14,466 matches
-
știu cum se cheamă. Concluzia cronicarului :” Cea mai bună scenă a spectacolului - nu există; cea mai proastă scenă a spectacolului - tot spectacolul”. Mișto! Regizorul răsfățat al criticii, Radu Afrim, anunță că e obosit și-n 2011 Își va lua o pauză de un an, să se curețe de noxele lucrului cu actorul și de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună. Dar dacă e deja obosit În 2009, cum va rezista pînăn 2011? Eu , În locul lui, aș lua-o-n
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Luceafărul, În biroul directorului, În ziua În care era sărbătorit Ion Lascăr ; stătea pe un scaun și ...mă privea senin ( așa părea). Fără să-mi dau seama, Îmi scapă „porumbelul” : „Teo, ce bine-mi pare că te văd!”... După o pauză, replică :” Îți dai seama că eu nu-ți pot răspunde la fel!”... Teo VÎlcu - o instituție. A cărei lipsă o simțim , azi, cu toții... Pe Vasilica Oncioaia am cunoscut-o acum aproape două decenii, cînd venise să se angajeze la teatrul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ăsta? Abia în secunda următoare m-am dumirit că nu era nicidecum duminică seara, ci luni dimineața. Până în clipa aceea avusesem alte preocupări, mai presante și nu stătusem deloc să observ asemenea lucruri. Nici măcar că domnul în cauză avea o pauză de un călcâi printre dinții din față. Menajera zice un pic îngrijorată: "Bă, Vijulie, ia stai așa!". Cetățeanul se oprește în prag și întreabă, ridicând din sprâncene a surprindere: "Se-i, fă? Care-i necazu'?", zice omul demonstrând că despărțirea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cân' scap, naibii, dă el. Uite că timp n-am avut dăloc, m-a frecat ăla ca pă hoții dă cai. Da' acu, poftim, cum m-am scos, cum am și venit la marele fix", explică vecinul. După o scurtă pauză, îl zorește: "Hai, scoate alea să le suim iute-n benă, că timpu' fuge dă zici că nu-i adevărat și nu șade Mirel dupe noi! Ăla s-a făcut șase, poc-poc, a și pus lacătu' pă ușa la depozit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de teme, asociind probabil bobâlca cu avântul afacerilor proprii, scoase un telefon și înfiripă următoarea conversație: "Să trăiți! Să trăiți că ne trebuiți! Sper că nu vă deranjez, să fiți într-o ședință ceva...". "Nu, bă, Relule. Sunt într-o pauză, tocma' am scăpat dintr-un scurt briefing cu niște gușteri de la Uniunea Europeană. Ia zi, care-i treaba?" "Păi, m-am gândit să vă zic că am rezolvat cu problema aia..." "S-a prezentat omu' cu pachetu'?" "A venit la marele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când eu aș fi fost de acord cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui pe care dta îl cunoști foarte bine... (După o pauză destul de incomodă) Și să nu-mi ceri să te vezi cu domnia sa. V-ați văzut suficient în lumea cazonă când, după câte știu, împărțeați și ultima felie de pâine împreună. L-ai salvat când era să cadă la necaz. Iar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aceasta mai vioi. Nu ai pentru ce, domnule Gerard. Ești de-al nostru...Ai avut mare noroc cu postul ăsta liber. Și să știi că nu e un post incomod, dar trebuie să ai totuși, mare, mare grijă. Regizorul făcea pauze crezând că voi întreba ceva legat de postul de administrator. Eu însă nu dădeam dovadă de niciun fel de curiozitate. Mă abțineam. Antecesorii dumitale-reia el firul - trei, câți s-au perindat în ultimul an de când e director tovarășul Sima, era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată Nu se vede? Se aude ușa de la intrare. Roji sare ca arsă: - Gata cu pauza, copii. Vin clienții. Ies copiii de la școală. Eu m-am retras. Pa și pusi! 8. Cu vreo zece zile înaintea reprezentației noastre, eu și cu Iozefina serbam deja două săptămâni de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire pe la orele la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și cu ochii mici din cauza miopiei, mă invită la masă. În acea după-masă îi cunoscusem fetele, pe Relia, tot contabilă la un combinat de industrie alimentară, și pe sora ei mai mică, pe care soții Paloș o avuseseră după o pauză de aproape 20 ani. Încă de la începutul prânzului, mă cuprinseră fiorii la adulmecarea acelei atmosfere de armonie și de liniște din familia pe care abia o cunoscusem în acea zi. Pe moment, dacă era să dau o notă atmosferei din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se întâlneau atât de frecvent în mine, în lumea mea. Aici, în mine, încăpeau de fapt, și încap încă, frumos amândouă. Ca și cum ar sta una lângă cealaltă într-un pat și s-ar uita captivate, la foiletonul de la televizor. Fără pauză, de trei ani bătuți pe muche. Fulgii devin când și când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și de sandviciul cu salam al fiului de doctor, dar și de mărul pe care colegul tău de bancă, un sas pe nume Hanți Guist, din localitatea apropiată, îl împărțea frecvent cu tine, când vedea că tu n-aveai. Frumoase pauze de masă mai aveați în nopțile alea de lectură. Pârț! Ce copilării! De fapt aceasta e viața: constați într-o bună zi că te-ai maturizat, adică ai trecut de fapt, dintr-o copilărie într - alta și... Avantajul e că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
localitate micuță, la 30 de km de Bacău, un oraș din România. Aparțin unei familii modeste, dar cu un simț al moralității deosebit de puternic. Mai am trei surori, care sunt mai mari ca mine, eu venind pe lume după o pauză de 6 ani de gândire a tatălui meu, care dorea foarte mult un băiat. Nu a fost după dorința lui, pentru că tot o fată a venit pe lume, adică eu. Asta a fost și tatăl meu s-a conformat oarecum
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
era de ajuns, așa că i-am dat bătaie. Aveam nevoie de liceu pentru a-mi îndeplini visul meu de copil, acela de a deveni polițistă. Așa că i-am dat turație maximă vieții. Munceam foarte mult, învățam pe rupte și printre pauze mai încercam să mă distrez și eu cumva, o discotecă, un film și mai încercam și ceva sport, karate și dans modern. Voiam să fac multe în scurt timp, mă simțeam în putere și voiam să cuprind orice cu ambițiile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai mult, mai bine, ai de plătit datorii, de făcut aia și aia, nu avem timp pentru suferința corpului acum și corpul meu dureros striga și el cât putea de tare. Gata, oprește-te că nu mai pot, vreau o pauză, vreau altceva. Nu puteam să mă opresc, vroiam mai mult, asta era dominația minții mele. Eram condusă și controlată de minte și restul nu conta. Am înțeles pe parcursul vieții că într-adevăr mintea noastră conduce ostilitățile și suntem supuși în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Când ... doar dorința arde, Ca să-l găsiți pe Dumnezeu Cu propriile arme ... Eu doar acuma pot să spun Că sunt în lumea deasă {i ... că mă bucur așa mult Că m-am întors acasă ....! Am scris această poezie după o pauză de treizeci de ani. Era o zi vântoasă de octombrie 2011 și eram în Italia. Dumnezeule, am plâns ca un copil când am citit-o. Nu mi se întâmplase de mult timp să plâng pentru sentimentele mele interioare. Am plâns
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fie și perseverentă, se poate ajunge la rezultate spectaculoase, chiar dacă pentru mulți nu este vizibilă această schimbare. Așa cum respiri aer pentru a supraviețui, exact în acest mod trebuie să alimentezi creierul cu afirmații, gânduri și fapte pozitive. Nu există nici o pauză sau concediu în această alimentare continuă pozitivă, ca și cum ați băga frigiderul în priză să țină mâncarea la rece și dacă-l scoți din priză se strică mâncarea. Cam așa ceva este și cu modificarea ființei umane, începând de la modul de gândire
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a rostit tărăgănat: Acum, când trebuie să ne despărțim, vreau să te rog să fii cu mare băgare de seamă cum te porți cu oamenii tăi și cu cei de care ai nevoie mereu... Cred că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi nu deschideam noi vorba dacă oamenii nu erau de acord, jupâne - a intervenit Mitruță. Dacă-i așa, atunci nu m-oi pune de-a curmezișul. Asta înseamnă să vă plătesc poimâine seara pentru cele trei transporturi făcute... Până atunci... pauză. Cu alte cuvinte, drum bun și să ne vedem sănătoși! Rămâi cu bine, jupâne. Noi ne om duce! - a răspuns Hliboceanu. Cărăușii pregătiseră totul pentru drumul de întoarcere și nu așteptau alceva decât hotărârea lui Aizic. Când Hliboceanu și Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
divorțului de Joséphine. A fost pasat apoi la secretariatul serviciului „Adopții teritoriale“, iar până la șapte a urcat pe jos, pentru că, Între timp, pe Pământ avusese loc un cutremur devastator, lifturile galbene fiind astfel toate ocupate. A așteptat răbdător să treacă pauza de masă, după care a aflat că-i trebuia dovadă scrisă că nu anexase Brazilia. „Bine, dar Brazilia n-am apucat s-o cuceresc, făcea parte din valul al patrulea de extindere...“, a Îngăimat Bonaparte, stors de puteri, aflând apoi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La fel, dacă autorul acestor rânduri, mânat de o neașteptată necesitate fiziologică, s-ar ridica și s-ar duce la baie, asta n-ar Însemna că cititorul ar trebui să aștepte, bătând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oratoric. Desigur că noi nu puteam Înțelege toate nuanțele alocuțiunii sale - deși o femeie legată fedeleș traducea, În limba italiană, Într-un colț al ecranului -, Însă auzeam cum frazele abil ticluite Împingeau auditoriul Încet spre punctul de fierbere. Liderul făcea pauze de efect, oferind publicului acel bâzâit liniștitor al mașinii care rula cu viteză constantă pe autostradă, Își dregea discret glasul din discul de ambreiaj, după care mârâia vreo douăzeci de secunde la circa 1200 rpm, lăsând ușor discursul la ralenti
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
declaraseră război? Lupta seculară dintre oameni și microorganisme de-a lungul vremurilor e redată și În multe izvoare bisericești, cum ar fi această cronică aparținând, se pare, Sfântului Ioan Numărătorul (1840-1911 d.C.), intitulată Meliores hinc 118 intermissio (Mai buni după pauză), manuscris aflat În arhivele secrete ale Vaticanului, secția sport. „Primele secole după Cristos anunțau o partidă spectaculoasă. Încă din start, germenii au atacat În valuri, Înghesuindu-i pe oameni În propriul careu. Pe vremea lui Marc Aurelius Antoninus (161-180, pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a găsit pe oameni masați În propriul careu, speriați, decimați, În carantină.“ Totuși, predicțiile sumbre ale sfântului, publicate sub forma unui buletin de pariuri, nu s-au adeverit În totalitate. Pentru meciul Tetanos - Luxemburg, el a văzut X la pauză și 1 la final, respectiva boală suferind Însă o Înfrângere rușinoasă În ducat, iar În derby-ul Marea Britanie - Boala vacii nebune a pronosticat În mod eronat un eșec al gazdelor. Poliomielita, considerată de către vizionar drept principala marcatoare de goluri În rândul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
continentului flotant, care ajunsese În numai câteva luni să aibă aproximativ dimensiunile Australiei, creează o altă problemă neașteptată. Din cauza surplusului de masă repartizat Într-o singură parte, planeta capătă o vibrație la rotația În jurul propriei axe. 28 august. După o pauză de doi ani, Fidel Castro apare la televizor. Arată cam de cincizeci de ani și face fără efort treizeci și patru de flotări cu bătaie În fața camerei. „Fenomenul Bacău“. Raport de filaj al Polului Nord. Pe partea opusă Titlandului, În Europa, vibrația planetei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]