3,503 matches
-
tentați de a-l păcăli pe antrenor în dorința de a scăpa mai repede de antrenamente sau de observațiile , uneori aspre, ale acestuia. Programul este astfel realizat încât nu permite unui elev repetarea testului fără acordul profesorului, prin introducerea unei parole de sfârșit de test. De asemenea ținând cont de particularitățile psihice ale vârstei am creat posibilitatea de a se modifica rezultatul unei întrebări în cazul în care elevul a tastat greșit unul dintre răspunsuri. Programul se încheie cu o buclă
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
Symétries, pref. Jean-Claude Renard, Luxemburg, 1986; ed. (Simetrii, Constanța, 1991); Poeme retorice interzise. 1958-1968, București, 1991; Contestatory Visions, pref. Ronald Bogue, Atlanta, 1991; Robespierre, Turnu Severin, 1991; Magma, ed. bilingvă, italiano-engleză, Erreci, 1992; Chants de revolte, Paris, 1992; Musique de parole, Paris, 1993; O rugăciune de prisos - Une prière de trop, ed. bilingvă, Craiova, 1994; Mirosul banilor, București, 1995; Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris, I, București, 1996, II, Iași, 1998; Ecuația tăcerii, București, 1996; Ethique
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
noastră, nu aveau rombul argintiu pe încălțările lor, iar hainele le erau mai sărace decât ale lui. Îi salută pe ei cum ne-a salutat și pe noi, dând din cap. Fără a ne opri pentru vreun control sau vreo parolă de siguranță, am mers în continuare până la celălalt capăt al tunelului, intrând în cel la începutul căruia se afla o plăcuță aurie pe care se distingea un scris cursiv și elegant care vroia să însemne "Jad". Spre deosebire de culoarul de pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui copil mic ce face o mare descoperire și apoi o prezintă părinților, care deja știau de ea. Se încruntă, căci nu reuși să mă impresioneze, și continuă: Știi depozitul din care suntem aprovizionați? întrebă el entuziasmat. I-am schimbat parolele și codurile de acces. De acum înainte, nu trebuie să ne facem probleme în ceea ce privește alimentarea. De asemenea, am implantat un virus în rețeaua Guvernului ce îmi permite să am acces la toate felurile de informații și în special... camere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zise Constantin dezamăgit. Nu chiar. Conform ăsteia, a fost adresată tuturor orașelor mari din Imperiu și au fost instruite să țină tot timpul pregătită o locomotivă și un vagon pentru orice persoană care prezintă "Codul". Codul? Cum adică? Este o parolă pe care o spui șefului de stație. El îți garantează folosirea garniturii rezervate, spusei eu. Se uitară amândoi ca și cum abia acum mă văzuseră pentru prima oara acolo. Deci este un tren care ne duce oriunde... afirmă Împăratul. Atât timp cât știi parola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
parolă pe care o spui șefului de stație. El îți garantează folosirea garniturii rezervate, spusei eu. Se uitară amândoi ca și cum abia acum mă văzuseră pentru prima oara acolo. Deci este un tren care ne duce oriunde... afirmă Împăratul. Atât timp cât știi parola. Nu mi-aș face griji pentru asta, zise el zâmbind și bătând ușor cu degetul în tâmpla sa. Lucrurile de genul ăsta au tendința de a ieși la iveală. I-am zâmbit, știind că își va forța calea în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
partid metamorfozată în rezidență Soros. Eram undeva într-un sat aproape de Lodz, la o școală de vară de studii de gen. Am ajuns mai târziu acolo decât restul lumii. Prima constatare e că mă repartizaseră în cameră cu o albaneză (parole d’honeur că ne așezau după distanța față de Evropa!). Albaneza era simpatică foc. Nu știa deloc engleză, limba de seminar, știa italiană și franceză. Programul ei era mortal: se trezea, venea la breakfast, la prânz și la cină, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-a dat cu prea multă. Nu se știe machia și se simte, fardându-se, așa cum ne simțim noi dacă ne-ar surprinde cineva goale pe stradă. Mi-au povestit de rețelele lor clandestine din hrubele Kabulului unde ajungeau cu parolă, se machiau ca să se privească în oglindă și, una pe alta, apoi se ștergeau înfricoșate de îndrăzneala lor, tremurând că vor fi împușcate în stadioane, la fel cum tremurau când alfabetizau în secret copilele orașului lor despre care talibanii decretaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rest nu contează decât ca oricare dintre noi. I. rezistă. Noi avem cultura țărănească a plângerii, ei pe cea domnească a evaziunii. Naiba știe care e mai bună aici. 19 septembrie Mi-am reluat dialogul cu rutina și cu plictiseala. Parolă pentru Internet continuu să nu am, citesc despre putere. Tot ce e frumos este că afară e încă o vară indiană, că drumurile mele sunt o poezie ecologico-estetică foarte civilizată. În weekend mă simt mai străină și mai singură decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot într-o florărie de pe-acolo. Mai avusese o sucursală la chioșcul de ziare de pe Academiei, din fața Facultății de Matematică. Lucra îndeosebi cu studente. Le avea pozele într-un album din care le arăta celor care rosteau o anume parolă, schimbată de la o săptămână la alta. Se consumase și un fel de dramă la tutungeria aceea, după care au și închis-o. Un ins s-a dus să ceară și el un pachet de „Virginia verzi“ (asta era parola) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
anume parolă, schimbată de la o săptămână la alta. Se consumase și un fel de dramă la tutungeria aceea, după care au și închis-o. Un ins s-a dus să ceară și el un pachet de „Virginia verzi“ (asta era parola) și printre pozele arătate a văzut-o și pe fata sa, studentă la matematică. A plătit, a cerut-o chiar pe aceea și s-a dus la odaie să o aștepte. O odaie la un hotel din preajmă. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine, am verificat adresa de Yahoo a lui Avery seara trecută, când el era la Viceroy și am găsit niște e-mailuri cam deranjante. Voi doi aveți acces reciproc la conturile de mail? am Întrebat, oripilată. Normal că nu. Dar parola nu era deloc greu de descoperit. Am tastat numele pipei lui și... voilà! Am intrat imediat. —Pipei lui? Ce ai găsit? În nici un caz nu credeam că e rea pentru că a intrat pe ascuns În contul lui. Eu Încercasem luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
numele pipei lui și... voilà! Am intrat imediat. —Pipei lui? Ce ai găsit? În nici un caz nu credeam că e rea pentru că a intrat pe ascuns În contul lui. Eu Încercasem luni Întregi să mă uit cum Își tasta Cameron parola, dar Întotdeauna era prea rapid. Știu că probabil exagerez, dar are câteva mailuri foarte drăgălașe către o fată cu care lucra la New York. Definește drăgălașe. — O ținea langa despre cum ea rezistă la băutură mai bine decât orice altă fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o viziune specială ca să le descoperi calitatea. Băieții sunt 59 împărțiți în două tabere: unii, partizani ai lui Mika-Le, trag și ei beneficii și alții înjură pe Greg de "prismă". Mini râse, învinsă de verva lui Nory. - Eu, care cunoșteam parola, i-am făcut-o lui Bonifaciu, deși mi-e simpatic, cu ochii lui celești și peisagiile lui nobile. Dar când poți necăji un bărbat!. . . Elena auzise că Mika-Le a desenat-o și, Rum tot ce face lăcusta e opera diavolului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi, un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat, le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
murmură întunericul. „Cum o cheamă? Poarta ta, a ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cheia, cu o expresie de Îngrijorare pe față. — Să n-o pierzi ! — N-o s-o pierd ! Mersi, Liss. Îi dau un pupic. Sincer, și eu aș face asta pentru tine, dacă aș fi membră a unui club select. — Îți amintești parola, da ? — Da. Alexander. — Unde te duci ? spune Jemima, intrând În camera mea, gata Îmbrăcată de plecare. Mă privește critic. Frumoasă bluză. De unde-o ai ? — Oxfam. Vreau să spun Whistles. În seara asta m-am hotărât nici măcar să nu Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu prin hârtiile puse în ordine, de pe care Figaro a fugit stârnită. Ceva îmi dă o stare de liniște: povestea Zinei o presupun securizată într-un fișier cu parolă, în PC-ul de la birou. În concediu n-am făcut decât să pierd vremea adăugând tușe, consemnând gânduri care nu știu unde-și vor găsi locul și mai ales devorând clătitele din Vamă și borșul de pește de la „Lyana sau Mitocanul“. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu de la bicicletă, propune Suze. 435. — Suze... am nevoie de numărul meu. Nu al tău. Poate l‑ai ales tot pe ăla. Nu se știe niciodată! — Vă rugăm tastați... — Bine, bine, țip și tastez 435. — Îmi pare rău, intonează vocea. Parola este incorectă. — Știam că n‑o să meargă! — Dar era posibil să meargă, zice Suze, defensivă. — Oricum, trebuie să aibă patru cifre, zic, și am un flashback brusc. A trebuit să sun și să mă înregistrez... și stăteam în bucătărie... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
creeazè un câmp de forțè în jurul lui protejându-se de orice stimuli ce vin din afarè și care i-ar distrage atenția de la, Login name, decid eu, AnM sè fie! HYPERLINK mailto:AnM@hotmail.comAnM@hotmail.com Ea își tasteazè parolă și intrèm în cèsuța ei poștalè, acolo ne așteaptè mesajul de acceptare al adresei de e-mail, îi explic cum se folosește și-i propun o verificare, sè trimit un mesaj de pe propria mea adresè și, cu rapiditatatea mea obișnuitè, trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mea, eram siguri, și unul, și celălalt, că liniile vieții noastre tocmai se uniseră, nu ne-am gândit nici o clipă că putea să fie vorba de o banală coincidență de lectură. Omar ne-a apărut, În acel moment, ca o parolă a destinului, ar fi fost aproape un sacrilegiu s-o ignori. Bineînțeles, n-am pomenit nimic despre ceea ce ne frămînta, conversația s-a Învârtit În jurul poemelor. Ea mi-a adus la cunoștință că Napoleon III În persoană ceruse publicarea respectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astea. O să ne strîngem și cu Frank și cu restu’. Te lăsĂm undeva? — Chiar. Ai nevoie să te lăsĂm undeva? Nu, spuse Al. MĂ duc pe jos. E chiar aici, În josul străzii. — Ei, noi ne ducem la Alcalá. Știe careva parola pentru seara asta? — Ei, tre’ să știe șoferu’. Tre’ s-o fi aflat Înainte să se Întunece. — Hai, Cheliuță. Golan bețiv și somnoros ce ești. — Nu-s eu Ăla, spuse Cheliuță. Eu aș putea fi un as al armatei poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În spaniolă, pe un ton disprețuitor, după care, cu picioarele goale, se mută fărĂ să facă zgomot de cealaltă parte a ușii. — Celor care o merită, Îi răspunse cineva din spatele ușii. Era vocea unei femei cea care-i răspunse la parolă - vorbea repede și agitat. Enrique trase zăvorul dublu și apoi deschise ușa cu stînga, ținîndu-și Încă Colt-ul În dreapta. În Întuneric stătea o fată cu un coș În mînĂ. Pe cap Își legase o batistă. — Bună, Îi spuse, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca să pot veni. Toată ziua am stat ca pe ghimpi, tot vrînd să vin Încoace. — E o prostie să stau aici, În principiu. M-au adus cu un vas și m-au lăsat aici Înainte să se lumineze - cu o parolă și nimic de mîncare, Într-o casă supravegheată. Nu poți mînca o parolă. N-ar fi trebuit să mă bage Într-o casă care-i supravegheată din alte motive. E o chestie tipic cubaneză. Da’ mai demult ne lăsau măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]