1,958 matches
-
zilei parcul e plin de oameni veniți la picnic sau la plimbare. Pe malurile mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
persista În ochii oamenilor care plecau de la o predică. Se exprima În legi dietetice, care aprobau mâncărurile indigene din Africa - napii, maniocul - și interziceau consumul de carne de porc. Destul de des, Desdemona vedea mașina lui Fard - un Chrysler coupé nou-nouț - parcată În fața templului. Întotdeauna părea proaspăt spălată și ceruită, cu bara de crom lustruită. Dar nu-l vedea niciodată pe Fard la volan. ― Cum vrei să-l vezi dacă-i Dumnezeu? Întrebă Lefty amuzat Într-o noapte, când se pregăteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-o ia spre Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar ea este bine documentată. Mai Întâi Fard Muhammad dădu mâna cu Fructele Islamului. Tinerii se străduiră să-și țină În frâu lacrimile În timp ce el Își lua rămas-bun. Apoi Înaintă prin mulțimea din fața Templului Nr. 1 până la Chryslerul său coupé, parcat lângă trotuar. Puse piciorul pe treapta automobilului. Apoi, fiecare persoană avea să insiste că Mahdi se uitase fix În ochii ei tot timpul cât durase scena. Femeile plângeau deja de-a binelea, implorându-l să nu plece. Fard Muhammad Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reacție la vacarmul național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii la barurile de noapte din cartierele de negri ale orașului. Ideea e, să dea lovituri preventive acolo unde sunt posibilele butoaie de pulbere. De obicei polițiștii Își parchează dubele pe alei lăturalnice și Îi mână pe clienți În mașini fără să vadă nimeni. Dar În noaptea aceasta, din motive care nu vor fi niciodată lămurite, trei mașini de poliție ajung la tipografia Economy, pe Twelfth Street, la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe scările de la pod, Închizând ușa după mine. La mine În dormitor mi-am pus bascheții În picioare și șapca de aviator Amelia Earhart pe cap. Fără să trezesc pe nimeni, am ieșit pe ușa principală, am alergat până la bicicleta parcată lângă casă și am plecat, pedalând. După două străzi am zărit tancul: se oprise la un semafor. Soldații dinăuntru erau ocupați cu studiul hărților, Încercând să identifice calea cea mai bună spre revolte. N-au observat-o pe fetița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încercând să se trezească. Puse jos sandvișul și ieși pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul. Nu intenționa să-l folosească. Ideea era să-l sperie pe tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și am Înghițit nenumărate filme despre Roma Antică sau bătăliile din Evul Mediu. Dar nimic din toate acestea nu m-a pregătit pentru ostilitățile din orașul meu natal. Strada pe care Înaintăm e mărginită de ulmi stufoși. Lângă bordură sunt parcate mașini. Trecem pe lângă peluze și mobilier de grădină, pe lângă căsuțe suspendate și bazine pentru păsări. Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașinii. Am trecut pe lângă Baker & Inglis. Era Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru - al doilea În ordinea preferinței -, așa că am ieșit repede, dorindu-mi ca mama să plece. Când am sunat la ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pentru că au un câmp vizual Îngust, folositor În depistarea prăzii.) Cum de găsesc femeile lucrurile atât de ușor? (Din cauză că, pentru a-și proteja cuibul, erau obișnuite să scruteze cu privirea un perimetru larg.) De ce femeile nu sunt În stare să parcheze lateral? (Pentru că nivelul scăzut al testosteronului inhibă capacitatea de orientare În spațiu.) De ce nu cer bărbații indicații pe stradă? (Pentru că a cere indicații e un semn de slăbiciune, iar vânătorii nu dau niciodată semne de slăbiciune.) Aici am ajuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se hotărî să ia sticla cu ea, pentru că nu era nici un loc de depozitat gunoiul În rulotă. „Ce mai viață“, Își zise, „slavă cerului că s-a terminat!“. Când ieși din rulotă cu bagajul după ea văzu două mașini care parcau: un taxi, cu siguranță cel pe care-l trimisese Matthew s-o ia, și mașina lui Charlie. Ajunseseră În același timp. Se uită la Desert Rose, iar Desert Rose se uită la ea, Înțelegându-și opțiunile: putea să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aia, la șpagatul ei și la urlet. f’. fondul însorit din H 4 nu mi-a priit, nu-mi făceau bine nici altitudinea (era totuși un etaj în plus) și nici noul peisaj din fața geamurilor (care conținea o Pobeda bej, parcată de-a latul). Chiar dacă noua cameră mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pământul ca o bătătură și ridica nori de praf, pleca prin băltoace și arunca stropi ca o șalupă, pleca prin zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
1978, iar când a venit în prima vizită (împreună cu fostul soț și cu iubita lui nemțoaică), a produs o mică furtună. Pe aleea Băiuț, printre Dacii 1100 și 1300, Skodițe, Trabanturi, Fiaturi 650 și 800, Moskviciuri, Wartburguri și Pobede, a parcat un BMW uriaș, cărămiziu, cu număr de Frankfurt. Timp de câteva zile am fost celebru, doar exista o legătură directă între mine și limuzina aia care avea ceva din sfintele moaște, prea se perindau toți s-o vadă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat (așa yale nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ori vrei să te numeri printre aceste mortăciuni...? Hai, apucați de targă, eu vă aștept afară...!” Cu cele mai năpraznice sentimente de ură Împotriva brutelor comuniste - am Început să transportam cadavrele la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă așezăndu-le În linie pentru a nu se irosi spațiul - plutind În spațiul infinit al Universului, făurind În imaginația mea, cele mai groaznice pedepse aplicată celor ce au comis aceste crime. Uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orbea și trebuia să strâng genele, pe care le vedeam atunci încărcate de curcubee... Prin acele franje multicolore i-am revăzut, acum câțiva ani, pe Sa vin și Clara. Mergeau alături, de mână, prin lumina incendiară răsfrântă de parbrizele mașinilor parcate pe marginea străzii. Ne-am oprit pe trotuar și am schimbat câte vorbe. Mergeau la tenis, la Studențesc. Lăsaseră copiii (aveau doi băieți) cu mama Clarei în parc. Trăiau liniștit, aveau amândoi serviciu, serile se mai jucau cu copiii, mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
parc, am văzut un grup de tineri nonconformiști, cu părul vopsit în roșu sau verde, îmbrăcați în negru, tatuați și plini de piercinguri. Stăteau tolăniți pe iarbă, beau bere la doză și parcă nici nu vedeau perechile elegante care își parcau mașina la doi metri de ei și se îndreptau spre sala de bal. Tabăra cealaltă se prefăcea - sau era - la fel de ignorantă în privința lor. Nici o vorbă aruncată de la unii la alții, nici un gest cât de mic... Două lumi care se ignorau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un apartament modern, cu mobilă de lemn și aluminiu, cu lustre de sticlă mată, gălbuie. Biblioteca ocupa un perete întreg si, într-un spațiu special, avea un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
realiza acest deziderat a fost, cum spunea Elena, aproape la fel de minunată ca și ziua căsătoriei lor. Ca și atunci, s-au sărutat îndelung și-au închinat cu socrii și alte rubedenii un pahar de vin. Mașina, de culoare crem, era parcată oblic, între Lada lui Gheorghian de la șase și Wartburgul vișiniu al fotografului de pe scara cealaltă, proprietarul buldogului Dolly. Dacia avea o linie fermecătoare și cei doi arhitecți o puteau privi de dimineață până seara din balcon. Strălucea cel mai tare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se simțea mai bine. Elena venea și ea uneori și stăteau amândoi fermecați, câte o oră întreagă, ca doi gemeni în pântecul mamei. Aproape că nici nu-i interesa să pună în mișcare vehiculul. L-ar fi păstrat doar așa, parcat în spatele blocului, ca să poată savura din când în când aceste momente de reală, deplină intimitate. Locatarii blocului se familiarizaseră și ei cu silueta suplă a arhitectului care tot dădea târcoale Daciei sale. Purta veșnic aceiași pantaloni scurți făcuți din niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măcar o dată regulile de circulație oficiale. Traversarea intersecției pe roșu nici nu se ia în calcul. E ceva banal și aproape obligatoriu. Aproape toți au făcut câte un accident - uneori grav -, din vina lor sau a altor șoferi. Toți au parcat ilegal, au ocupat trotuarele cu mașina, au mai băut la volan una mică... Și toți se plâng de inconștiența bicicliștilor, care și-o caută cu lumânarea pe șosele. Cam așa stau lucrurile. N-ai ce-i face: ăsta e lanțul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
sunt deschise, ca în orice seară. Puțin după ora 20, printr-un colț al pieței intră o mașină luxoasă, cu însemnele Capitalei Culturale Europene. Pătrunde până spre scena în fața căreia deja sute de oameni și-au ocupat locuri. Din mașina parcată într-o parte, coboară nimeni altul decât Ian Anderson. E îmbrăcat în bermude kaki și maiou negru, pe umăr are o sacoșă cu „Sibiu 2007“, iar în urma sa trage un geamantan pe rotile. Însoțit de un bodyguard, se strecoară pe lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
oarecum de unul singur, birjărind bicicletele primarului satului, în persoana unchiului Vasile Sasu. Acesta venea acasă, la masa de prânz, cu o bicicletă din primărie, iar eu, care îmi căutam treabă prin atelier la bunicul, îl pândeam și cum o parca, rezemând-o de poarta ogrăzii, o arestam cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]