2,501 matches
-
paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și relief biografic, întrețesând biografia scriitorului analizat cu contextul istoric, ocazie de a reconstitui convingător împrejurări istorice, destinul unor idei și al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile dintre marile
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
Scriitorilor. În literatura satirică și umoristică mai veche, subiectele erau luate din lumea mahalalei și lumea cazonă. B. și alți prozatori satirici postbelici își caută temele în spațiul comerțului socialist, al administrației publice (birocrația) și al căminului. Gestionarul necinstit și patetic, vârstnicul adulter, femeia filosoafă și infidelă, amici care se „magnetizează” și povestesc, la cârciumă, întâmplări ieșite din comun, funcționari la „spațiile verzi” care se lasă mituiți și, la rândul lor, mituiesc pe șefi pentru a le închide gura constituie noua
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
portret fizic, contururi de portret moral, aprecieri de critic, toate trasate destins, personal. Dacă amintirile despre Caragiale și Coșbuc sunt configurate într-un registru oarecum obișnuit, anecdotic, altele, precum cele despre C. I. Nottara, au o valoare documentară specială. Accentele patetice și nu o dată sublinierile autoflagelatoare („Agârbiceanu-omul e cu un an în urma mea, Agârbiceanu-scriitorul e cu o sută de ani înaintea mea”) vorbesc despre credința în solidaritatea de generație, dar și despre luciditatea evaluării propriei contribuții. SCRIERI: Achim „Filăru”. Despre lume
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
teme compensatorii, panica reducerii la neant a ființei stârnește nevoia de statornicie în timp, gândul că pieirea individului nu poate fi iremediabilă. Echilibrul regăsit în maternitate, vindecarea de teamă prin asumarea unei responsabilități dintre cele fundamentale devin cu vremea expresii patetice ale personalității poetei. Când cele două mari obsesii, amenințarea cu distrugerea și supraviețuirea prin continuitate, se reunesc, rezultatele sunt remarcabile. Inclusiv în lirica de dragoste, acum cântare a solidarității și a ocrotirii: „Ca sărutarea noastră să nu se termine / te
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
și violent confruntată cu vulnerabilitatea propriului corp. Atitudinea persoanei, În acest caz, este de apăsare corporală. În cea de-a doua situație, durerea, ca element psihic, implică Întreaga sa personalitate, nemaifiind percepută ca o localizare anumită la nivelul corpului. Natura patetică a durerii se manifestă, În raport cu intensitatea acesteia și caracterul persoanei respective, prin neliniște, iritare, nerăbdare, protest, mânie, perplexitate. Suferința va avea În această situație, spre deosebire de cea precedentă, un caracter pasiv, de epuizare a forței fizice și psihice, o atitudine de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de a colora romantic narațiunea, fără deformări și grandilocvență. Expunerea e concisă, în fraze elegante, care atestă suplețea gândirii și asimilarea procedeelor istoricilor moderni (Aug. Thierry, Fr. Guizot, J. Michelet). Evocarea unor evenimente este adesea întreruptă de scurte aprecieri concluzive, patetice de multe ori, luminând fie semnificațiile mai adânci, cu valoare simbolică, ale unor evenimente, fie eroi. B. a inaugurat la noi genul biografiilor istorice (Ioan Tăutul, mare logofăt al Moldovei, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino, Logofătul Miron Costin). Sobre
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
fel sau altul, locurile natale, propria copilărie constituie un laitmotiv, dar și o inepuizabilă sursă de inspirație, de date concrete, personaje și limbaj. Jurnalul de la Udești al lui C., apărut postum cu titlul Cartea de piatră (1981), este o mărturie patetică a atașamentului față de casa părintească, de viața rurală. În volumele Prăpădul Solobodei (1943; Premiul Societatății Scriitorilor Români), Avizuha (1945), Turmele (1946), Valea hoților (1948) este prezentată în diferite situații o lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
bogata-i experiență - sporită și prin cele două călătorii în capitala Franței - într-un curs ce avea în vedere istoria teatrului „prin toate fazele sale, până în zilele noastre”. S-a stins în urma unui atac de cord. Înclinat temperamental către declamația patetică, emfatică, în stilul vremii, C. s-a străduit să se apropie de o linie de interpretare mai realistă, pentru care pledează convingător în farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a compune poezii, strânse
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
Cel puțin, sfârșitul nostru. Vor veni Gardienii și vom muri cu toții! zise el isteric. Îl caut pe Corvium! Îl știi? L-ai văzut? Vine încoace? întreba el uitându-se peste umerii mei înspre vale. Vai, Doamne, ce mă fac? Era patetic. Ce ar putea demoraliza un om în asemenea hal? Eu sunt Corvium. Calmează-te! Hai să mergem înapoi în școală și să-mi explici care e problema! Ce zici? De acord? spusei împăciutor. Da, da... am fost trimis de... Aneriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ministru că am reușit de unul singur să termin tot acest bâlci și să-i dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat din cap. Sau că viața ta patetică e decisă acum de mine, zise el scoțând propriul său pistol și îndreptându-i țeava spre capul meu, și că eu hotărăsc dacă se termină acum sau în temnițele Gardienilor? Tăcerea mea și vocea sa intimidatoare umpleau toată încăperea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
respira... Era atât de sumbră scena! Încă respira nefericitul. Ceața îl măcina și îi rodea carnea de pe el cu nesfârșită răbdare, iar el stătea neputincios, pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime. Zvâcnea patetic și involuntar atunci când Dușmanul îi atingea vreun nerv. Peretele era parțial acoperit de urmele exploziei care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o calmeze împăratul. — Dar cei care o practică au pretenția să le poruncească înșiși zeilor, replică iute Livia. Vede că l-a nimerit de data aceasta. Nu vrea să scape ocazia, așa că își prinde capul în mâini cu un gest patetic. — Crezi că astfel de oameni au respect sau teamă pentru au to ritatea pe care o deții? se jelește. Dă drumul unui vaiet prevestitor de rele: În ochii lor, nu valorezi nici cât o ceapă degerată... Despre cine e vorba
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am câteva obiecții de făcut: (1) «De ce nu s-a stabilit nici un tratament pentru sindromul stresului post traumatic?»; (2) «De ce guvernul nu ne informează în privința stării de sănătate a pacienților?»“ „Nu mai vedeam și m-am gândit că ar fi patetic să mor acolo.“ Kōnō Michiru (53 de ani) S-a născut într-o casă de țarani din Oyama, prefectura Tochigi, în 1941, anul în care a izbucnit războiul în Pacific. După ce a absolvit liceul, s-a angajat printr-un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
țin la obiectele mele, încă mai păstram penarul din școala primară, șapca de la uniformă. Voiam să scap de toate. Voiam să dau toți bonsaii, care fuseseră sufletul meu până atunci. Nu mai vedeam și m-am gândit că ar fi patetic să mor acolo. Și la spital țipam din toate puterile: «Nu vreau să mor!!» Asta mi-a spus cineva mai târziu. Voceam mea se auzea de pe coridor până la recepție. Persoanei respective i s-a făcut pielea de găină. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tărâmuri îndepărtate. Două nuvele în câte nouă capitole, simetrice, două personaje ce dau, fiecare, câte un titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a ales Germania. Radu Vasile, Israelul. Monica Iacob Ridzi și Traian Băsescu, Viena. Și lista este lungă și pe măsură să se lungească mereu. În lista acesta găsim aproape toate capitalele Europei, capii statului român și, în dreptul fiecăruia, acel amestec patetic nedefinit dar prezent, de frică și bani. Să nu credeți că numai când zărește după colț rânjetul morții, politicianul român dă fuga într-un spital din străinătate ci s-a încetățenit acum obiceiul „Made in PDL” ca marele mahăr să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare, formidabilul scandal pe care-l provoacă aducând în discuția Parlamentului averea personală a miniștrilor și deputaților. Înțelege că republicanismul și revoluția au succes pentru că lumea e obosită de formulele vechi - și atunci își însușește formulele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care se pot întoarce la unitățile lor și-și pot relua activitatea revoluționară. Citirea sentinței dă prilej la scene patetice. Generalii judecători au toți lacrimi în ochi și se putea citi pe figurile lor regretul de a nu fi luat și ei parte la complot. Vestea achitării se împrăștie fulgerător în toată Capitala și e aclamată pretutindeni prin urale. Guvernul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tărâmuri îndepărtate. Două nuvele în câte nouă capitole, simetrice, două personaje ce dau, fiecare, câte un titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nedrept, ca să redevii bun. Nici o durere nu e mai mare decât gelozia care nu poate găsi motive să învinuiască. Un roman stoarce lacrimi de admirație naturilor artistice prin pasagiile lui frumoase, și lacrimi de compătimire naturilor sentimentale prin pasagiile lui patetice. Nu uita un moment că în orice raport cu oamenii ești în stare de război. Cu dușmanii, cu prietenii, cu cunoscuții, cu străinii, cu femeia sau cu iubita ta - bagă de seamă ce vorbești și cum vorbești, cât și când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gândirii și este suprema noblețe a omului care e om. Puteți îngrămădi munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea milenară a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița, prin viteazul care a cântat pe Toma Alimoș. 24. Se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a III-a, Minerva, 1971, p. 460), un roman "autobiografic în sens moral" (p. 471). C-tin Ciopraga identifică romanul cu "analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă". Mihai Drăgan se menține în cadrul aceleiași situări, punctând însă patetic și inexact: "Adela este o dramă a îndoielii, complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca lui Nicolae Manolescu: "Adela este, în definitiv, romanul unui bărbat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Senzualitatea se manifestă prin folosirea repetată a verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere" (p. 104); "demența mea..." (p. 106); - "Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei..."( p.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
punctul de a comenta sardonic pe marginea stării de igienă a obiectului din care bea ea, când Brian Bangs, unul dintre profesorii de matematică, s-a interpus între noi. — Salut, doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau mai puțin permanent o roșeală pe față din cauza bărbieritului și e tot timpul agitat. Chiar și conversația cea mai măruntă are la el un aspect agonic, chinuit, din cauza tendinței de a-și ridica vocea cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a cerut părerea cu privire la florile lui de primăvară. Cred că arătau mai degrabă jalnic - șirurile alea nesfârșite de lalele - dar mă tem că n-am fost la fel de curajoasă ca tine. Am zis că toate sunt minunate! A părut atât de patetic de încântat! E aiuritor cum bărbații fac mereu asta, pun întrebări la care nu poți face altceva decât să minți. Sue a chicotit aprobator. — De fapt, a continuat Sheba, de data asta încruntându-se, retrag ce-am spus. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]