ars se află Edenul. Ca prin minune în această oază, printre plante și gâze, se află și un om. Aici, pe fâșia
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Lăsând caietul pe masă, cu mâna la frunte): Parcă revăd visul care s-a repetat de trei ori... ( Apare povestitorul) POVESTITORUL: Se pare că Ema este cam derutată. Dar EL unde o fi? Vom vedea îndată. (Dispare.) EL (o ființă palidă, tremurând, pătrunde în colibă): Dumnezeule mare! Am vedenii, parcă aud o voce de femeie. Înger sau demon, ce-o fi oare? Oricum, nebuniei îi urmează moartea. EA: Ești viu cu adevărat, sau doar ... o nălucă? EL: Sunt o umbră din
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
poate Doru mă caută. Dar, unde mi-am pus geaca? A, uite, am pus-o pe fotoliul din spate.( Se ridică)Scuză-mă, vin imediat. EMA: Abia aștept să-mi povestești despre ultimele noutăți de la firma ta „Flora”. ( Denisa revine palidă și aprinde televizorul cu telecomanda) EMA: Ce e cu tine Denisa, s-a întâmplat ceva? DENISA (stăpându - și plânsul): Ai să vezi imediat la știri. (Lumina scade în intensitate, iar când se luminează din nou ne aflăm în cabană) EA
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, / Știam ca va muri și c-o s-o doară. / Mi se părea că retrăiesc un mit / Cu fata prefăcută - n căprioară. De sus, lumina palidă, lunară, / Cernea pe blana-i caldă flori calde de cireș. / Vai cum doream ca pentru - întâia oară / Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
tânăra dând cu ochii de mogâldeața din pat. - Bunico, a venit Mihăiță al tău! Ia scoală să vezi pe cine ți-am adus! Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Acasă > Stihuri > Momente > TOAMNĂ LA PLECARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului E gata Toamnă de plecare Se parfumează cu smirna și cu mosc, Un pic mai palida și dezgolita Tânjește încă, după tot ce-a fost. Pe brațe are roșii crizanteme Să-i dea curaj în iernile ce vin, Mai e un pic de verde sus pe creste Iubirile înalte ne mai țin ! E fastuoasa într-o
TOAMNA LA PLECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363514_a_364843]
-
caută azurul și plâng./ Stelele albe-s prea depărtate/ Încă-i uraniul ascuns prea adânc.// Omul de când e pe lume a spus:/ Și va mai spune:/Mai mult și mai sus./ Astfel se smulge din el cu răbdare/Floarea ruginii,/Palida floare...” Activitatea de la malul mării s-a conturat într-un omagiu adus limbii române de către oameni cu inimile deschise spre cultură, creație, dragoste de neamul românesc și limba sa străbună, element definitoriu pentru ființa noastră națională, pentru păstrarea căruia s-
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu SPERANȚA Cupola cerului țintată cu nituri de cristal, când întunericul se disipează-n lumină pentru fascinarea ochilor, s-a răsturnat peste întreg necuprinsul învelindu-l cu voalul de argint de lumina palidă a Lunii topit. E ceas de taină ! Încântător ! De undeva, la orizont, o ciocârlie spintecă înălțimea ca o nălucă, zvâcnind din cap de răzor și ... sus, numai acolo, poate să-și prezinte concertul acompaniată de renumitul cor al suratelor. Pe
SPERANŢA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362462_a_363791]
-
cheamă la el vântul, rugându-se din nou să cadă Către pământ, la acei copii care aduc cu al lor zâmbet Pe lume-atâtea bucurii, și veselie, și descântec... Dar, deodată vede chipul unui copil într-un ungher, Ce trist și palid pare pruncul! E supărat și e stingher... Privindu-l cu iubire fulgul își spuse-atuncea cu mirare: „E-atât de alb încât îmi pare că e un fulg un pic mai mare!” Și curios să înțeleagă de ce nu e acum la
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
iubire crudă și prea nevinovată, A trecut ceva timp, eu tot nu te-am uitat Te rog să nu-mi dai drumu, măi cheama-ma odată! De ce-mi apari în vis că o fantomă vie, Esti trist și singur, palid și supărat pe mine Cu ce-s de vină eu? mi-am dat pedeapsă mie, De ce, de ce, de ce? că te-am iubit pe tine! Acum e prea târziu ca să mai pot speră, Nici nu mai știu nimic, dar chiar nimic
VINOVATA FARA VINA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362494_a_363823]
-
Acasa > Strofe > Timp > NEDUMERIRE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se aprind candele pe ceru-ntunecat Cu palide luciri de aur vechi, curat Clepsidra nopții toarce continuu-n univers Același aspru caier de timp anost și sters. În blânda-i șlefuire fir cu fir dispare Și nu știi ce să crezi, au fost sau n-au fost oare
NEDUMERIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361037_a_362366]
-
anost și sters. În blânda-i șlefuire fir cu fir dispare Și nu știi ce să crezi, au fost sau n-au fost oare Clipe și amintiri ce le purtăm în gând Emoții și-ntâmplări trăite ani la rând? Sau palide himere-n emoții estompate Sau întrebări și fapte nicicând elucidate Au împletit cămăși de zeghe pentru noi Purtate sub povara plumbului din ploi? Sau realitatea prinsă-i într-un glob Cristal cu fețe lucii ce-adună bob cu bob Secvențele
NEDUMERIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361037_a_362366]
-
departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
ele danseazășiruiesc ... XXII. APANTHISMA, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011. Apanthisma poezie [] Poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-26 | | Apanthisma S-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduie sub palida lumină a nopții ce se stinge sub astrul semilună și în grabă se coboară sub linia de zenit... vin adieri de raze fine la orizont apare discul soare ce mângâie geana dimineții... florile au simțit ale soarelui petale toate într-
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
o clipă au tresărit... lumina lui le-a încălzit... culori din curcubeu am văzut... pe chipul tău... Citește mai mult Apanthismapoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-26 | |ApanthismaS-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduiesub palida lumină a nopțiice se stinge sub astrul semilunăși în grabă se coboarăsub linia de zenit...vin adieri de raze finela orizont apare discul soarece mângâie geana dimineții...florile au simțitale soarelui petaletoate într-o clipăau tresărit...lumina lui le-a
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OCTOMBRIE ÎNTOARCE FILA-N CALENDAR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Octombrie întoarce fila-n calendar Sub cețuri molcome lumina e mireasă Sfioase dimineți mai palide îmi par Temuta brumă-și țese dantela cea aleasă Octombrie dantela cea aleasă Sobrietatea toamnei naște anacruze Octombrie întoarce fila-n calendar Am început să scriu în ritm de frunze Sonete galbene sub umbra rară de arțar Octombrie sub umbră
OCTOMBRIE ÎNTOARCE FILA-N CALENDAR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361107_a_362436]
-
spre galeria interpreților de folclor din toate timpurile (artista a abordat de-a lungul carierei sale pe lângă muzica folclorică dobrogeană și genul clasic, muzica bizantină, muzica ușoară internațională, muzica de divertisment, nu în mai mică măsură a râvnei și mai palidă strălucire a harului). Minunată, frumoasă la chip și spirit, artista Aneta Stan cântă Dobrogea cu iubire, atât de frumos încât iubirea și frumusețea cântecului dobrogean s-ar zice că n-ar fi reală și vie fără ea! Azi n-am
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii În valuri vagabonde,anodine Delir suflat în brume argintii Cortegiul frunzelor...blajine Referință Bibliografică: Cortegiul Frunzelor / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]