KorAP: Find »[drukola/base=parca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...79 >

1,962 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

umble după flașnetari, așa că poate... Am ieșit în fugă din hogeac, am coborât scările și am dat colțul spre Norton, cu Lee pe urmele mele. Am băgat viteză când am dat cu ochii de dubița legistului și mașina fotografului, care parcau în trombă. Harry Sears dădea o dușcă pe gât, în văzul unei duzini de polițiști. Am citit groază în ochii lui. Echipa foto se împrăștiase la fața locului, cu aparatele de fotografiat îndreptate spre pământ. Mi-am făcut loc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
urmele de pe terenurile virane, aruncând la canal toată ancheta cu fata măcelărită și durerea lui Lee pentru sora dispărută până ce canalul colector o să dea pe dinafară, vomitându-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am pus aceleași întrebări pe care le pusesem și în ziua precedentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată pe trup. — Da, i-am răspuns. CAPITOLUL NOUĂ Secția University era asediată de reporteri. Parcarea era plină, iar la bordură erau aliniate dubițe de la radio, așa că am parcat paralel cu una din ele, am pus sub ștergător un carton cu inscripția „Vehicul oficial al poliției“ și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu recunoscut. Figura n-a ținut. Am auzit „Buck-kee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
auzit înainte de-a ieși în stradă a fost chicotitul unui grup de polițiști aplecați peste scrisorile de dragoste ale lui Betty Short. • • • L-am luat pe Koenig de la secția Hollywood și am mers împreună la adresa de pe Carlos Avenue. Am parcat în fața numărului 6024 și l-am întrebat: — Ești mai mare în grad, sergent. Cum vrei să abordăm problema? Koenig își drese zgomotos glasul și înghiți flegma adunată în gât. — De obicei Fritzie se ocupă de interogatorii, dar acum e acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
M-am întors s-o anunț pe Sheryl, dar ea ieșise deja pe ușă. • • • Ultima adresă pe lista lui Millard era North Orange Drive, numărul 1611, un motel cu fațada de stucatură roz, plasat în umbra liceului Hollywood. Când am parcat în fața clădirii, Koenig încetă să se mai scobească visător în nas și-mi făcu semn spre doi bărbați care citeau ziarul pe treptele de la intrare. — Mă ocup eu de ei. Tu ocupă-te de muieri. Știi cum îi cheamă? — Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
s-a părut că remarc o ușoară asemănare cu Elizabeth Short. Mi-am strâns fotografiile, am numărat până la zece și am urmărit-o pe tipă. Am ajuns la mașină chiar când ea descuia portiera unui Packard coupé alb ca zăpada, parcat la câteva locuri depărtare de mine. Când a ieșit din parcare, am numărat până la cinci, apoi am pornit pe urmele ei. Urmărirea pe patru roți m-a dus pe Ventura Boulevard, spre Cahuenga Pass, apoi în jos spre Hollywood. Seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
hemoroizilor sau, în caz contrar, ți se înapoiază de două ori prețul preparatului. Am închis radioul și am făcut cale-ntoarsă spre secția Hollenbeck. Strada din fața secției era blocată cu grilaje. Mai mulți polițiști îi țineau la distanță pe reporteri. Am parcat pe aleea din spatele secției și am intrat pe ușa din spate, pe la celulele celor arestați provizoriu. Niște bețivani mormăiau cu limba împleticită în partea rezervată contravențiilor minore. Recidiviștii îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria era plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
am obținut drept răspuns decât niște fețe mirate, inexpresive. Am hotărât că raportul meu de pe teren va consta în trei vorbe: Rahat pe băț. Am terminat imediat după lăsarea întunericului și am pornit spre casă. Era vremea cinei. Când am parcat mașina, am văzut-o pe Kay cum iese valvârtej pe ușă, coborară treptele și azvârle un vraf de hârtii pe gazon, după care face cale-ntoarsă ca o vijelie, cu Lee pe urmele ei, urlând și dând din mâini. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ești așa un papă-lapte câteodată, oftă Kay, după care intră în casă. Lee deschise gura, căutând să zică ceva nostim. Mi-am făcut loc printre hârtiile cu antetul LADP și m-am dus spre mașină. • • • Packardul alb ca zăpada era parcat în același loc ca și aseară. M-am pus la pândă în mașina mea, pe care ooprisem chiar în spatele lui. Ghemuit pe scaunul din față, am petrecut ore pline de nervi urmărindu-i pe pietonii ce intrau și ieșeau din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
motelurile cu ora din South La Brea. Eu conduceam, iar Madeleine a avut inspirația să nu scoată nici un cuvânt până ce am trecut prin dreptul unei clădiri din cărămidă, numită Red Arrow Inn. Atunci mi-a spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spune-i că absența nemotivată de azi l-a costat salariul pe trei zile. Acum pune mâna pe-o mașină cu stație radio și dă-i bătaie. • • • I-am dat bătaie direct spre motelul Red Arrow. Packardul lui Madeleine era parcat pe aleea din spatele bungalow-urilor, iar ușa de la camera 11 era descuiată. Am intrat, am simțit aroma parfumului ei și mi-am mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
la vreo doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu am găsit adresa - un depozit enorm, înconjurat de alte depozite la fel de mari, dar singurul cu fațada luminată: CARMANGERIA KOUNTY KING - ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII DIN L.A. ÎNCĂ DIN 1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub curea. M-am dat jos din dubă și am descuiat ușa din spate. Țăcăniții coborâră împleticindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Seara am comis două pătrunderi prin efracție. Prima mea victimă lucra la serviciul de patrulă. Am sunat la Direcția Personal, dându-mă drept funcționar la contabilitate, ca să-i aflu adresa și numărul de telefon. Mi-a ieșit, pe înserat am parcat vizavi și am cercetat blocul pe care John Vogel îl numea „acasă“. Era un bloc de patru etaje, tencuit, plasat pe Mentone, aproape de granița dintre L.A. și Culver City - o clădire de un portocaliu deschis, flancată de clădiri identice, vopsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dezinfectant de la motelul Red Arrow. Iar când am mototolit paginile și le-am azvârlit la coșul de gunoi, n-am făcut decât să arunc paie pe foc. Am supravegheat vila din Muirfield Road patru nopți la rând. Stând în mașina parcată peste drum, am urmărit cum luminile se aprind, apoi se sting rând pe rând, și am văzut umbre strecurându-se printre vitralii. Mi-au trecut prin gând tot felul de idei, cum ar fi să-i distrug pe cei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cei din familia Sprague, să mă îmbogățesc făcând pe durul cu Emmett, să mă tăvălesc cu Madeleine în toate motelurile cu ora. În cele patru nopți nici un membru al familiei n-a părăsit vila. Toate cele patru mașini au rămas parcate pe aleea circulară. Mă tot întrebam ce-or fi făcând, ce amintiri or depăna, care sunt șansele ca vreunul din ei să pomenească de un polițist care a luat cina cu ei în urmă cu doi ani. În seara a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de tare am putut. Am terminat mormăind: — Îmi pare rău! La naiba, îmi pare rău! Oricare va fi fost replica lui Kay, ea a rămas înăbușită în perna în care își îngropase capul. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT În seara următoare am parcat vizavi de vila familiei Sprague. De data asta eram cu Fordul fără însemnele poliției pe care-l foloseam când mă deplasam pe teren în calitatea mea de tehnician criminalist. Pierdusem noțiunea timpului, dar știam că, cu fiecare secundă care trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
e doar trecutul meu. CAPITOLUL TREIZECI Am intrat pe aleea din fața casei și am văzut un camion pentru mobilă și Plymouth-ul lui Kay încărcat cu cutii. Întoarcerea acasă, după o uniformă curată, se transforma în cu totul altceva. Am parcat lângă mașina lui Kay și m-am repezit pe scări, mirosind a parfumul lui Madeleine. Camionul începuse să dea cu spatele, ca să iasă de pe alee. Am strigat: — Hei! La naiba, întoarce-te! Șoferul m-a ignorat. O voce dinspre verandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
acolo în douăzeci și cinci de minute. Paznicul de la poartă mi-a dat voie să trag în parcarea fabricii și mi-a arătat unde-i biroul celor de la pază - o baracă din prefabricate, plasată la capătul unui lung șir de hangare. Am parcat și am bătut la ușă. Îmi deschise femeia care îmi răspunsese mecanic la telefon. — Domnul Meeks m-a rugat să vă invit în biroul dumnealui. Nu mai durează mult. Am intrat. Femeia plecă. Părea ușurată că și-a terminat ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
baza lor de date: compania înregistra toate apelurile interurbane pentru statisticile sale. Oboseala mi se risipi ca prin minune. Restul drumului l-am parcurs pe străzi lăturalnice. Am trecut pe roșu, am ignorat semnele de circulație și, odată ajuns, am parcat în fața unui hidrant și am alergat pe scări, ca să-mi iau agenda. Tocmai mă îndreptam spre telefonul din hol, când acesta mi-a luat-o înainte și a început să sune. — Alo? — Bucky? Dulceață, tu ești? Era Madeleine. — Scuză-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de drepți și m-a salutat. Poarta de sârmă ghimpată culisă și se deschise. Am trecut cu mașina dincolo de barăcile deținuților, apropiindu-mă de o clădire mare, în stil spaniol, ce avea în față un portic acoperit cu țiglă. Am parcat și am fost întâmpinat de un căpitan în uniformă de la LASD, care mi-a întins mâna cu un zâmbet emoționat. — Domnule detectiv Bleichert, eu sunt directorul închisorii, Patchett. Am coborât din mașină și i-am strâns mâna cu putere, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
târât spre est, către Beachwood Drive, apoi spre nord. Când m-am apropiat de parcul din jurul muntelui Lee, mi-am dat seama că toată agitația se petrece în spatele unor benzi de avertizare păzite de un cordon de uniforme albastre. Am parcat aiurea și l-am zărit pe Harry Sears venind spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
legate de Madeleine și de Linda Martin. Trebuia să aleg: glorie anonimă sau dezastru public. Sau justiție pe ușa din dos. M-am îndreptat spre Hancock Park. Cadillacul Ramonei și Lincolnul Marthei nu erau pe aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
anonimă sau dezastru public. Sau justiție pe ușa din dos. M-am îndreptat spre Hancock Park. Cadillacul Ramonei și Lincolnul Marthei nu erau pe aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
distrugem în instanță. Toată relația noastră o să iasă la iveală. M-am ridicat și-am sărutat-o apăsat pe fata de bani gata. Atunci o să ne ducem la fund împreună. • • • Nu m-am dus acasă să-mi scriu raportul. Am parcat la câteva străzi distanță de vila familiei Sprague și am studiat lista cu adrese, speriat de bărbăția de care dăduse dovadă Madeleine și de faptul că intuise perfect impasul în care intrasem. Casele erau situate în două zone: Echo Park

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
viață normală cu amicul lui Mickey Cohen pe urmele tale. Mi-am scos ideile astea din minte când am ajuns la a patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]