1,641 matches
-
fericiți, cu pastila de stofă a botului moțăind între sânii ei. Cu timpul, apartamentul din Dorobanți s-a mobilat cu gesturi, obișnuințe și utilități pe care le memoram încă înainte să le punem în mișcare. Ciclul fugoid al vieții noastre pasionale și-a încetinit ritmul. Ieșeam pe rând din dormitor, și ne uita ziua în pijamale. Dimineața, scoteam pompițele din baie și stropeam florile de pe balcon: începeam cu urzica roșie, turnam apoi câteva picături la violete, continuam cu trandafirii și regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obscure și controversate, legate de originea, limba și continuitatea românilor" (Mitu, 1997, p. 27). Concluzia istoricului clujean, la care subscriem fără rezerve, este că conștiința națională la românii ardeleni își are geneza în miezul acestui climat confruntaționist, pe fondul polemicii pasionale cu teoriile partizane străine care discreditau pretențiile românești la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Delavrancea, 192-, p. 16). Dacă Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale pricinuite ființei naționale de actuala situație politică. V-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul curent drept "o școală de negare, o școală de cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să sacrifice necondiționat adevărul în numele crezului național. Accente aparținând ambelor curente sunt reperabile în literatura didactică prin care s-a consolidat memoria istorică românească. Efuziunea naționalismului pasional se manifestă în idealizarea purității, glorificarea neamului și eroizarea trecutului românesc. Rezultatul este un elaborat ideologic pe post de memorie națională, exprimat în formula sa cea mai cristalină în prefața programatică a manualului semnat de C.C. Giurescu: Urmărind desfășurarea sbuciumatei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost cea de criminalizare, judecare și condamnare a comunismului, proces căruia i s-au adăugat și unele elemente de demonizare a fostului regim. În locul unei analize sine ira et studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
regim ilegitim și criminal să capete o mai mare legitimitate atât în arena publică, unde deține deja un statut hegemonic, cât și în cadrul conștiinței colective a societății românești, care este deocamdată scindată. Trecerea timpului, alături de incursiuni de cercetare mai puțin pasionale în realitatea trecutului comunist ar putea, mai departe, să deschidă calea unei asumări critice-reflexive a trecutului. Iar într-un viitor mai îndepărtat, la o distanță temporală considerabilă de perioada comunistă, va fi posibilă "normalizarea" trecutului. Până atunci, memoria comunismului va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
frumusețe neobișnuită. Era fotografiată într-o rochie neagră, de mătase, extrem de simplă și elegantă; părul, probabil castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci, fruntea gânditoare; pe chip avea întipărită o expresie pasională și parcă trufașă. Era trasă la față și, poate, palidă... Ganea și generalul îl priviră uimiți pe prinț... — Cum, adică, Nastasia Filippovna? O cunoașteți pe Nastasia Filippovna? întrebă generalul — Da. Nu-s în Rusia decât de-o zi și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o oprească atunci când fugise de la el la Rogojin? Ar fi trebuit să fugă el însuși după ea, nu să aștepte vești. Dar... oare nici până acum Rogojin nu i-a remarcat nebunia?... Hm... Rogojin vede în toate alte cauze, cauze pasionale! Și ce gelozie nebună! Ce-o fi vrut să spună cu ipoteza lui de dinainte? (Prințul roși de tot și ceva păru că-i tresare în inimă.) La drept vorbind, ce rost au aceste amintiri? Aici e nebunie de ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noastre este faptul că știința a ajuns În situația de a nu mai putea fi controlată și ceea ce este mai important și chiar periculos, știința nu poate reprima sau controla destul de eficient iraționalul, care coexistă În om alături de emotivitatea sa pasională, iar acestea, separat sau Împreună, amenință cu distrugerea chiar bazele spirituale ale științei. Pentru că posibilitățile tehnice, acumulările de forță brută cu potențial distrugător, devastarea oarbă a naturii, poluarea mediului cu consecința sa Încălzirea globală a planetei, au creat tot atâtea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și entuziasme romantice atingând momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, în esență, spiritul avangardist, în ciuda unor momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” în care i se pare că aude, în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că în multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră” a imaginilor, putem descoperi urma fertilă a spuselor unui Louis Aragon din Le paysan de Paris despre „viciul numit suprarealism”, care ar consta - recitim - în „folosirea dereglată și pasională a stupefiantului imagine, sau mai degrabă a provocării fără control a imaginii pentru ea însăși și pentru ceea ce atrage ea după sine în domeniul reprezentării ca perturbări imprevizibile și metamorfoze: căci fiecare imagine te silește, de fiecare dată să revizuiești
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește, ignoră ortodoxia răsăriteană care n-a cunoscut Inchiziția. În esență. însă, disputa se reduce la opoziția dintre agapè, iubirea împlinită în instituția căsătoriei (în creștinism), și iubirea pasională, pură (în erezii). Fenomenul a fost analizat cu ascuțită luciditate de Denis de Rougemont, în cunoscuta sa lucrare Iubirea și Occidentul. Cercetând mai în profunzime lucrurile, paradoxal, mișcarea feministă postmodernă are o influență nefastă asupra familiei, destrămând-o, căci, neașteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
duce azi o bătălie câștigată în multe locuri, este, prin excelență, anti-familia. O umanitate care ar evolua spre cel de la treilea sex este una sofistică în absolut, căci înseamnă familie pentru moartea speciei, epuizată într-o iubire narcisiacă, cel mult pasională. Căsătoria între bărbați și între femei, în măsura în care nu poate avea ca resort decât iraționalitatea pasiunii, nu este, in concreto, o căsătorie, ci o "condamnare radicală a căsătoriei", "profund legată de pasiunea pentru război", observă Denis de Rougemont 291, cu trimitere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s-a suprapus doctrina nemuririi din Orient. Dar mariologia catară pornea de la Fecioara Maria, exprimând o atitudine elitară, cu disprețuirea bărbaților și respingerea căsătoriei creștine tradiționale. Dintr-un asemenea ethos s-a născut iubirea curtenească și cea a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea prin moarte. Iubirea-pasiune, ca pură adorare a femeii, a fost în secolul al XII-lea o religie, o erezie creștină, istoric determinată, de la catari la trubaduri 293. Această iubire va fi apoi vulgarizată în romane, pierzându
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a fost acceptat] tacit de toat] lumea, nu a fost considerat] adulter, iar grupul, cuplul și soțul p]r]sit au tr]it mai fericiți. În ciuda entuziasmului lor pentru armonie și ordine, cei din tribul G/wi sunt nestatornici și pasionali și ap]reau des conflicte. B]rbații și femeile comiteau adulter, rudele își limitau reciproc porțile sau întorceau cu întârziere favorurile și darurile. Oamenii sunt leneși și nechibzuiți. Tuturor le place grozav bârfa, ins] unora le lipsea complet discreția, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin retragerea din lumea material] și a preocup]rilor sale fizice, în favoarea ascezei și a preocup]rilor spirituale. Pe de alt] parte, adepții lui Epicur aspirau la o pace a minții rezultat] în parte în urmă suprim]rii dorințelor fizice pasionale. Așadar, semințele dualismului erau bine înr]d]cinate cu mult înaintea nașterii lui Hristos; s-a creat un filon al sexualit]ții vestice caracterizat de un ascetism care recomanda detașare și eliberare de pasiunea sexual] sau, cel putin, sf]tuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau foarte mare. În ultimul caz aceasta se numete afect sau emoție șoc. Există patru tipuri de emoții-șoc clasificate de A. Cosmovici: frica, furia, disperarea și bucuria. Dicționarul Oxford, definește emoția ca fiind “orice agitație sau tulburare mintală sentimentală sau pasională; orice stare mintală acută sau tensionată (apud Goleman, D., 2001, p. 345). D. Goleman nu este mulțumit de această definiție, spunând că emoția se referă la un sentiment și la gândurile pe care acesta le antrenează, la stările psihologice și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
clasic, ținând lateral mâna Anei. Tăietură. Tovarășa lui de apartament, Marta, întoarce capul, rănită. După „De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu...” Stoian își apropie încet, milimetric, capul de al Anei. Intră într-un fel de transă pasională, mirosindu- i părul. Melodia se termină, Stoian, cu ochii închiși, se desprinde cu greu de Ana. Fără să deschidă ochii, o sărută apăsat, lung, totalmente nepărintește, pe gură. Ochii Anei, larg deschiși, uimire, un strop de frică, emoția născută în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
plasarea lui în parcursul narativ al enunțului. Ea consideră însă că observatorul nu este tematizat ca un fugar real sau potențial, ci este mai degrabă implicat în planul thymique, în sensul în care, prin această proximitate, participă direct la starea pasională a personajelor și cunoaște, în același timp, evoluția viitoare a narațiunii, adică evenimentele care vor marca viața lui Isus. În accepția lui Corrian, Elsheimer nu a încercat să restituie, în această pictură, realitatea unei nopți astronomice, ci a reconstruit în
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
la modul senzitiv și polifonic imaginea în complexitatea ei figurativă. Observatorul este cel căruia semiotica îi dă dreptul și mai ales libertatea de a reevalua importanța figurilor, de a atribui fiecăreia partea posibilă de semnificație și de a percepe suplimentul pasional al acestei semnificații. Beyaert descoperă chiar un pasaj din Écrits et propos sur l’art d’Henri Matisse de Dominique Forcade, în care Matisse intuiește această puțin cunoscută și puțin valorificată calitate a semioticii care este nevoia de a pleca
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
a monahiei, care deseori prezenta o viziune ideală a lumii, nu omul real, ci ideal după cum ar‑ tistul și‑l imagina. Mai mult, icoana făcea parte din liturgie și era obiect de cult; primau imaginile înaltelor stări morale nu stările pasionale emotive oricât de profunde ar fi fost99. Unul dintre cei mai profunzi cercetători ai icoanei ruse, Alpatov, a afirmat că, idealizarea nu este o tranșare sau sa‑ crificare a adevărului, o orbire în fața adevăratei vieți, dar este un mod de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Siciliei. 3 În limba italiană, te iubesc poate fi spus fie ti amo, fie ti voglio bene, expresie a cărei traducere literală este te vreau bine/ îți vreau binele, considerându-se că ti amo trimite mai mult către implicare fizică, pasională, în timp ce ti voglio bene mai mult către sentimentele fără conotații intime. 4 Atitudinea de a savura plăcerea stării de inactivitate. 5 Cui îi pasă? (ital.) 6 La Stromboli, dragoste și șopârle (ital.) 7 Corn cu ciocolată (ital.) 8 Aperitiv nonalcoolic
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu sine o vastă și gravă problematică umană, se confruntă cu tragismul primului război mondial, ceea ce face ca drama „datoriei” să fie o dramă a cunoașterii. Personajul principal din Ciuleandra (1927) se caracterizează printr-o ereditate încărcată, care generează crima pasională.Romanul prezintă un simplu caz de monomanie, interesant dar lipsit de implicațiile și rezonanța celui din Pădurea spânzuraților.Spiritul romancierului se îndreaptă în direcția neașteptată a narațiunii filozofice din romanul Adam și Eva (1925). Este o metafizică a desăvârșirii morale
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
pentru posesiune persistă energetic în erou,dar mai puternică este iubirea, care- i cu atât mai fascinantă,cu cât are o funcție vitală. Oroarea de moralitatea ipocrită, nu-l împinge pe scriitor la exaltarea sexualității și în pofida faptului că motivul pasional al erotismului devastator apare frecvent în scrierile sale, iubirea alături de celelalte capitole fundamentale scrise în legile omenești, nașterea, nunta, moartea, ca un fenomen existențial pe care cunoașterea nu le frustrează de un ritual solemn, de un mister. Autorul argumentează în
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]