12,546 matches
-
securitate personală, care decurge din deținerea de proprietate, credința că posesiunile noastre ne vor face liberi. Pentru mulți europeni care au optat pentru mai puțină bogăție și mai mult timp liber, obsesia amercanilor În ceea ce privește crearea de bogăție apare mai degrabă patologică. Ei spun că „posesiunile noastre sfârșesc prin a ne poseda pe noi”. Adevărul este, că americanii au devenit avocații cei mai puri ai ideilor Iluminismului european care pune semnul de egalitate Între proprietatea privată și libertate. Atât de intensă a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
celelalte resurse ale Terrei, În ciuda faptului că reprezintă mai puțin de 5% din populația mondială. Consumăm rapid ce a mai rămas din zestrea Pământului, pentru a ne satisface poftele insațiabile. Ceea ce se află dincolo de acest comportament obsesiv, dacă nu chiar patologic, este dorința frenetică de a trăi și prospera omorând și consumând totul În jurul nostru. Istoricul culturilor Elias Canetti a observat odată, că „fiecare dintre noi este un rege Înconjurat de cadavre”31. Dacă noi, americanii, ne-am opri și am
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și afecțiune simțind plăcere în a se comporta paternal cu partenerul și, totodată, a-l vedea pe acesta dependent de el. Există, de asemenea, o dragoste posesivă, unde dominantă este frica de a nu-l pierde pe celălalt, de unde gelozia patologică, după cum s-a configurat și statistic existența jocului de-a dragostea, unde relațiile sunt mai superficiale, ele sfârșindu-se când cel cu care te-ai jucat doar devine plictisitor sau prea serios. În tot cazul, fiecare dintre noi poate avea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
-și povestească trecutul, se urmărește din alt unghi același proces al configurării structurilor identitare. Culegerea de proză scurtă Cheta la flegmă (1999) - republicată, într-o variantă amplificată cu titlul Proză cu amănuntul (2003) - cartografiază, din perspectiva unui microrealism dus până la patologic și absurd, o umanitate suspendată între remanențele comuniste și „minunata lume nouă” a tranziției. Asamblate după un algoritm cronologic, în funcție de vârstele protagoniștilor (de la copilărie la senectute), povestirile se structurează după principiul temei cu variațiuni, prelevând eșantioane reprezentative pentru mentalitățile postcomuniste
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
diferența apare la nivelul relației de comunicare). Comunicarea este în esența ei pozitivă; când acest lucru nu se întâmplă, când comunicarea îi îndepărtează pe indivizi sau introduce între aceștia un ecran al neînțelegerii, avem de-a face cu o comunicare patologică. Referitor la un alt contraargument adus împotriva percepției teoriei informației după care comunicarea presupune intenționalitate, într-un interviu publicat în 1977, Paul Watzlawick observa: „Acum câțiva ani, asistam la un simpozion despre comunicare, în Munții Stâncoși. Eram cazat într-un
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de influență pe care contextul comunicării îl are asupra modului în care se desfășoară acesta. Binswanger (apud Mucchielli, 2002) consideră că singurii care nu țin cont de această influență generatoare a contextului asupra propriilor conduite de comunicare sunt cei închiși patologic în propria lor lume, incapabili să ia în calcul influențele venite „din afara” acesteia. Autorul ilustrează aceste afirmații prin cazul unui bolnav mintal plecat din spital. Acesta, intrând într-o biserică în timp ce se desfășura o slujbă religioasă, este fascinat de muzica
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la absolut. Cu o nevastă în America, Ara își exercită nestingherit calitatea de amant, obținută spontan, iar în privința căsătoriei o duce pe Ana cu vorba. Tot romanul e rememorarea dintr-o perspectivă feminină fantasmagorică a unei aventuri amoroase cu aspecte patologice. Puterea miraculoasă a medicului, prin care Ana Stavri spera să își recapete darul pierdut de a scrie, explică fascinația, nu și nedomolita, bolnăvicioasa atracție sexuală. Dezamăgitoare literar e semnificația limitată a supliciilor sufletești ale Anei, cu efecte fiziologice dezastruoase, dar
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Petermann, Program terapeutic pentru copiii agresivi, pg. 1). Dicționarul Explicativ al Limbii Române oferă următoarele definiții: Agresiune: atac Împotriva unei persoane sau a unui stat. Agresiv: care atacă (fără provocare). Agresivitate: Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. Specialiștii consideră că există o strânsă legătură Între mediul familial și agresivitatea copilului, constatându-se o agresivitate crescută mai ales În rândul elevilor care provin din clasele sociale defavorizate, care trăiesc În marile orașe. Apare, mai ales, În familiile haotice
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
vrea să vă relatez despre ofițerul care ordona foc împotriva civililor neînarmați. Crăcănat cu cinism la doi-trei metri în fața celorlalți militari - ca dovadă că n-avea a se teme de vreun glonț venit dinspre noi - m-a uluit agresivitatea lui patologică. Trec peste detaliul că n-am auzit nici o somație din partea sa. Admit și ipoteza că prima rafală putea fi îndreptată în sus, căci nu-mi amintesc gemete de răniți în primele secunde. Dar apoi armele au coborît pe orizontală. Am
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
în al doilea din necesitate și impuls natural. Judecând valorile care au guvernat lumea, autorul crede că „ marii clerici s-au recrutat în majoritatea lor din cei care aveau ceva putred în ei, căci renunțarea la firescul lumii ține de patologic pentru orice om sănătos! Biserica s-a împotrivit oricărei tiranii laice dar a sprijinit statul, care a avut tactul de a o atrage de partea sa, ca mijloc de legitimare și dominare a maselor. Și consideră că secta iudeocreștină „a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
cultul marilor valori, spirit modern, „terorism” metodologic ș.a. Multe judecăți sunt concentrate sub forma unor reflecții remarcabile: „Toți cei ce dau ca sigur decesul autorului, manifestă în text și în afara textului un despotism insuportabil. Iar despotismul este, cum știți, forma patologică a conștiinței personalității”. Sau: „Acolo unde nu există o conștiință morală mare, nu poate exista nici o conștiință estetică mare. Cine face în literatură doar fraze frumoase, nu mă interesează, n-am timp. Cine se hotărăște să spună adevărul pe față
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
interior. Această tendință funciară a persoanei umane a Înțeles-o atât de bine B. Spinoza, care spunea: „sentimus, experimurque nos aeternos esse”. Singurătatea absolută de „a-fi-cu-și-pentru-sine” este fie o Închidere, care contrazice Într-o anumită privință morala, fie o stare patologică. „A-fi-singur” În raport cu ceilalți mă izolează, mă golește sufletește, Înstrăinându-mă de ei, iar În final și de mine Însumi. Îmi pierd sensul personal, identitatea și rostul propriei mele vieți datorită vidului interior. Subiectivitatea Însă este o dimensiune dinamică a ființei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orice acțiune, mobilurile sunt psihologice, pe când motivele sunt morale. Ele sunt inseparabile În starea de normalitate, iar disocierea lor, sau anularea dimensiunii morale, creează condițiile unei activități aberante În relațiile interumane, atitudini ipocrite și perverse sau chiar de factură pur patologică. Admițând existența mai multor niveluri de organizare structurală ale persoanei umane, subliniem prin aceasta natura particulară și unică, care Îi conferă o situație sau o poziție aparte În lume, În cadrul realității. În egală măsură Însă această natură a mea, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însăși”. Ce trebuie să vedem În această neliniște dată de Eul reflexiv, de Eul care, raportându-se la el Însuși, se Întreabă pe sine „Cine sunt?”. Departe de a fi un act nefiresc, o criză morală sau chiar o stare patologică, ea trebuie considerată ca reprezentând concentrarea maximă prin care Eul se caută și dorește să se descopere lui Însuși, să se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de nimic, În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un colecționarism morbid, lipsit de orice fel de logică, bizar până la absurd. În această situație, individul nu colecționează, ci adună la Întâmplare obiecte diferite, lipsite de orice fel de utilitate, ieșite din uz, vechi etc. Este o formă de degradare patologică a gusturilor, a egotismului său. Risipa este opusul acumulării. Ea indică o slăbire considerabilă a egotismului individual. Individul, datorită unui Supra-Eu slab, nu are simțul valorilor. El risipește la Întâmplare, adesea lipsit de orice fel de logică, de orice fel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
grave tulburări caracteriale, de natură constituțional-genetică, fie unor tipuri nevrotice de indivizi, cu carențe educaționale, afective, frustrări, lipsiți de modele sau formați sub influența unor modele negative etc. În sensul acesta, conștiința pervertită este expresia unei naturi deviante sau pur patologice a persoanei umane, cea care te Împiedică de „a-fi-tu-Însuți”. Este o stare care te invalidează, dând naștere unui dublu conflict: al individului cu el Însuși și al individului cu lumea. Aceasta Întrucât conștiința pervertită te Împiedică să te poți adapta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este dublă. Această stare este Însă numai o aparență, un construct al conștiinței individului. Eul personal este unic. Când vorbim despre dublu nu ne referim la o stare duală a Eului. Această dedublare a Eului este Întâlnită numai În cazuri patologice (depresie melancoliformă, alcoolism, toxicomanii, schizofrenie etc.Ă. În condiții de normalitate psihică, Eul este unic și indivizibil. Sentimentul dualității acestuia este o chestiune de conștiință, care indică direcția de orientare a pulsiunilor sau aspirațiilor Eului unei persoane dictate de Supra-Eul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentimentele morale pot fi pozitive sau negative. În mod egal, se poate vorbi despre o alterare sau o deviere a sensului sentimentelor morale cu implicații imediate asupra actelor de conduită psiho-morală ale individului. Acestea nu sunt În mod obligatoriu strict patologice. Ele sunt mult mai nuanțate decât simpla și exclusiva lor etichetare medico-psihiatrică. Tulburările sentimentelor morale pot avea un caracter predominant moral, apărând ca anomalii morale, care nu sunt, În mod obligatoriu și manifestări patologice. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu sunt În mod obligatoriu strict patologice. Ele sunt mult mai nuanțate decât simpla și exclusiva lor etichetare medico-psihiatrică. Tulburările sentimentelor morale pot avea un caracter predominant moral, apărând ca anomalii morale, care nu sunt, În mod obligatoriu și manifestări patologice. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că nu se poate face o demarcație netă Între aberațiile morale și tulburările psihopatologice ale sentimentelor morale. Diferențele dintre ele sunt numai de nuanță și de predominanță a dezordinilor morale sau psihice, dar În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În decursul vieții. Persoana răspunde la aceste situații, În mod specific, imediat, sau În timp. Adesea, aceste răspunsuri, pe care le-am numit atitudini și reacții, sunt etichetate În mod simplist și eronat ca tulburări psihice, boli mintale sau stări patologice reactive. Într-o anumită privință aceste aspecte sunt justificate, dar de cele mai multe ori se exagerează. Greșeala constă În faptul că nu se face corelația Între natura situațiilor de viață și modul de reacție, tipul de răspuns al persoanei. De multe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiință. În cursul acesteia, contactul cu realitatea fizică externă se anulează, iar individul trăiește o stare stranie de transportare În planul interior al conștiinței sale. Aceste trăiri au un caracter paradoxal și sunt adesea destul de greu de separat de stările patologice de tip crepuscular, cele din timpul aurelor epileptice sau cele produse de administrarea de substanțe psihodisleptice. De o mare forță ilustrativă este, În sensul acesta, relatarea pe care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau Îl Înlocuiesc printr-un simbol sau printr-un analogon (fotografie, statuetă, obiecte ale acestuia etcă. Reușesc astfel să relativez absența celuilalt, fapt care acum ne este perfect explicabil, ca mecanism psihologic și gest simbolic, În cazul fetișismului cultural, sau patologic, cu caracter substitutiv. Orice fetiș este un substitut simbolic al unei prezențe, ceva care Înlocuiește și perpetuează o absență de care nu mă pot lipsi. Se pune problema raportului psihologic dintre prezență și absență. Ele sunt inseparabile În raporturile dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]