20,853 matches
-
creta să scriu! — Nu mai avem cretă! — Cum nu mai avem cretă? — Uite-așa, ai folosit-o pe toată alaltăieri, când cu aspicul de mistreț și limbă de capră. Știi. Ăla cu capere. — Incredibil, făcu Ivan, lovindu-și fruntea cu palma care-i acoperea fără efort și jumătate din nas. — Îți mai iau o cutie la prânz, când mă duc să-mi iau bicicleta de la Sandrine, zâmbi ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ureche, să dea refresh, să pretindă că tata nu trântește ușa când pleacă. Și eu pretind că nu o aud pe mama, care e încă mama mea și a lui David, plângând, așezată la biroul Leei, cu fruntea sprijinită în palme. Dau so norul la minimum. De ce? Pentru că sunt laș. Îmi îngrop frun tea în iarba cea roșie care nu mai e de mult un covor, ci o întreagă prerie roasă de rugina asfințitului. Durerea mea bubuie undeva, într-un difuzor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru că Musa le va tăia amândurora mâinile și limbile imediat ce va afla cum au intrat femeile, cu desagile lor pline cu pietre, în iatacul unde creștina cea blondă se roagă. Cu spatele la ele, în genunchi, cu coatele sprijinite de pat, cu palmele împreunate, cu perlele care-i înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru care le bagi la înaintare este că ai văzut prea multe filme, nu crezi? David nu credea nimic. Erau de un poet american versurile. Da, le căutase. Sfântul Google are toate răspunsurile. Memoria tactilă, de neșters. Degetele și căușul palmei, mângâind ultimele urme ale hărții ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre care numai ea și cu mine știm care-i sunt părinții, mă blesteamă în graiul secret al iubirii noastre. Îi simt ochii pironiți în ceafa mea, simt cum praful și pulberea se aleg de numele meu. Copilul primește o palmă încărcată de inele peste obraz. Buza despicată sângerează. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. Metrou. Soundtrack cu „Urmează stația...“ și „Atenție, se închid ușile“. Cu nasul în eșarfă, ochii roșii ca de alcool și iPOD-ul dat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
răcoarea unei săli de piatră. Douăsprezece zile mai târziu, don Álvaro De La Mota, directorul Consiliului de Conducere al Arhivei, a primit o ce rere iscălită de o studentă de la Paris care voia neapărat să studieze îndeaproape o cărticică mare cât palma, de care directorul nu auzise niciodată, a unui anonim de secol IX. Au urmat telefoane de la Sorbona și chiar și o intervenție directă din partea șefului Institutului de Cercetări Botanice din Sevilla, asediat, se pare, și el, de o tânără cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
urmă în capul oaselor, și-a dat o șuviță de păr după ureche, și-a pus ochelarii, după care și i-a scos, dându-și seama că nu-i folosesc la nimic, a aprins lampa, și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns, strâns de tot, ca și cum ar fi vrut să alunge o rămășiță de coșmar, după care i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului cu palma deschisă, s-a uitat din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns, strâns de tot, ca și cum ar fi vrut să alunge o rămășiță de coșmar, după care i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului cu palma deschisă, s-a uitat din nou pe fereastră, la cerul mov care se limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mări și continente de cretă colorată și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta din hohot să nu trezim Copilul Copilul care doarme Și „Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin Mi-a fost frig Copilul clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
șeful pe Lupino. Așa este, Mare Arus, îmi place. Mă ajută să-mi limpezesc gîndurile. Și, mai mult decît atît, sînt mereu uimit de frumusețea locurilor. Descopăr, de fiecare dată, ceva nou, chiar dacă am ajuns să cunosc ținuturile ca-n palmă; și învăț în fiecare zi ceva nou. Asta nu mă miră deloc, Lupino. Neamul nostru a trăit dintotdeauna cu drag de pădure. N-am avut alt prieten mai apropiat decît ea, și dacă am respectat-o și i-am urmat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
eroii beau cot la cot cu cititorii, se trag unii pe alții de brăcinar și merg împreună la meci, având ei simpatii și antipatii (evident!) comune! O, fericite personaje pentru care cititorul suferă sau se bucură, înjură ori bate din palme, după cum îi vede în situații pe care el însuși le-a trăit sau le trăiește!... (Am reluat stilul retoric numai pentru aceia care au și uitat că am talent). Se cade să ajung odată la capăt cu acest caz, despre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
el. Va fi, fără îndoială, un „om cu care se poate lucra”. Fiindcă a fost, „în prealabil”, bine „prelucrată” ! Când angajezi un nou salariat, este nevoie de timp, de răbdare! Nimic bun nu se poate face cât ai bate din palme! Ars longa ... (și mai cum spuneau latinii?) este o intuiție „justă”, orice s-ar spune!... „ - Tovarășu' Perju este un om foarte popular, care cunoaște oamenii...”, îl aude vorbind pe contabilul șef. (- Într-adevăr, până și femeia de serviciu și a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prin intonație. Preșcolarii mai mari utilizează în vorbire numeroase verbe și adverbe. Propozițiile încep să fie mai dezvoltate, mai lungi. În vocabularul copiilor preșcolari apar și devin frecvente cuvinte care îi permit diferențieri ale obiectelor(marginea farfuriei, toarta cănii, cot, palmă, braț, etc.Ă. Dezvoltarea limbajului are loc concomitent cu dezvoltarea funcțiilor sale mai importante cum sunt funcția de comunicare, funcția de fixare a experienței cognitive și funcția de organizare a activității. Concomitent cu dezvoltarea capacității de verbalizare orală, are loc
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă de liniște. Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise? Nu gândise el de capul lui? Nu asta fusese ce sperase în urma scandalului cu nevastă-sa? Fugi la oglindă și se uită înmărmurit. Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Da’ de unde! Hrană pentru suflet. Nu stăm mult. Ne așteaptă o călătorie ce vă va fi pe plac. Eu am mai făcut o și știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
demisionat ieri seară, invocând o durere de măsea răvășitoare, măsea pe care, declară domnia sa, și-a scos-o singur în propria baie cu ajutorul unui topor.“ Le Monde, mai norocos, avusese parte de o știre și mai reușită, așa că, frecându-și palmele ștrengărește, dădu peste nas întregului mapamond aruncând o bombă de presă de interes aproape internațional: „Pierre Rochambeau, proaspăt uns ambasador al Franței la București, a recunoscut oficial că este de fapt transsexual, că numele lui de fată este Angelina Cousteau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trupului gol și ezită să treacă pe lângă el. Numai că Gigi Pă trunjel nu mai avea de gând să o rateze de data asta. Se apropie de ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ușor. Curând, pe ușa grea care des părțea până nu demult viața publică de intimitatea mea construită cu sudoare și fier forjat acoperit cu colant maro ce imită suficient de bine striațiile lemnului, a năvălit Mary Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
demult viața publică de intimitatea mea construită cu sudoare și fier forjat acoperit cu colant maro ce imită suficient de bine striațiile lemnului, a năvălit Mary Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întâmpla atunci când autorul devenea absent ori dus pe gânduri. Autorul băgă în sfârșit de seamă că cele două jumătăți se hărțuiau țba chiar ajunseseră să se pocnească și să se înghiontească și chiar să se înjure birjărește) și își plesni palmele cuprins de nerăbdare. — Dragii mei cititori - începu el sfătos -, m am gân dit să vă ofer un roman în care nu se petrece nimic. Autorul mai avea câteodată ieșiri nelalocul lor, însă, de data asta, cititorii nu părură prea fericiți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]