1,998 matches
-
m-am aruncat spre masa de scris, am deschis în grabă o carte și, așezat cu spatele la ușă, am spus „poftim“. Apropiindu-se de mine dintr-o parte - deși mă prefăceam concentrat asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am câteva ruble, să am, adică, atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu tocuri strâmbe și tocite, din cauza cărora cred că o dureau atât de tare picioarele ei umflate. Când avea bani, mi-i dădea plină de bucurie, în timp ce eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aferată. Prinzându-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat prin buzunarele costumelor din dulap, ieșind din când în când și în coridor unde, probabil, continua să caute în buzunarele șubelor și ale paltoanelor. După ce scotocea prin toate buzunarele, Stein, liniștit că nu s-a pierdut nimic, expunea obiectele căutate în fața mea, pe masă. Erau bilete folosite, invitații, afișe de spectacole, de concerte și de baluri, într-un cuvânt, erau dovezile vizibile ale locurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce m-am săturat de somn, a doua zi dimineață m-am dus din nou la Hirghe și am cumpărat un gram și jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strig sălbatic, zburând ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i doar “satisfacții pure”: conferințe pe teme literare. Naratorul montează o melodramă după ce află că Irina s-a măritat, folosindu-se de această meschină strategie. Eroul pozează, își pregătește intrarea în scenă, însă își ratează efectul dramatic prin observația că paltonul pe care Irina l-a primit în dar de la rival e unul ridicol. Sandu trece prin stări total opus, se dedublează și e incapabil de trăiri adevărate: “Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și zice rugăciunea și cântarea În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se ridică moșii de la masă cu picioarele îndoite de reumatisme specifice, își pun pălăriile și paltoanele; conduc pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a bântuit în iarna aceasta. Noutăți nu am de a vă spune, decât doar că scumpetea devine din zi în zi mai nesuferită. Mi-ar trebui un pardes[s]us, pentru că pe o vreme așa caldă nu pot îmbla cu paltonul, apoi nu e nici atât de cald ca să pot îmbla numai în jachetă. Îmbrățișând pe toți și sărutîndu-vă mînile, rămân al d-voastre supus fiu Mihai 31 [TITU MAIORESCU] Botoșani, în august 1872 Stimatul meu Domn, În anul 1845, de nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cânte indiferent de climă de la Strâmtoarea Bering până la Marea Arafura. Cumpărând seturile pentru deconectare sigilate, fără posibilitatea de-a vedea ce conține fiecare, am intrat în posesia a douăzeci și șase de plăci cu melodia lui Bing Crosby, Crăciun alb. Paltonul, haina de ploaie, vesta, ciorapii și lenjeria mea de corp erau și ele toate surplus de război. Cumpărând cu un dolar o trusă de prim-ajutor surplus de război, am intrat și în posesia unei cantități de morfină. Indivizii băgați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ghemuită într-un fotoliu mare lângă o fereastră. Priveliștea din fața ei nu era cea cu ruinele Berlinului, ci livada îngrădită de ziduri, dantelăria de zăpadă făcută de vârfurile pomilor. În casă nu aveau căldură deloc. Resi era înfofolită într-un palton, o basma și ciorapi groși de lână. Lângă ea se afla un geamantănaș. Când șirul de furgoane de afară avea să fie gata, ea va fi gata să se urce într-unul din ele. Își scosese mănușile, le așezase frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Acel calm înșelător care plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol, i-am luat paltonul și pălăria din cuier. Stătea deja lângă mine; i-am ținut paltonul, am ridicat mănușile care căzuseră din pălărie și i le-am dat. Era din nou gata să plângă, schiță câteva mișcări comice cu nasul și buzele, apoi șopti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol, i-am luat paltonul și pălăria din cuier. Stătea deja lângă mine; i-am ținut paltonul, am ridicat mănușile care căzuseră din pălărie și i le-am dat. Era din nou gata să plângă, schiță câteva mișcări comice cu nasul și buzele, apoi șopti: Nu poți să-mi spui ceva drăguț?/ Ba da, am răspuns eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de ce nu l-a lăsat pe Costache să se mute? Ca să nu scape de sub ochii ei. Dacă moș Costache ar fi mai de înțeles, de mult îl făceam să-și pună afacerile în regulă. Moș Costache se întorsese îmbrăcat cu paltonul, dar cu fața întunecată. - Aaasta nu-nu-nu-mi place... Să nu-mi mai vvvie pe-aci!protestă el, prea târziu. Pascalopol îl luă de braț și-l împinse spre ieșire. Ceilalți se pregăteau și ei să-l urmeze, fiindcă moșierul îi invitase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acestui argument. - Nu, papa, nu merg, sunt obosită, vreau să se terminevorbele. Moș Costache plecă plin de stupefacție și era aproape cocoșat de uimire când ajunse în fața lui Pascalopol. Acesta, îmbrăcat într-un costum de seară, vârât într-un mare palton cu guler de astrahan, aștepta îngrijorat, ținind pe genunchii un baston cu mâner de argint, în chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai contrarieze și tocmai această indiferență înfurie și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe pălărie, își trase paltonul nervos până a se încurca în mâneci și ieși ca un glonț din casă și din curte. Din acea zi nu se mai întoarse în căminul lui. Aglae îi ordonă să divorțeze, Stănică fu și el de aceeași părere, "de vreme ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el însuși n-ar fi dispus "să le cumpere". I le încredințase "o persoană". Într-o duminică, Felix voi să iasă în oraș cu niște prieteni, însă, după câțiva pași făcuți pe stradă, se întoarse. Era o zi admirabilă și paltonul îl apăsa pe umeri. Să-l scoată și să rămână în haină era încă prematur. Cum Costache era singur acasă, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l dădea supărarea. Spuse cam iritat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l pândească, mai mult din curiozitate decât din vreun interes, și avu norocul să prindă momentul când bătrânul ieșea din casă. Deși erau orele cinci, afară era întuneric, și ceața udă împiedica vederea la distanțe mari. Învelit într-un palton gros și verzui de vechime, pășind mărunt, bătrânul mergea cu capul în jos, privind când la dreapta, când la stânga. O luă spre Sfinții Apostoli, apoi ieși la pod, stătu puțin la îndoială. ("Te pomenești, ghiujul, își zise urmăritorul, că merge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la madam Daniel), o îndeasă cu ce mai găsește la îndemână, își trage pe ea cojoacele, își pune dinții, se îmbrobodește cu două basmale, își leagă cu un fular basca țeapănă pe care și-a făcut-o din resturile de la palton acu nouă ani și o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din pat, dintre păturile îngrămădite peste plapumă, de unde stă, cu capul înfășurat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Ioaniu, a fost femeie nvățată madam Ioaniu și-a ținut doi bărbați. — Vica, asta să știi de la mine, i-a zis, că femeia muncită nu-i bună nevastă... Merge încovoiată, de parc-ar avea un gheb în spate, cu paltonul albastru, decolorat, pocnind de toate câte și le-a pus pe dedesubt și cu țoașca în mână. Merge cu capul în jos, nu se uită nici în dreapta, nici în stânga, poate-s cinșpe ani de când n-a mai ajuns în centru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea... Dacă vrea să stea, n-are decât să stea, dacă vrea să plece, n-are decât s-o facă... — Parc-ai fi Napoleon în Rusia, mătușă, spune, cu ochii la basca ei. O bască țeapănă, făcută din resturile de la palton acu nouă ani și umflată cu vatelină. Și peste bască, peste urechi, înnodat sub bărbie, fularul. — Napoleion, în Rusiia, unde-i vrea tu, ce-i vrea tu sânt, da-mi ține mie cald ? Că-ncolo, cin’ să mă mai aleagă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să zici și ce nu în lume. S-a oprit în stație și așteaptă răbdătoare să vină tramvaiul. Plouă mărunt, picături mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile lui care-a rămas și-a croit cu mâna ei basca. Și i-a vârât și două strate de vatelină. Fularu îi ține cald la urechi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am zis ? Ia să văz ce mai face doamna Ivona, ce mai face domnu Niki... Și dacă nu se-ntâmpla să ne-ntâlnim nas în nas, ce era ? Ce, era moarte de om ? Nu era nimica... Ivona A rămas cu paltonul pe ea, numai vulpea și-a scos-o de la gât și a așezat-o pe fotoliu. Și-alături, pălăriuța ei gri de fetru. A rămas cu paltonul, ca să înțeleagă bătrâna că se grăbește : c-a intrat numai pentru cinci minute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era ? Ce, era moarte de om ? Nu era nimica... Ivona A rămas cu paltonul pe ea, numai vulpea și-a scos-o de la gât și a așezat-o pe fotoliu. Și-alături, pălăriuța ei gri de fetru. A rămas cu paltonul, ca să înțeleagă bătrâna că se grăbește : c-a intrat numai pentru cinci minute în casă, cinci minute doar, atât cât a rugat o. E-a nu știu câta oară când îi face aceeași figură : când o așteaptă, nu vine, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]