2,861 matches
-
Mai rar găsești așa față! Ești coșcogea om și ți-e frică/ Ești coșcogea omul și ți-e frică. Câteva au un inventar de regenți foarte restrâns: get-beget (român ~, bucureșteanca ~, moldovean ~), uneori, limitat la un singur lexem - peșin (bani ~), vâlvoi (par ~). La nivel discursiv, functioneaza întotdeauna anaforic/cataforic (sau deictic) adjectivele asemenea și așa, trimițând la un antecedent de la care își preia referință: El spune că portarul echipei naționale, marginalizat pentru că refuză prelungirea contractuluii, nu merită un asemeneai tratament după tot
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
qui sont dans le besoin " hors les heures qu'il passe au travail ; l'échelle d'évaluation du support social perçu, réalisée par Zimet (1990 et 2000), Dahlem, Zimet et Farley (1988), qui mesure le niveau de support social offert par " l'autre personne importante " dans sa vie au sein des modes relationnels routiniers développés dans son expérience biographique. L'échelle comprend des affirmations évaluées sur une échelle Lickert en 7 marches, en partant de " pas du tout d'accord " (1
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
și vreau bani. Mulți bani în visterie ca să-mi plătesc tributul. Magicianul repetă ritualul cu globul de cristal. Din perdeaua de fum din sala tronului au apărut douăsute de boieri cerând iertare. -Gărzi!Descăpățânați-i!Capetele să fie înfipte în pari, ca mărturie de pedeapsă a trădătorilor. Leșurile tăiați-le-n bucăți și săturați câinii. Mefistofel-invocă Grațiani, umple visteria palatului cu taleri și țechini de aur. -Așa voi face! La cererea românilor și sașilor transilvăneni Petru intră cu oaste mare în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
este ul care oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
-ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de vid între elementele diviziunii; imparul, din contră, nu lasă niciun spațiu de vid, ci o
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de vid între elementele diviziunii; imparul, din contră, nu lasă niciun spațiu de vid, ci o unitate mediană. Numărul par este cel ale cărui puncte care reprezintă unitățile sale componente, se pot diviza
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mai degrabă, ale cărui grupuri egale se aliniază de-o parte și de alta unui punct care, dacă se adaugă unuia din acestea două, pentru a duce la îndeplinire diviziunea numărului respectiv, face ca un grup să devină inegal celuilalt. Parul este indefinit, multiplu, infinit, divizibil, feminin; imparul limitat, definit, finit, masculin. Parul este divizibil cu 2, definiția lui esențială, devine infinit divizibil cu 2 din momentul în care nu mai este considerat doar o suită nedefinită a puterilor lui 2
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de alta unui punct care, dacă se adaugă unuia din acestea două, pentru a duce la îndeplinire diviziunea numărului respectiv, face ca un grup să devină inegal celuilalt. Parul este indefinit, multiplu, infinit, divizibil, feminin; imparul limitat, definit, finit, masculin. Parul este divizibil cu 2, definiția lui esențială, devine infinit divizibil cu 2 din momentul în care nu mai este considerat doar o suită nedefinită a puterilor lui 2 și este identificat cu posibilitatea diviziunii la 2 (odată cu apariția fracțiilor și
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
nedefinită a puterilor lui 2 și este identificat cu posibilitatea diviziunii la 2 (odată cu apariția fracțiilor și unitatea divizibilă la 2): 2, 1, 1/2, 1/4... Poseidonius afirmă că imparul deține două părți egale și are un termen median, parul o chora vidă fără stăpân și număr făcând astfel manifest caracterul deficient și incomplet al parului. Decada 7 este numărul perfect (; decas qui est perfectissimus numerus I, 6, 76), ea conține aceeași cantitate de numere pare și impare (1, 2
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și unitatea divizibilă la 2): 2, 1, 1/2, 1/4... Poseidonius afirmă că imparul deține două părți egale și are un termen median, parul o chora vidă fără stăpân și număr făcând astfel manifest caracterul deficient și incomplet al parului. Decada 7 este numărul perfect (; decas qui est perfectissimus numerus I, 6, 76), ea conține aceeași cantitate de numere pare și impare (1, 2, 4, 8, 1 0; 1, 3, 5, 7, 9 ), aceeași cantitate de numere prime (necompuse) 1
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
perfecțiunii", modelul propus de Divinitatea supremă. Aceste teorii, ca de altfel și semnificațiile mistice ale numerelor, erau foarte familiare lui Macrobius care, pornind de la admirația sa în privința duratei vieții lui Scipio echivalentă cu produsul lui 7 și 8, impar și par (I, 6, 1:ac primum hoc transire sine admiratione non possumus, quod duo numeri qui ni se multiplicati vitale spatium viri fortis includerent ex pari et impari constiterunt) recurge la un excursus despre crearea Sufletului Universal (I, 6, 2, 3
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Demiurgului, este rezultatul amestecului (I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu sine (Principiul Identității ) și esența divizibilă, corporală, parul (Comm. paris, Principiul Alterității ). Indivizibilului fiindu-i imposibil prin natura să intre într-un amestec propriu-zis, pătrunde în rațiunea existenței corporalului (Tim. 35a; Comm. I, 6, 2 - hinc et Timaeus Platonis fabricatorem mundanae animae deum partes eius ex pari et
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
conduce, guvernează ansamblul cu înțelepciune (; sed ut possit universitatem animando penetrare et mundi solidum corpus implere, per numeros soliditatis effecta est - Comm. II, 2, 15). Amestecul fiind realizat, Demiurgul îl împarte în 7 părți, fapt posibil datorită prezenței esenței divizibilului (parului) în conținutul lui. Aceste părți sunt între ele precum termenii a două progresiuni geometrice: duble (pare, pătrate) 1, 2, 4, 8 și triple, impare, cubice (1, 3, 9, 27) cu ajutorul lor Demiurgul alcătuiește o unică progresie 1, 2, 3, 4
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Ind.Nicom. p.11, 2-11), numea unitatea cantitate limitantă, limita micimii; alți pythagoreici separație () între număr și părțile sale, anume ceea ce diferențiază multiplii de submultipli, numerele întregi de fracții. Macrobius, urmând îndeaproape această linie, susține apartenența monadei deopotrivă la categoria parului (divizibil, feminin) și a imparului (indivizibil, masculin), socotind-o principiu al tuturor numerelor (I, 6, 7 unum autem quod μονας id est unitas dicitur mas idem et femina est, par idem atque impar, ipse non numerus, sed fons et origo
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pe de-o parte își găsesc principiul în unitate, pe de alta sunt compuse în mod omogen din unități identice între ele; astfel Multiplul devine consonant cu Unul. Punctul real este considerat nu ca o unitate pură, care este dincolo de par și impar, ci ca o limita în ilimitat (dualismul primar), drept primul lor produs. Din punct de vedere geometric, punctul 12 este principiul mărimii, al dimensiunii; cel care dă naștere liniei (I, 5, 7; I, 5, 11 si quidem unum
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
calitățile, adaptabilitate extraordinară la fiecare datorită abilităților în trasformare (ascensus - descensus) Plοt. IV, 8, 7, 58 Εnn. Noțiunile de aritmetică și metafizică se întrepătrund și se completează în fragmentul I, 6, 8-9: natura matematică (pe linie pythagoreică) a unității ca par și impar, divizibil și indivizibil își găsește o justificare pe plan metafizic: unitas = mens este indivizibilă (impară, masculină) prin participarea la Divinitate, prin structura și natura sa (Intelectul are o esență unică, structură armonioasă) și divizibilă (pară, feminină) prin faptul
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
existau 8 sfere ( era exclusă); Mercur și Venus, a căror viteză orbitală este aceeași, emit aceeași notă (II, 4, 8-9 octo sunt igitur quae moventur, sed septem soni sunt qui concinentiam de volubilitate conficiunt, propterea quia Mercurialis et Venerius orbis, pari ambitu comitati solem, viae eius tamquam satellites obsequuntur, et ideo a non nullis astronomiae, studentibus eandem vim sortiti existimantu). Ordinea așezării planetelor adoptată de Macrobius este cea platoniciană, egipteană (Pământ, Lună, Soare și celelalte cinci planete) diferită de cea a
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
3. În privința funcționalității contrariilor, Macrobius se concentrează pe funcția generatoare, pozitivă a lor, pe care o consideră o forță motrice, sursa principală și imanentă în apariția unor noi elemente sintetice, însă identice cu sine, unitare: Sufletul Universal creat din amestecul Parului și Imparului își păstrează caracterul unic, natura incorporală și armonioasă (II, 3,12; II, 17,16 et passim), muzica sferelor este o symphonia, deși este cauzată de sincretismul a două sunete contrare (II, 1, 7), alăturarea și influența reciprocă a
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
proces sau fenomen și implică: 1.6.1. dinamica sau tensiunea contrariilor: în crearea Corpului Universal, tensiunea este produsă de elementele "cele mai opuse" foc și pământ (I, 6, 21 - I, 6, 44); în constituirea Sufletului Universal dinamica există între Par (divizibil) și Impar (indivizibil) (I, 6, 2; I, 6, 46). 1.6.2. alterarea sau schimbarea calitativă: la nivelul Corpului Universal conexiunea contrariilor puternici se realizează prin intermediul apei și aerului (medietăți) pentru a legitima transmutarea lor continuă (v. supra); la
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și umane, aparțin atât de sensibil, ca măsură a cantității și ca parte integrantă a multiplului, cât și de Inteligibil, ca Idei-numere (monada, diadă, etc.) și ca fundamentate spre Unitate (pară și impară, divizibilă și indivizibilă) care le este principiu. Parul și imparul, alături de proprietățile numerelor, proporții, progresii, raporturi numerice se află la baza creării Sufletului Universal (I, 6, 45-46) printr-o progresie geometrică unică (1, 2, 3, 4, 9, 8, 27) rezultată din uniunea progresiei dublelor, pare, pătrate (1, 2
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Philebos"). Platon, Opera omnia, oeuvres completes, Les Belles Lettres, Paris, 1983 (tome IV, "Phedon", texte etabli et traduit par Paul Vicaire, notice de Leon Robin). Platon, Opera omnia, oeuvres completes, Les Belles Lettres, Paris, 1921-1935 (vol. IV "Symposion", "Phaedros", traduits par Leon Robin; vol. VI, VII, "Republica", traduit, par E. Chambry; vol. X "Timaios" traduit par E. Chambry). Plotinus, Enneades, V.1, On the three principal hypostases, a commentary with translation by Michael Atkinson, Oxford University Press, New York, 1985. Plotin, Enneades
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
paragrafele 1-8, a tradus și Ion Acsan, publicîndu-l în revista "Secolul XX", nr. 11, 1972, pp. 11-13. ** Macrobius, Saturnalia, traducere cu studiu introductiv și note de Gh. Tohăneanu, Editura Academiei, București, 1969. 1 Există anumite excepții, de ex. în cadrul numerelor, parul are drept contrariu imparul, neexistând o specie intermediară (principiul terțiului exclus). 2 Teoria lui Anaximenes a fost reluată un secol mai târziu de Diogenes din Apollonia (Metaph. A 3 983b-984a). 3 Heraclit este numit de Aristotel alături de Hippassos din Metapontum
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
când a auzit această interpretare și mi-a spus că va cânta acest cântec așa cum a fost scris. Iar frumosului cântec al Mariei Tănase „Mărie și Mărioară” „Si-am zis verde sălcioară Mărie și Mărioară Mărie și Mărioară Ia un par de mă omoară Parul să fie de plop Să nu mă omori de tot...” i-au fost schimbate aproape în totalitate versurile sub forma: ”Foaie verde sălcioară, Hei Marie Mărioară Până ieri torceai fuiorul Azi ari holda cu tractorul” Din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
interpretare și mi-a spus că va cânta acest cântec așa cum a fost scris. Iar frumosului cântec al Mariei Tănase „Mărie și Mărioară” „Si-am zis verde sălcioară Mărie și Mărioară Mărie și Mărioară Ia un par de mă omoară Parul să fie de plop Să nu mă omori de tot...” i-au fost schimbate aproape în totalitate versurile sub forma: ”Foaie verde sălcioară, Hei Marie Mărioară Până ieri torceai fuiorul Azi ari holda cu tractorul” Din nefericire o boală grea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
e din același aluat cu dușmanii poporului. Nu-i lipsește nimic, nu vrea nimic; doar un șir de mătănii pentru a recita rozariul seara, și nu se găsește nimeni să-i aducă unul din fier ca să-l spânzure de un par. Însă înainte de această concluzie „fără ieșire”, perfect lucidă și sadică, întregul corp al poeziei se bazează pe reticență ca figură retorică ce spune ceea ce neagă. Dar ce neagă Buttitta, în mod repetat, ba chiar anaforic? Neagă că el, poetul, este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]